„Preocupafli-væ de viafla sufletului“
Ucenicii cu adeværat convertifli, deøi sunt încæ imperfecfli, se vor preocupa de „viafla sufletului“ în orice zi, în orice decadæ, în mijlocul oricæror decadenfle øi distrugeri.
În mijlocului vârtejului evenimentelor de pe glob – evenimente care îøi pun amprenta øi asupra vieflilor noastre – omenirea îøi duce adeværata øi permanenta ei luptæ: dacæ vom alege sau nu, în mijlocul grijilor lumeøti sæ ne preocupe, aøa cum spune Domnul, „viafla sufletului“ (vezi D&L 101:37). Indiferent de mæsura în care suntem implicafli în evenimentele externe, lupta din noi se desfæøoaræ atât în vremurile de liniøte, cât øi în cele de tulburæri. Cæ este înfleleasæ sau nu, aceasta este misiunea ce o avem de îndeplinit în viafla muritoare din generaflie în generaflie.
Când ne stræduim sæ flinem poruncile lui Dumnezeu „omul dinlæuntru se înnoieøte din zi în zi“ (2 Corinteni 4:16). De aceea, chiar øi în zilele grele, ni se „pæzeøte sufletul“, oricare ar fi condifliile externe (vezi Proverbe 19:16). Este sigur deci, cæ unele decizii luate înlæuntrul nostru de a ne preocupa øi a ne pæzi sufletele noastre se produc øi în momente în care nu se întâmplæ alte evenimente însemnate, lucru ce i s-a întâmplat øi fiului risipitor. El hrænise porcii „din zi în zi“, dar în cele din urmæ a venit ziua specialæ în care „øi-a venit în fire“ (Luca 15:17). Indiferent de ce s-a mai întâmplat în acea zi în „flara aceea“ (Luca 15:13), fiul risipitor s-a gândit „la cæile“lui (Psalmii 119:59) øi a luat hotærârea neclintitæ: „Mæ voi scula, mæ voi duce la tatæl meu“ (Luca 15:18). Introspectiva a fost urmatæ de schimbare. Cu toate acestea, un porcar care se îndreaptæ spre casæ nu este luat în seamæ de oamenii pe lângæ care trece, chiar dacæ ceea ce i se întâmplæ are importanflæ eternæ.
În alte momente, însæ, interferenfla dintre lucrurile ce se petrec în interiorul omului øi cele care se petrec în exterior este mai vizibilæ. Pilat se ocupa de o revoltæ, aparent localæ, ce se iscase în jurul unui anume Isus din Nazaret. Noua sa înflelegere cu Irod – cu care Pilat fusese „învræjbit“ (Luca 23:12) – constituia færæ îndoialæ o øtire politicæ pentru cei care cunoøteau situaflia de „mai înainte“. Deøi avea sentimente contradictorii, el a cedat mulflimii manipulate, grafliindu-l pe Baraba în locul lui Isus. Cu mâinile spælate, dar totuøi murdare, Pilat s-a întors la Cezareea. Hristos Øi-a urmat calea, ajungând în Ghetsimani øi pe Cæpæflâna øi ducând la împlinire dureroasa, dar salvatoarea, ispæøire universalæ prin care miliarde øi miliarde de oameni aveau sæ fie înviafli.
Chiar dacæ astæzi, norii ræzboiului se abat ici øi colo øi ploaia pe care o aduc loveøte pe cei drepfli øi pe cei nedrepfli, darul glorios al mæreflei învieri fæcut de Hristos se va reværsa asupra noastræ, a tuturor! Aøa cum numai dupæ spuma mærii nu ne putem da seama ce se petece în adâncuri, tot aøa se întâmplæ øi cu ispæøirea: lucrurile cu importanflæ globalæ øi eternæ s-au petrecut într-o micæ grædinæ øi pe un deal obscur.
Lucrarea lui Dumnezeu se desfæøoaræ deseori în tæcere. De exemplu, oricare ar fi fost motivele economice imediate pentru care familia lui Joseph Smith, tatæl, s-a mutat din Noua Anglie în statul New York, ei au fost conduøi – færæ sæ øtie – cætre plæcile sacre, îngropate în Dealul Cumora øi aøteptând sæ devinæ „un alt testament al lui Hristos“, „atâta timp cât pæmântul va exista“ (2 Nefi 25:22).
