Dragi sunt oile care s-au rætæcit

Preøedintele E Faust

al doilea consilier în Prima Preøedinﬂie

Acelor pærinﬂi care suferæ øi care au fost drepﬂi, atenﬂi øi evlavioøi în instruirea copiilor neascultætori, væ spunem: Bunul Pæstor vegheazæ asupra lor.

Dragii mei fraﬂi, surori øi prieteni, mesajul meu în aceastæ dimineaﬂæ este unul de speranﬂæ øi de alinare pentru pærinﬂii care sunt triøti, care au fæcut tot ceea ce au putut pentru a-øi creøte copiii în dreptate, cu dragoste øi devotament, dar øi-au pierdut speranﬂa deoarece copiii lor se împotrivesc ori s-au rætæcit pe cærarea distrugerii øi a ræului. Gândindu-mæ la suferinﬂa dumneavoastræ profundæ, mi-am amintit de cuvintele lui Ieremia: „Un ﬂipæt se aude la Rama… Rahela îøi plânge copiii øi nu vrea sæ se mângâie“. La aceasta, Domnul a dat binevenita asigurare: „Opreøte-ﬂi plânsul… cæci truda îﬂi va fi ræsplætitæ… ei se vor întoarce iaræøi din ﬂara vræjmaøului“.¹

Trebuie sæ încep prin a mærturisi cæ, în aceastæ Bisericæ, cuvântul Domnului cætre pærinﬂi este cuprins în secﬂiunea 68 din Doctrinæ øi Legæminte, în aceastæ remarcabilæ învæﬂæturæ: „Øi din nou, dacæ sunt pærinﬂi care au copii în Sion sau în oricare din ﬂæruøii lui organizaﬂi, care nu îi învaﬂæ, când au opt ani, sæ înﬂeleagæ doctrina pocæinﬂei, a credinﬂei în Hristos, Fiul Dumnezeului Cel Viu øi a botezului øi a darului Duhului Sfânt prin aøezarea mâinilor, pæcatul va fi asupra capetelor pærinﬂilor“.² Pærinﬂii sunt sfætuiﬂi sæ „îi înveﬂe pe copiii lor sæ se roage øi sæ umble în dreptate înaintea Domnului“.³ Ca tatæ, bunic øi stræbunic, eu accept acest cuvânt al Domnului øi ca slujitor al lui Isus Hristos, îi îndemn pe pærinﬂi sæ urmeze acest sfat cu cât mai multæ conøtiinciozitate.

Cine sunt pærinﬂi buni? Sunt aceia care, cu dragoste, cu evlavie øi sinceritate au încercat sæ-i înveﬂe pe copiii lor prin exemplu øi prin instruire „sæ se roage øi sæ umble în dreptate înaintea Domnului“.⁴ Acest lucru este adeværat, deøi unii dintre copiii lor sunt nesupuøi øi preocupaﬂi doar de lucrurile lumeøti. Copiii vin pe aceastæ lume cu spiritele øi træsæturile lor de personalitate distincte. Unii copii „vor face probleme oricærei categorii de pærinﬂi în orice fel de circumstanﬂe… poate alﬂii vor binecuvânta vieﬂile pærinﬂilor øi vor fi o bucurie pentru, aproape, fiecare tatæ øi mamæ“.⁵ Pærinﬂii care au succes sunt aceia care s-au sacrificat øi s-au stræduit sæ facæ tot ce pot în condiﬂiile propriilor familii.

Profunzimea dragostei pærinﬂilor faﬂæ de copiii lor nu poate fi mæsuratæ. Nu existæ o altæ relaﬂie de acest fel. Dragostea pærinﬂilor depæøeøte grija pentru propriile lor vieﬂi. Dragostea unui pærinte pentru copil este continuæ øi ræmâne, deøi poate exista suferinﬂæ. Toﬂi pærinﬂii speræ øi se roagæ ca, totdeauna, copiii lor sæ ia decizii înﬂelepte. Copiii care sunt supuøi øi responsabili aduc pærinﬂilor lor mândrie øi satisfacﬂie nesfârøite.

