Ræmâneﬂi fermi în oficiile în care aﬂi fost numiﬂi

Preøedintele Thomas S. Monson

primul consilier în Prima Preøedinﬂie

Sæ îi ajutæm pe cei care au nevoie de ajutorul nostru øi care s-au depærtat de la calea dreaptæ, astfel ca nici un suflet preﬂios sæ nu fie pierdut.

Ne-am adunat în aceastæ searæ ca un grup puternic al preoﬂiei, atât în Centrul de Conferinﬂe, cât øi în clædirile din întreaga lume. Unii deﬂin Preoﬂia aaronicæ, în timp ce alﬂii deﬂin Preoﬂia lui Melhisedec.

Preøedintele Stephen L Richards, care a slujit drept consilier al preøedintelui David O. McKay, a declarat: „Preoﬂia este de obicei definitæ simplu ca ,puterea lui Dumnezeu delegatæ omului‘“. El continuæ: „Aceastæ definiﬂie, cred cæ este corectæ. Dar, pentru scopuri practice îmi place sæ definesc preoﬂia în termeni de slujire øi, frecvent, o numesc ‚planul perfect de slujire‘… Ea este un ‚instrument de slujire… Øi omul care nu reuøeøte sæ o foloseascæ este apt sæ o piardæ, pentru cæ ni s-a spus clar, prin revelaﬂie, cæ cine o neglijeazæ ‚nu va fi socotit vrednic sæ ræmânæ‘“.¹

În ﬂæruøul Pioneer, din Salt Lake City, unde am primit cele douæ preoﬂii, atât cea aaronicæ, cât øi cea a lui Melhisedec, am fost învæﬂaﬂi sæ devenim familiari cu scripturile, inclusiv cu secﬂiunile 20, 84 øi 107 din Doctrinæ øi Legæminte. În aceste secﬂiuni am învæﬂat despre Preoﬂie øi despre guvernarea în Bisericæ.

În aceastæ searæ, aø dori sæ subliniez un verset din secﬂiunea 107: „De aceea, fiecare om sæ-ﬂi înveﬂe îndatorirea sa øi sæ acﬂioneze în oficiul în care este numit cu toatæ sârguinﬂa“.²

Preøedintele Harold B. Lee ne învæﬂa mereu: „Când cineva devine deﬂinætor al preoﬂiei, el devine un agent al Domnului. El trebuie sæ se gândeascæ la chemærile lui ca øi când ar ræspunde la însærcinærile primite de la Domnul“.³

De asemenea, am învæﬂat din aceste secﬂiuni despre obligaﬂiile preøedinﬂiilor cvorumului øi faptul cæ suntem responsabili de ceilalﬂi øi dupæ aceea de noi.

Cred cu tærie ca Biserica este astæzi mai puternicæ decât a fost vreodatæ. Nivelul activitæﬂii desfæøurate de tineret mærturiseøte cæ el este o generaﬂie credincioasæ, devotatæ adeværului. Totuøi, mai sunt încæ din aceia care devin inactivi, care gæsesc alte interese ce îi conving sæ-øi neglijeze responsabilitæﬂile din Bisericæ. Nu trebuie pierdute suflete atât de preﬂioase.

Creøte numærul celor care sunt viitori elderi øi pe care nu-i gæsim la adunærile Bisericii, nici îndeplinind îndatoririle în Bisericæ. Aceastæ situaﬂie trebuie sæ fie remediatæ. Obligaﬂia este a noastræ. Trebuie date responsabilitæﬂi øi trebuie depus efort færæ întârziere.

Preøedinﬂiile cvorumurilor Preoﬂiei aaronice, sub conducerea episcopatului øi a îndrumætorilor cvorumului, pot fi împuternicite sæ întindæ mâna øi sæ-i salveze.

Domnul spune: „Amintiﬂi-væ, sufletele au mare preﬂ înaintea lui Dumnezeu… øi ce mare este bucuria Sa pentru sufletul care se pocæieøte!“.⁴

Câteodatæ sarcina pare copleøitoare. Putem prelua curaj proaspæt din experienﬂa lui Ghedeon din timpurile vechi, care, cu mica sa armatæ, a trebuit sæ se batæ cu madianiﬂii øi cu amuleciﬂii. Væ amintiﬂi cum Ghedeon øi armata sa au înfruntat copleøitoarea putere a acestor armate, considerabil superioare atât în echipament, cât øi în numær. Cartea Judecætorii, din Vechiul Testament, aratæ cæ aceøti duømani uniﬂi, madianiﬂii øi amuleciﬂii, „erau ræspândiﬂi în vale ca o mulﬂime de læcuste øi cæmilele lor erau færæ numær, ca nisipul de pe marginea mærii“.⁵ Ghedeon s-a dus la Atotputernicul Dumnezeu pentru puterea lui.