Ca urmare, în aceste vremuri în care avem parte de multe conflicte, tot ceea ce conteazæ este sæ ne preocupæm de viafla sufletului. Deøi evenimentele aduc momente decisive care pot determina oamenii sæ acflioneze cu dreptate, chiar dacæ unii îøi pierd fermitatea foarte uøor, tulburærile din lume nu sunt o scuzæ pentru lipsa personalæ de hotærâre øi angajare. Chiar dacæ ici øi colo izbucnesc ostilitæfli, noi nu trebuie sæ ne încælcæm legæmintele! De exemplu, adulterul nu poate fi justificat doar pentru cæ este ræzboi øi unele soflii øi sofli sunt separafli unii de ceilalfli. Porunca a øaptea nu are o completare care sæ spunæ: „Sæ nu comifli adulter, decât pe timp de ræzboi“ (vezi Exodul 20:14).
Într-o altæ perioadæ de ræzboi, preøedintele David O. McKay i-a sfætuit pe membrii din forflele armate sæ „væ pæstrafli curafli din punct de vedere moral“ în mijlocul „atrocitæflilor ræzboiului“ (în Conference Report, aprilie 1969, pag. 153).
Chiar dacæ nafliunile se vor ridica împotriva nafliunilor, astfel de tulburæri nu îndreptæflesc pe unii parteneri în afaceri sæ ridice împotriva asociaflilor lor sau împotriva deflinætorilor de acfliuni, furând sau depunând mærturii false øi încælcând astfel poruncile a opta øi a noua – care nu au nici ele completæri (vezi Exodul 20:15–16).
Condifliile incerte care existæ în lume, astæzi, nu îndreptæflesc incertitudinea moralæ, iar vârtejul evenimentelor nu ne vor acoperi pæcatele øi nici nu vor încefloøa ochii atotvæzætori ai lui Dumnezeu. Mai mult, victoriile militare nu substituie victoria în ræzboaiele individuale pe care le ducem pentru a obfline autocontrolul. Øi nici furiile urii umane nu diminueazæ dragostea perfectæ øi mântuitoare a lui Dumnezeu pentru tofli copiii Sæi. În mod similar, ceafla evenimentelor curente care ne împiedicæ sæ vedem adeværurile eterne nu poate schimba realitatea cæ Hristos este Lumina lumii!
Sæ fim, deci, precum tânærul bæiat aflat pe munte cu Ilie. Deøi, la început, a fost intimidat de carele duømanului, ochii tânærului bæiat au fost, din fericire, deschiøi øi el a væzut „cai øi care de foc“ care dovedeau cæ „mai mulfli sunt cei cu noi decât cei cu ei“ (2 Regi 6:16, 17). Stimafli frafli øi surori, în plan spiritual, raportul de forfle a ræmas acelaøi!
Deficienflele øi curiozitæflile noastre intelectuale nu schimbæ uimitoarea putere de cunoaøtere a lui Dumnezeu, care fline cont de alegerile noastre pentru care suntem ræspunzætori. În mijlocul informafliilor trunchiate øi al prezentærilor, în direct, ale diferitelor conflicte umane, Dumnezeu træieøte într-un prezent veønic în care trecutul, prezentul øi viitorul sunt permanent în fafla Lui (vezi D&L 130:7). Hotærârile Sale divine se vor împlini cu certitudine, deoarece orice Îøi pune în gând sæ facæ, va face cu siguranflæ (vezi Avraam 3:17). El cunoaøte sfârøitul de la început! (vezi Avraam 2:8)! Dumnezeu este pe deplin capabil „sæ facæ lucrarea Sa“ øi sæ ducæ la împlinire toate hotærârile Sale, ceea ce nu se întâmplæ nici cu cele mai bine întocmite planuri ale omului, deoarece noi ne folosim, deseori, greøit libertatea de a alege (vezi 2 Nefi 27:20)!
Dumnezeu ne-a asigurat:
„Væ voi conduce“ (vezi D&L 78:18).
„Voi fi în mijlocul vostru“ (vezi D&L 49:27).
El va fi „cu [noi]“, stimafli frafli øi surori, „în vremurile [noastre] tulburi“ (vezi D&L 3:8), inclusiv prin îndrumarea pe care ne-o dæ prin profetul Sæu în viaflæ, preøedintele Gordon B. Hinckley.