Dar ce se întâmplæ atunci când copiii care au fost învæﬂaﬂi de pærinﬂi credincioøi øi iubitori se împotrivesc sau se rætæcesc? Existæ speranﬂæ? Suferinﬂa unui pærinte în cazul unui copil nesupus este, aproape, de neconsolat. Cel de-al treilea fiu al regelui David, Absalom, a omorât pe unul dintre fraﬂii lui øi, de asemenea, a condus o revoltæ împotriva tatælui sæu. Absalom a fost ucis de Ioab. Când a auzit de moartea lui Absalom, regele David a plâns øi øi-a exprimat tristeﬂea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tæu! Absalom, fiul meu, fiul meu!“.⁶

Aceastæ dragoste pærinteascæ este, de asemenea, exprimatæ în pilda fiului risipitor. Când fiul sæu nesupus s-a întors acasæ, dupæ ce øi-a risipit toatæ averea, ducând o viaﬂæ destræbælatæ, tatæl lui a tæiat viﬂelul cel îngræøat øi a særbætorit întoarcerea fiului risipitor, spunând fiului sæu supus øi jignit: „Trebuia sæ ne veselim øi sæ ne bucuræm, pentru cæ acest frate al tæu era mort, øi a înviat, era pierdut øi a fost gæsit“.⁷

Eu cred øi accept precizarea care aduce consolare, fæcutæ de elder Orson F. Whitney:

„Joseph Smith a declarat – øi niciodatæ n-a propovæduit o doctrinæ care sæ aducæ mai multæ consolare – cæ pecetluirile divine ale pærinﬂilor øi promisiunile divine fæcute lor pentru slujirea lor curajoasæ în Cauza Adeværului îi vor salva nu numai pe ei, ci øi pe urmaøii lor. Deøi unele dintre oi, poate, s-au rætæcit, ochii Pæstorului este asupra lor øi, mai curând sau mai târziu, ele vor simﬂi influenﬂele Providenﬂei Divine întinzându-se deasupra lor øi aducându-le înapoi la turmæ. Fie în aceastæ viaﬂæ, fie în viaﬂa care va veni, ele se vor întoarce. Ele vor trebui sæ plæteascæ datoria lor faﬂæ de justiﬂie; ele vor suferi pentru pæcatele lor; øi poate vor urma o cærare cu spini; dar dacæ ea îi va conduce în final, ca øi pe pocæitul risipitor, cætre inima unui tatæ iubitor øi iertætor, experienﬂa dureroasæ nu va fi fost în zadar. Rugaﬂi-væ pentru copiii dumneavoastræ care nu sunt atenﬂi øi supuøi; sprijiniﬂi-i prin credinﬂa dumneavoastræ. Speraﬂi în continuare, fiﬂi încrezætori, pânæ vedeﬂi salvarea lui Dumnezeu“.⁸

Un principiu din aceastæ precizare, deseori omis, este acela cæ ei trebuie sæ se pocæiascæ complet øi „sæ sufere pentru pæcatele lor“ øi „sæ plæteascæ datoria lor faﬂæ de justiﬂie“. Øtiu cæ acum este timpul „sæ ne pregætim sæ-L întâlnim pe Dumnezeu“.⁹ Dacæ pocæinﬂa copiilor refractari nu se petrece în aceastæ viaﬂæ, este, încæ, posibil ca legæturile pecetluirii sæ fie destul de puternice pentru ei ca sæ poatæ, încæ, sæ mai realizeze pocæinﬂa lor? În Doctrinæ øi Legæminte ni se spune: „Morﬂii care se pocæiesc vor fi mântuiﬂi prin supunere faﬂæ de rânduielile casei lui Dumnezeu.

Øi, dupæ ce plætesc pedeapsa pentru pæcatele lor øi sunt purificaﬂi, ei vor primi o ræsplatæ potrivit cu lucrærile lor, pentru cæ ei sunt moøtenitorii salværii“.¹⁰

Ne amintim cæ fiul risipitor øi-a risipit moøtenirea øi, când n-a mai ræmas nimic, el s-a întors la casa tatælui sæu. Acolo, el a fost binevenit, înapoi în familia lui, dar moøtenirea sa era cheltuitæ.¹¹ Mila nu poate îndepærta cerinﬂele justiﬂiei, iar puterea de pecetluire a pærinﬂilor se revarsæ asupra copiilor refractari, numai cu condiﬂia pocæinﬂei lor øi a ispæøirii lui Hristos. Copiii refractari se vor bucura de salvare øi toate binecuvântærile care vin odatæ cu ea, dar exaltarea este mult mai mult decât atât. Trebuie sæ fie pe deplin meritatæ. Întrebarea, ca de exemplu, cine va fi exaltat trebuie læsatæ în seama Domnului, în milostenia Sa.

