„Loc sfânt, loc sacru“
Capacitatea noastræ de a cæuta, de a recunoaøte øi de a venera ceea ce este sfânt, mai mult decât ceea ce este impur, øi ceea ce este sacru, mai mult decât ceea ce este lumesc, defineøte spiritualitatea noastræ.
Ca ræspuns la întrebarea lui Pilat: „Eøti Tu Împæratul iudeilor?“, Salvatorul a ræspuns: „Împæræflia Mea nu este din lumea aceasta“ (Ioan 18:33, 36). Cu aceste câteva cuvinte, Isus declaræ împæræflia Lui ca fiind independentæ øi distinctæ de aceastæ lume. Învæflæturile Salvatorului, doctrina øi exemplul Sæu personal îi înalflæ pe tofli cei care cred cu adeværat în El, la un standard divin care impune ca atât mintea, cât øi ochii sæ fie îndreptafli numai cætre slava lui Dumnezeu (vezi D&L 4:5; 88:68). Slava lui Dumnezeu include tot ceea ce este sfânt øi sacru. Capacitatea noastræ de a cæuta, de a recunoaøte øi de a venera ceea ce este sfânt, mai mult decât ceea ce este impur, øi ceea ce este sacru, mai mult decât ceea ce este lumesc, defineøte spiritualitatea noastræ. Într-adevær, færæ sfinflenie øi færæ lucruri sacre, nouæ nu ne ræmâne decât ce este impur øi lumesc.
În toatæ activitatea lumeascæ, în care singurul lucru sigur este acea viaflæ plinæ de incertitudini, trebuie sæ fie locuri care oferæ refugiu spiritual, reînnoire, speranflæ øi pace. Ele sunt atât sfinte, cât øi sacre. Ele sunt locuri în care întâlnim divinul øi unde gæsim Spiritul Domnului.
De trei ori, în Doctrinæ øi Legæminte, Domnul îi sfætuieøte pe oamenii Sæi sæ „stea în locuri sfinte“ (vezi D&L 45:32; 87:8; 101:22). Contextul acestui sfat este în întregime mult mai important când ne uitæm la condifliile actuale ale lumii. Situafliile care duc la distrugere, persecuflie øi ræzboi au toate o faflæ foarte familiaræ pentru noi øi s-au impus singure în viafla noastræ de zi cu zi. În fafla unor asemenea probleme uimitoare, Domnul ne sfætuieøte: „Iatæ, este voinfla Mea ca tofli aceia care cheamæ numele Meu øi Mæ preaslævesc potrivit Evangheliei Mele nepieritoare sæ se adune øi sæ stea în locuri sfinte“ (vezi D&L 101:22).
Locurile sfinte au fost, totdeauna, esenfliale pentru preaslævirea corectæ a lui Dumnezeu. Pentru sfinflii din zilele din urmæ, asemenea locuri sfinte includ amplasamente de importanflæ istoricæ, cæminele noastre, adunærile de împærtæøanie øi templele. Multe lucruri pe care le veneræm øi pe care le arætæm copiilor noøtri pentru a le venera ca fiind sfinte øi sacre sunt reflectate în aceste locuri. Credinfla øi veneraflia asociatæ cu ele, precum øi respectul pe care îl avem pentru ceea ce are loc sau a avut loc în cadrul lor, le face sæ fie sfinte. Importanfla locurilor sfinte øi a locurilor sacre în preaslævirea noastræ nu poate fi supraestimatæ.
Nouæ ni se cere o intensæ pregætire personalæ pentru a primi beneficiul spiritual de „a sta în locuri sfinte“. Locurile sfinte øi locurile sacre se disting, de asemenea, prin sacrificiul pe care îl reclamæ. Elder M. Russell Ballard vorbind despre sacrificiu, ne-a învæflat cæ acest cuvânt „înseamnæ literalmente ‚sæ faci ceva sacru‘ sau ‚sæ faci sæ devinæ sacru‘“ (M. Russell Ballard, „The Law of Sacrifice“, Liahona, martie 2002, pag. 13). Cuvintele „sacru“ øi „sacrificiu“ au aceeaøi rædæcinæ. Primul nu poate avea ceva sacru færæ ca înainte sæ sacrifici ceva pentru el. Nu poate ceva sæ fie sacru færæ sacrificiu personal. Sacrificiul dæ caracterul de sacru lucrurilor care sunt sacre.
Pentru mulfli, pædurea sfântæ de lângæ ferma familiei Smith, din nordul statului New York, este doar frumoasæ øi liniøtitæ. Pentru sfinflii din întreaga lume, totuøi, ea este sacræ, datoritæ credinflei øi reverenflei pe care o avem faflæ de ea øi a profunzimii sacrificiului pe care îl reprezintæ.
Acum câteva luni, într-o frumoasæ zi de sfârøit de toamnæ, soflia mea øi cu mine am stat în acea pædure. Era, într-adevær frumoasæ øi ne-am bucurat de pacea solitaræ pe care am gæsit-o acolo. Totuøi, era mult mai semnificativæ decât un loc de pace solitaræ, deoarece am stat în imediata vecinætate unde Dumnezeu Tatæl, øi Fiul Lui, Isus Hristos, au apærut tânærului profet Joseph Smith. Credinfla øi reverenfla noastræ pentru vizita lor øi sacrificiul personal care a rezultat datoritæ acesteia atât în viafla Profetului, cât øi în vieflile stræmoøilor noøtri, au transformat acest loc frumos într-un spafliu sacru øi într-un loc sfânt.