Între timp, momentele decisive din „viafla sufletului“ continuæ sæ depindæ de alegerile pe care le facem, dacæ ne abflinem sau nu de la plæceri sau dacæ manifestæm sau nu abnegaflie în hotærârile individuale pe care le luæm zilnic atunci când alegem între bunætate øi furie, milæ øi nedreptate, generozitate øi meschinærie.
Ræzboaiele nu abrogæ a doua poruncæ. Ele nu au granifle. Susflinætorii nu au o insignæ naflionalæ, øi nici nu sunt de o rasæ anumitæ.
Poate suntem flæmânzi dar, chiar øi atunci, putem sæ ræspundem aøa cum a fæcut væduva care a folosit ultima bucatæ de pâine ca sæ-l hræneascæ pe Ilie (vezi 1 Regi 17:8–16). Împærflirea hranei cu alflii atunci când tu însufli eøti særac øi în lipsuri este mereu un gest emoflionant. În tinereflea mea, un tânær øi minunat episcop, M. Thirl Marsh, a încercat în repetate rânduri sæ se angajeze la o minæ, în timpul perioadei de depresiune. Nefiind major, dar având o staturæ înaltæ, el a insistat øi a fost angajat, în timp ce câfliva prieteni nu au fost angajafli. Se pare cæ, de mai multe ori dupæ munca zilnicæ, grea, generosul tânær Thirl øi-a împærflit câøtigul, în mod egal, cu prietenii pânæ când au fost øi ei angajafli. Nu este de mirare cæ, mai târziu, a fost un pæstor plin de grijæ.
Meditaflia asupra „vieflii sufletului“ ne ajutæ sæ luptæm pentru convertirea noastræ completæ, aøa cum sæmânfla Evangheliei cade mai întâi pe „un teren bun“ – descris de Isus ca fiind cei cu o „inimæ cinstitæ øi bunæ“ (Luca 8:15). Procesul se desfæøoaræ astfel: o persoanæ „aude cuvântul“ cu „bucurie“, îl „înflelege“, „dæ roade“ øi „rabdæ“ øi, în final, învaflæ ce înseamnæ sæ fii „înfometat øi însetat dupæ neprihænire“ (Matei 13:20, 23; Traducerea lui Joseph Smith Matei 13:21; Matei 5:6). Este o „schimbare mare“ (Mosia 5:2). Convertirea reprezintæ, în general, transformarea de la „omul firesc“ la „omul lui Hristos“ (Mosia 3:19; Helaman 3:29; vezi, de asemenea, 2 Corinteni 5:17). Este o lucrare care dureazæ mai mult decât câteva ore.
Rezultatul acestui proces continuu presupune sæ „nu mai ai înclinare de a face ræu, ci de a face bine neîncetat“ (Mosia 5:2). Aøadar, nu este de mirare cæ acest proces permite celor care s-au convertit sæ „întæreøti pe fraflii tæi“ (Luca 22:32) øi sæ-i ridice pe alflii, fiind „gata sæ ræspundefli oricui va cere socotealæ de nædejdea care este în voi“ (1 Petru 3:15). Asemenea persoane neprihænite aduc omenirii încæ un serviciu vital, dar liniøtit: ei devin parte integrantæ din numærul minim de oameni care pot sæ-I cearæ lui Dumnezeu binecuvântærile atât de necesare întregii umanitæfli.
Ucenicii cu adeværat convertifli, deøi sunt încæ imperfecfli, se vor preocupa de „viafla sufletului“ în orice zi, în orice decadæ, în mijlocul oricæror decadenfle øi distrugeri. Trecerea prin acest proces înseamnæ a fi implicat în „lucrarea Tatælui“ (Luca 2:49; vezi, de asemenea, Moise 1:39).
Deoarece, se presupune cæ aceastæ convertire completæ are oricum loc, evenimentele dureroase øi haosul pot chiar sæ ne ajute sæ reîncepem cælætoria spre convertire sau s-o acceleræm.
Stimafli frafli øi surori, în mijlocul grijilor în continuæ schimbare øi supærætoare ale lumii, haidefli sæ ne preocupæm de „viafla sufletului“, aøa cum suntem îndrumafli. Mulflumitæ glorioasei ispæøiri a lui Isus, viafla sufletelor nemuritoare depæøeøte longevitatea oricærei stele øi, prin urmare, øi scurta duratæ a evenimentelor trecætoare din viafla muritoare, chiar dacæ ele sunt dureroase!
Aceasta mi-e mærturia, în numele sfânt al lui Isus Hristos, amin!