Sunt foarte puﬂini cei ale cæror fapte refractare øi rele sunt atât de mari încât ei „sæ fi pæcætuit cu mult mai mult decât puterea de a se pocæi“.¹² Aceastæ judecatæ trebuie læsatæ în seama Domnului. El ne spune: „Eu, Domnul, voi ierta pe cine vreau, dar vouæ vi se cere sæ-i iertaﬂi pe toﬂi oamenii“.¹³

Poate în aceastæ viaﬂæ nu putem înﬂelege în întregime cât sunt de ræbdætoare legæturile pecetluirii pærinﬂilor drepﬂi faﬂæ de copiii lor. S-ar putea foarte bine sæ fie mai multe surse în lucru, decât cunoaøtem noi.¹⁴ Eu cred cæ existæ o puternicæ putere familialæ, dupæ cum influenﬂa stræmoøilor noøtri iubiﬂi continuæ asupra noastræ din partea cealaltæ a vælului.

Preøedintele Howard W. Hunter a menﬂionat cæ „pocæinﬂa nu este decât dorul de casæ al sufletului, øi grija neîntreruptæ øi atentæ a pærintelui este cel mai clar mod pæmântesc al iertærii sigure a lui Dumnezeu“. Nu este familia cea mai apropiatæ analogie pe care misiunea Salvatorului a cæutat sæ o stabileascæ?¹⁵

Noi învæﬂæm mult despre calitatea de pærinte de la pærinﬂii noøtri. Dragostea mea pentru tatæl meu se intensifica profund când el era bun, ræbdætor øi înﬂelegætor. Când defectam maøina familiei era binevoitor øi iertætor. Dar fiii lui se puteau aøtepta la o disciplinæ severæ dacæ nu spuneau tot adeværul sau continuau sæ încalce regulile, în special dacæ nu arætau respect faﬂæ de mama noastræ. Tatæl meu a murit de aproape jumætate de secol, dar mie, încæ, îmi lipseøte faptul cæ nu pot sæ merg la el pentru un sfat înﬂelept øi drægæstos. Admit, contestam, uneori, sfatul lui, dar nu puteam contesta niciodatæ dragostea lui pentru mine. Nu voiam, niciodatæ, sæ-l dezamægesc.

Un element pentru a face tot ceea ce putem ca pærinﬂi este de a asigura dragostea, dar øi o disciplinæ fermæ. Dacæ nu-i disciplinæm pe copiii noøtri, societatea o va face într-un fel care nu este pe placul nostru sau al copiilor. O parte a disciplinærii copiilor este aceea de a-i învæﬂa sæ munceascæ. Preøedintele Gordon B. Hinckley a spus: „Una dintre valorile cele mai mari… este virtutea unei munci cinstite. Cunoaøterea færæ muncæ nu aduce profit. Cunoaøterea cu muncæ este geniu“.¹⁶

Ispitele Satanei sunt crescânde øi creøterea copiilor a devenit mai dificilæ din aceastæ cauzæ. De aceea, pærinﬂii trebuie sæ facæ tot ceea ce pot øi trebuie sæ apeleze la serviciile øi activitæﬂile pe care Biserica le poate asigura. Dacæ pærinﬂii nu au un comportament frumos øi se abat, chiar temporar, unii dintre copiii lor pot fi înclinaﬂi sæ urmeze exemplul pærinﬂilor.

Mai este øi un alt aspect care trebuie menﬂionat. Fac o rugæminte la copiii care s-au înstræinat de pærinﬂii lor sæ se apropie de ei, chiar dacæ pærinﬂii nu au fost atât de buni cum ar fi trebuit sæ fie. Copiii care îøi criticæ pærinﬂii pot sæ-øi aducæ bine aminte sfatul înﬂelept al lui Moroni când a spus: „Nu mæ condamna pe mine din cauza imperfecﬂiunilor mele, øi nici pe tatæl meu, din cauza imperfecﬂiunii lui, nici pe aceia care au scris înaintea lui; ci, mai degrabæ, aduceﬂi mulﬂumiri lui Dumnezeu deoarece El a fæcut ca voi sæ vedeﬂi imperfecﬂiunile noastre, pentru ca voi sæ învæﬂaﬂi sæ fiﬂi mai înﬂelepﬂi decât am fost noi“.¹⁷

Când Moroni l-a vizitat pe tânærul profet Joseph Smith, în 1823, el a citat urmætorul verset cu privire la misiunea lui Ilie: „Øi el va sædi în inima copiilor promisiunile fæcute pærinﬂilor øi inima copiilor se va întoarce cætre pærinﬂii lor“.¹⁸Sper ca toﬂi copiii sæ se întoarcæ, în final, cætre taﬂii øi, de asemenea, cætre mamele lor.