Spre surpriza sa, Ghedeon a fost sfætuit de Domnul cæ armata sa era prea numeroasæ pentru ca Domnul sæ-l dea pe duøman în mâinile ei, sau o va face doar dacæ ei vor spune: „Mâna mea m-a izbævit“.⁶ Ghedeon a fost instruit sæ spunæ oamenilor: „Cine este fricos øi se teme, sæ se întoarcæ øi sæ se depærteze… de muntele Gaaladului. Douæzeci øi douæ de mii de oameni s-au întors øi au mai ræmas zece mii“.⁷

Atunci, Dumnezeu a spus: „Poporul este încæ prea mult“.⁸El l-a instruit pe Ghedeon sæ-øi ducæ oamenii la apæ øi sæ observe felul în care ei vor bea apæ. Aceia care au lipæit apa au fost plasaﬂi într-un grup, øi cei care s-au aøezat în genunchi sæ bea, au fost plasaﬂi în alt grup. Dumnezeu i-a spus lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni care au lipæit væ voi mântui øi îi voi da pe madianiﬂi în mâinile tale. Toﬂi ceilalﬂi din popor sæ se ducæ fiecare acasæ“.⁹

Dupæ ce s-a rugat din nou, Ghedeon s-a întors la armata lui øi a spus: „Sculaﬂi-væ, cæci Domnul a dat în mâinile voastre tabæra lui Madian“.¹⁰ Øi i-a împærﬂit pe cei trei sute de oameni în trei cete øi le-a dat tuturor trâmbiﬂe øi ulcioare goale. Øi le-a spus:

„Sæ væ uitaﬂi la mine, øi sæ faceﬂi ca mine. Cum voi ajunge în tabæræ, sæ faceﬂi ce voi face øi eu. Când voi suna din trâmbiﬂæ, eu øi toﬂi cei ce vor fi cu mine, sæ sunaﬂi øi voi din trâmbiﬂæ øi sæ spuneﬂi: ‚Sabia Domnului øi a lui Ghedeon‘“. Apoi, el a spus: „Urmaﬂi-mæ“. Cuvintele lui exacte au fost: „Cum fac eu, sæ faceﬂi øi voi“.¹¹

La semnalul conducætorului, mulﬂimea lui Ghedeon a suflat din trâmbiﬂæ, a spart ulcioarele øi a strigat: „Sabia Domnului øi a lui Ghedeon“. În scripturi este scris rezultatul acestei bætælii decisive: „Øi ei au ræmas fiecare la locul lui“ øi bætælia a fost câøtigatæ.¹²

Învæﬂæmântul de acasæ este o parte a planului de salvare din zilele noastre. Când a fost prezentat de preøedintele David O. McKay cætre toate Autoritæﬂile Generale, el a spus: „Învæﬂæmântul de acasæ este una dintre ocaziile cele mai recompensatorii pentru a inspira øi a îndruma pe copiii Tatælui nostru… Este o slujire divinæ, o chemare divinæ. Este datoria noastræ ca învæﬂætori de acasæ sæ ducem spiritul divin în fiecare cæmin øi în fiecare inimæ“.¹³

În unele zone unde Preoﬂia lui Melhisedec, adecvatæ øi puternicæ, lipseøte, preøedinﬂii de ﬂæruø øi episcopii, în coordonare cu preøedintele de misiune, pot folosi misionarii cu timp deplin pentru a vizita familiile mai puﬂin active øi pe unii membri ai familiei. Nu numai cæ acest lucru reaprinde spiritul misionar în cæmine, dar oferæ øi o ocazie idealæ pentru a fi obﬂinute invitaﬂii de a preda Evanghelia.

