Învingerea duhorii pæcatului
Iubitorul nostru Tatæ Ceresc,… øtiind cæ dumneavoastræ øi cu mine vom pæcætui cu toflii øi vom deveni necurafli, ne-a dat un proces de curæflire de pæcat… care dæ, într-adevær, rezultate.
Fiecare decizie pe care o luæm, bunæ sau rea, are o consecinflæ.
Am crescut într-o localitate pe care afli putea s-o numifli o comunitate plictisitoare de fermieri: Virden, New Mexico, cu o populaflie de 135 de oameni. Într-o noapte de varæ, pe când eram copil, verii mei, câfliva prieteni øi cu mine cæutam modalitæfli de a face ceva palpitant. Unii au propus sæ jucæm o festæ nevinovatæ unui vecin. Conøtiinfla mi-a øoptit æ era ræu, dar nu am avut curajul sæ mæ opun reacfliei entuziaste a grupului.
Dupæ ce am sævârøit fapta rea, am luat-o la fugæ pe drumul de flaræ întunecat ca sæ scæpæm, râzând øi felicitându-ne în timp ce alergam. Deodatæ, unul din grup s-a împiedicat øi a strigat: „O, nu, am lovit o pisicæ!“. Aproape instantaneu, noi am simflit o ploaie de picæturi fine ce ne-a acoperit. Avea un miros îngrozitor. Ceea ce prietenul meu a crezut cæ era o pisicæ era de fapt un sconcs. Autoapærându-se, el ne-a împroøcat cu o duhoare respingætoare. Foarte pufline mirosuri sunt atât de grefloase precum cel produs de sconcs øi noi am mirosit îngrozitor.
Nefericifli, ne-am dus acasæ sperând cæ pærinflilor noøtri le va fi milæ de noi øi ne vor alina. Când am trecut de pragul bucætæriei, mama ne-a mirosit øi ne-a împins în curte. Am fost alungafli din casa noastræ. Apoi a pornit procesul curæflirii. Mama a ars hainele noastre. Apoi, se pærea cæ toate remediile fæcute în casæ sau mixturile din comunitate au fost oferite pentru noi. Printre ele, am îndurat diferite bæi: întâi cu suc de roøii, apoi, cu lapte de vacæ øi chiar cu sæpun de casæ cu sodæ. Dar duhoarea a ræmas. Chiar lofliunea puternicæ de dupæ ras a tatælui meu n-a putut acoperi duhoarea. Timp de zile întregi am fost condamnafli sæ mâncæm afaræ sub un copac, sæ dormin într-un cort øi sæ cælætorim în partea din spatele camionetei.
Dupæ un timp, gândindu-ne cu naivitate cæ mirosul dispæruse, am încercat sæ ne apropiem de câteva fete care miroseau normal. Ele nu ne-au læsat sæ ne apropiem nici la câfliva metri, zdrobind mândria noastræ fragilæ de adolescenfli!
Acum, trebuie sæ admit cæ a fi împroøcat de un sconcs nu este o consecinflæ obiønuitæ a unui pæcat. Cele mai multe consecinfle nu sunt nici atât de imediate, nici atât de dramatice. Dar mai curând sau mai târziu, pentru orice pæcat se va plæti cu o consecinflæ.
Câteodatæ, consecinflele unui pæcat pot apærea pæcætosului sub o formæ foarte subtilæ. S-ar putea chiar sæ ne convingem, aøa cum procedasem mai înainte când ne apropiasem de fete, cæ nimeni nu va fi în stare sæ ne descopere pæcatele øi cæ ele sunt foarte bine ascunse. Dar întotdeauna, pentru Tatæl nostru Ceresc øi deseori pentru conducætorii noøtri sensibili din punct de vedere spiritual, pentru pærinfli øi pentru prieteni, pæcatele noastre sunt evidente.
În timp ce luam parte la o întâlnire „La gura sobei“ a tinerilor cu elder Richards G. Scott, am observat cinci tineri ræspândifli printre membrii congregafliei a cæror înfæfliøare sau limbaj al trupului aproape cæ urla cæ ceva nu era în regulæ în vieflile lor din punct de vedere spiritual. Dupæ adunare, când am menflionat pe cei cinci tineri elderului Scott, el a ræspuns simplu: „Au fost opt“.
Isaia a profeflit: „Fafla lor poartæ mærturie împotriva lor øi declaræ cæ pæcatul lor este chiar ca cel al Sodomei, iar ei nu pot sæ ascundæ aceasta“ (2 Nefi 13:9; vezi, de asemenea, Isaia 3:9).