Sentimente la fel de profunde øi reverenflioase sunt trezite øi de alte locuri de pe pæmânt care sunt legate de istoria øi înfiinflarea acestei Biserici. Aceste locuri sacre inspiræ credinfla noastræ øi ne dau curaj sæ fim fideli acelei credinfle øi sæ mergem înainte, în ciuda problemelor care pot interveni în calea noastræ.
Cæminele noastre, în mod asemænætor, sunt locuri sfinte pline de spaflii sacre. Deøi nu totdeauna liniøtite, cæminele noastre pot fi pline de Spiritul Domnului. Prima Preøedinflie øi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli ne învaflæ în „Familia: O declaraflie oficialæ cætre lume“: „Fericirea în viafla de familie poate fi obflinutæ cel mai bine atunci când aceasta se bazeazæ pe învæflæturile Domnului Isus Hristos. Cæsætoriile øi familiile reuøite se stabilesc øi se menflin pe principiile credinflei, rugæciunii, cæinflei, iertærii, respectului, dragostei, milei, muncii øi ale activitæflilor de recreare sænætoase“ (Liahona, oct. 1998, pag. 24).
Un asemenea cæmin necesitæ sacrificiu personal. Domnul i-a spus profetului Joseph Smith: „Familia ta trebuie sæ se pocæiascæ øi sæ abandoneze unele lucruri“ (vezi D&L 93:48). Fiecare dintre familiile noastre se confruntæ cu multe feluri de activitæfli øi distracflii, dintre care nu toate sunt sænætoase øi bune – iar unele, cu certitudine, nu sunt necesare. Ca øi familia Profetului, nu trebuie ca øi familiile noastre sæ se pocæiascæ øi sæ abandoneze unele lucruri pentru a ne ajuta sæ menflinem natura sacræ a cæminelor noastre? Stabilirea cæminelor noastre ca locuri sfinte reflectæ sacrificiul profund pe care dorim sæ-l facem pentru ele.
Adunærile de împærtæøanie sunt realmente mai mult decât doar niøte întruniri. Ele sunt momente sacre într-un loc sfânt. În timpul acestor momente sæptæmânale, noi reflectæm la actul de sacrificiu cel mai milos pe care lumea l-a cunoscut vreodatæ. Meditæm la dragostea lui Dumnezeu care L-a dat pe Singurul Sæu Fiu Næscut pentru ca noi sæ putem obfline viafla veønicæ. Când luæm din împærtæøanie, ne amintim de El øi ne exprimæm voinfla de a lua numele Lui asupra noastræ øi de a fline poruncile Sale. Pregætirea personalæ, atentæ, inclusiv propriul sacrificiu al unei inimi frânte øi al unui spirit smerit, este o premisæ pentru reînnoirea spiritualæ sæptæmânalæ oferitæ printr-o participare demnæ. Trebuie sæ avem dorinfla øi sæ putem sæ pæræsim lumea secularæ pentru câteva momente pentru a reflecta la lucrurile mai sfinte. Færæ aceastæ reînnoire spiritualæ, credinfla noastræ este uøor biruitæ de lucruri seculare øi profane.
Cu mulfli ani în urmæ, când bæieflii noøtri erau încæ foarte tineri, am fæcut o remarcæ, în timpul mesei, despre calitatea desævârøitæ a adunærii noastre de împærtæøanie øi despre cât de mult învæflasem eu. Ræspunsul lor a fost o privire care-mi spunea cæ ei nu erau siguri cæ noi chiar fusesem la aceeaøi adunare. Diferenfla dintre experienfla mea øi a lor era doar una de mai puflinæ maturitate øi pregætire personalæ. Reînnoirea spiritualæ pe care o primim din adunærile de împærtæøanie nu va depæøi pregætirea noastræ, voinfla øi dorinfla noastræ de a fi învæflafli.
Templele cu inscripflia „Sfinflenie Domnului“ sunt printre cele mai sacre dintre toate locurile de pe pæmânt. Ele stau ca o dovadæ a dragostei lui Dumnezeu faflæ de tofli copiii Lui, în trecut øi în prezent. Binecuvântærile din templu sunt împletite øi inseparabile de importantul sacrificiu. Rânduielile care se realizeazæ în temple ne dau posibilitatea sæ primim toate binecuvântærile sacrificiului ispæøitor al Salvatorului. Numai participarea la aceste rânduieli va face ca templul sæ fie sfânt øi sacru. Cu toate acestea, sacrificiul personal este, de asemenea, solicitat. Noi sacrificæm timp în cæutarea stræmoøilor noøtri øi timp pentru a îndeplini responsabilitæflile noastre. De asemenea, ne stræduim sæ træim conform celor mai înalte standarde ale demnitæflii personale care ne pregætesc sæ intræm în spafliul sacru al acestui cel mai sfânt loc.
În locuri sfinte øi în spaflii sacre noi gæsim refugiu, reînnoire, speranflæ øi pace. Nu meritæ acestea orice sacrificiu personal? Dragii mei frafli øi surori, fiecare dintre noi sæ cinsteascæ øi sæ respecte ceea ce este sfânt øi sacru în vieflile noastre. Sæ-i învæflæm pe copiii noøtri aceleaøi lucruri. Sæ stæm, tofli, în locurile sfinte øi sacre ale pæcii spirituale.
Îmi exprim mærturia mea despre Domnul øi Salvatorul Isus Hristos, adeværatul Prinfl al Pæcii øi al Speranflei, în numele lui Isus Hristos, amin.