Un cuplu minunat pe care l-am cunoscut în tinereﬂe avea un fiu care era refractar øi care s-a înstræinat de familia lor. Dar, mai târziu, el s-a împæcat cu familia øi a fost cel mai atent øi cel mai de ajutor dintre toﬂi copiii lor. Cu cât îmbætrânim, atracﬂia faﬂæ de pærinﬂii øi de bunicii noøtri de dincolo de væl devine mai puternicæ. Este o experienﬂæ dulce când ei ne viziteazæ în visele noastre.

Este foarte nedrept øi aspru sæ-i judecæm pe pærinﬂii conøtiincioøi øi credincioøi deoarece unii dintre copiii lor sunt ræzvrætiﬂi sau îndepærtaﬂi de învæﬂæturile øi dragostea pærinﬂilor lor. Cuplurile cu copii øi nepoﬂi care le aduc alinare øi satisfacﬂie sunt norocoase. Trebuie sæ fim atenﬂi faﬂæ de acei pærinﬂi demni, drepﬂi care se stræduiesc øi suferæ din cauza copiilor neascultætori. Unul dintre prietenii mei obiønuia sæ spunæ: „Dacæ nu ai avut niciodatæ probleme cu copiii tæi, aøteaptæ doar puﬂin“. Nimeni nu poate spune cu cea mai micæ certitudine ce vor face copiii sæi în anumite circumstanﬂe. Când soacra mea înﬂeleaptæ vedea purtærile urâte ale altor copii, ea obiønuia sæ spunæ: „Nu spun niciodatæ cæ sigur copiii mei nu vor face asta, deoarece s-ar putea sæ facæ acest lucru chiar acum când vorbesc!“. Când pærinﬂii se plâng de copii neascultætori øi refractari, trebuie, cu compasiune, „sæ interzicem aruncarea primei pietre“.¹⁹

O membræ anonimæ a Bisericii a scris despre nesfârøita durere de cap pe care fratele ei a pricinuit-o pærinﬂilor ei. El a început sæ se drogheze. S-a opus oricærui control øi discipline. Era mincinos øi sfidætor. Spre deosebire de fiul risipitor, acest rætæcitor nu a venit acasæ de bunæ voie. În schimb, a fost prins de poliﬂie øi forﬂat sæ facæ faﬂæ consecinﬂelor faptelor sale. Timp de doi ani, pærinﬂii lui au suportat programul de tratament al lui Bill, care l-a fæcut, în final sæ renunﬂe la droguri. Pe scurt, sora lui Bill menﬂiona: „Cred cæ pærinﬂii mei sunt extraordinari. Ei au fost totdeauna neclintiﬂi în dragostea lor pentru Bill, deøi nu erau de acord øi chiar urau ceea ce fæcea el pentru viaﬂa lui øi pentru viaﬂa familiei sale. Dar ei erau suficient de ræspunzætori faﬂæ de familia lor pentru a-l sprijini pe Bill, pe orice cale necesaræ, pentru a trece prin perioada grea spre un teren mai solid. Ei au aplicat cea mai profundæ, cea mai siguræ øi mai vastæ Evanghelie a lui Hristos prin iubirea unuia care fusese rætæcit“.²⁰

Sæ nu fim aroganﬂi, ci mai degrabæ recunoscætori øi umili, dacæ avem copii supuøi øi plini de respect faﬂæ de învæﬂæturile noastre despre cæile Domnului. Acelor pærinﬂi care suferæ øi care au fost drepﬂi, atenﬂi øi evlavioøi în instruirea copiilor neascultætori, væ spunem: Bunul Pæstor vegheazæ asupra lor. Dumnezeu øtie øi înﬂelege profunda dumneavoastræ suferinﬂæ. Existæ speranﬂæ. Luaﬂi drept alinare cuvintele lui Ieremia: „Truda îﬂi va fi ræsplætitæ“ øi copiii dumneavoastræ se vor „întoarce iaræøi din ﬂara vræjmaøului“.²¹ Astfel mærturisesc øi mæ rog, în numele lui Isus Hristos, amin.