Dumnezeu a declarat: „Cel care pæcætuieøte øi nu se pocæieøte va fi izgonit“ (vezi D&L 42:28). La fel cum verii mei øi cu mine am fost „izgonifli“ din cæminul pæmântesc, ca o consecinflæ a poznei noastre, noi vom fi izgonifli din cæminul ceresc al Tatælui Ceresc, dacæ nu ne vom pocæi.
„Când încercæm sæ ne acoperim pæcatele“ aøa cum încercasem eu sæ fac cu lofliunea de dupæ ras a tatælui meu, „Cerurile se retrag; [øi] Spiritul Domnului se întristeazæ“ (vezi D&L 121:37). Noi ne pierdem darurile noastre spirituale. Domnul a declarat: „Øi celui care nu se pocæieøte, i se va lua chiar øi lumina pe care a primit-o“ (vezi D&L 1:33).
Fiecare dintre noi are lumina lui Hristos sau o conøtiinflæ. Ea ne spune permanent sæ alegem binele. Alegerile bune duc la rezultate bune. Pe de altæ parte, întârzierea pocæinflei øi continuarea de a pæcætui este ca lovirea în continuare a sconcsului. Duhoarea va deveni mai puternicæ cu fiecare pæcat, îndepærtându-ne tot mai mult de Dumnezeu øi de cei pe care îi iubim. Curând vom putea deveni ca Laman øi Lemuel, care, dupæ ce au fæcut permanent alegeri proaste, au devenit „lipsifli de sentimente“ øi nu au mai putut auzi vocea blândæ øi înceatæ (vezi 1 Nefi 17:45).
Dacæ aø fi ascultat conøtiinfla mea când mi-a øoptit prima datæ cæ gluma era proastæ, aø fi evitat tot chinul cu duhoarea.
Prin Nefi, Salvatorul ne-a învæflat cæ: „nici un lucru necurat nu poate sælæølui cu Dumnezeu; prin urmare, va trebui sæ fii alungat pentru totdeauna“ (1 Nefi 10:21).
Dar iubitorul nostru Tatæ Ceresc cu o cunoaøtere a fragilitæflii noastre, øi øtiind cæ dumneavoastræ øi cu mine vom pæcætui cu toflii øi vom deveni necurafli, ne-a dat un proces de curæflire de pæcat øi – spre deosebire de sucul de roøii, de laptele øi de sæpunul cu sodæ – acesta dæ rezultate.
El ne-a trimis un Salvator, pe Singurul Sæu Fiu Næscut, pe Isus Hristos, ca sæ ispæøeascæ pentru pæcatele noastre (vezi Alma 22:14).
În grædina Ghetsimani, aøa cum Hristos a demonstrat o perfectæ supunere, durerea Lui intensæ L-a fæcut „chiar pe Dumnezeu, Cel mai mare dintre tofli, sæ tremure de durere øi sæ sângereze din fiecare por øi sæ sufere atât în trup, cât øi în spirit“ (vezi D&L 19:18). Apoi El a permis sæ fie „ræstignit pe cruce øi ucis pentru pæcatele lumii“ (1 Nefi 11:33).
„El a suferit durerea tuturor oamenilor, pentru ca tofli oamenii sæ se poatæ pocæi øi sæ vinæ la El“… „Øi cât de mare este bucuria în sufletul care se pocæieøte!“ (vezi D&L 18:11, 13).
Salvatorul a indicat cum sæ aflæm „dacæ un om se pocæieøte de pæcatele lui - iatæ, el le va mærturisi øi le va abandona“ (vezi D&L 58:43). Apoi urmeazæ promisiunea miraculoasæ: „…de vor fi pæcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zæpada“ (Isaia 1:18).
Dacæ Spiritul væ atinge inima sæ îndreptafli ceva în viafla dumneavoastræ, trebuie sæ înflelegefli acest principiu – sufletul dumneavoastræ este preflios. Tatæl Ceresc doreøte ca dumneavoastræ sæ facefli parte din familia Sa veønicæ.
Cu dragoste væ îndemn sæ „nu amânafli ziua pocæinflei voastre“ (Alma 34:33). Începefli acest proces acum. Îndepærtafli duhoarea pæcatului prin remediul pocæinflei. Apoi, prin Ispæøire, Salvatorul poate sæ væ spele ca sæ fifli curafli. Acest lucru vi-l mærturisesc în numele lui Isus Hristos, amin.