În toﬂi aceøti ani, când am vizitat mulﬂi ﬂæruøi, în toatæ lumea, au fost ﬂæruøi în care conducætorii episcopiei øi ai ﬂæruøului, din necesitate sau ca ræspuns faﬂæ de responsabilitæﬂile lor, au încetat sæ mai caute scuze øi s-au apucat de lucru øi, cu ajutorul Domnului, au muncit øi au adus oameni preﬂioøi pentru a-i pregæti pentru Preoﬂia lui Melhisedec øi, împreunæ cu soﬂiile øi cu copiii sæ intre în templul sfânt pentru înzestrærile øi pecetluirile lor.

Pe scurt, voi menﬂiona câteva exemple:

Cu câﬂiva ani în urmæ, vizitând stâlpul Millcreek din Salt Lake City, am aflat cæ peste 100 de fraﬂi propuøi pentru a primi preoﬂia au fost rânduiﬂi elderi în anul ce abia trecuse. L-am rugat pe preøedintele James Clegg, sæ-mi spunæ care este reﬂeta succesului. Cu toate cæ era prea modest ca sæ-øi recunoascæ implicarea, unul din consilierii sæi mi-a mærturisit cæ preøedintele Clegg, øtiind provocarea primitæ, a luat decizia de a suna øi de a programa o întâlnire în particular cu fiecare dintre viitorii elderi. În timpul întâlnirii, preøedintele Clegg menﬂiona despre templul Domnului, rânduielile salvatoare øi legæmintele efectuate acolo, încheind cu întrebarea aceasta: „Nu doriﬂi sæ væ duceﬂi scumpa soﬂie øi preﬂioøii copii în Casa Domnului, ca astfel sæ fiﬂi o familie eternæ pentru timp øi eternitate?“. Viitorul elder era de acord, procesul de reactivare continua, iar ﬂelul era astfel atins.

În 1952, majoritatea familiilor din episcopia a treia Rose Park erau membri ai cæror taﬂi sau soﬂi deﬂineau doar preoﬂia aaronicæ, în loc de Preoﬂia lui Melhisedec. Fratele L. Brent Goates a fost chemat sæ slujeascæ în funcﬂia de episcop. El l-a invitat pe un frate mai puﬂin activ în episcopie, Ernest Skinner, pentru a asista la activarea a 29 de fraﬂi adulﬂi care deﬂineau oficiul de învæﬂætori în cadrul Preoﬂiei aaronice ca sæ-i ajute pe aceøti bærbaﬂi sæ meargæ la templu împreunæ cu familiile lor. Fratele Skinner, el însuøi fiind mai puﬂin activ, nu a fost de acord la început dar, în cele din urmæ, a spus cæ va face tot ce îi va fi cu putinﬂæ. A început sæ-i viziteze pe învæﬂætorii mai puﬂin activi, încercând sæ-i ajute sæ-øi realizeze rolul lor ca øi conducætori ai preoﬂiei în familiile lor øi ca soﬂi øi taﬂi în familiile lor. În scurt timp, a ales câﬂiva din fraﬂii mai puﬂin activi sæ-l ajute în acest angajament. Unul câte unul, au devenit în totalitate activi din nou øi s-au dus la templu cu familiile lor.

Într-o zi, secretarul episcopiei a ieøit de la rândul de la cumpæræturi pentru a saluta ultimul dintre grupuri care mergea la templu. Comentând despre situaﬂia sa, ca fiind ultimul dintre cei care mergeau la templu, el a spus: „Am stat øi am privit cum toﬂi cei din acel grup au devenit activi în episcopia noastræ mergând la templu. Dacæ aø fi putut sæ-mi imaginez cât de frumos este în templu øi cum îmi va schimba viaﬂa pentru totdeauna, niciodatæ n-aø fi fost ultimul dintre cei 29 care sæ fie pecetluiﬂi în templu“.

În fiecare din aceste situaﬂii, erau patru elemente care i-au condus spre succes:

Ocazia reactiværii a început la nivelul episcopiei.
Episcopul din acea episcopie s-a implicat.
Învæﬂætori demni øi inspiraﬂi au fost gæsiﬂi.
Atenﬂia cuvenitæ a fost datæ fiecæruia în parte.

Dragi fraﬂi, sæ ne amintim sfatul regelui Beniamin: „Atunci când sunteﬂi în slujba aproapelui, sunteﬂi numai în slujba Dumnezeului vostru“.¹⁴

Sæ îi ajutæm pe cei care au nevoie de ajutorul nostru øi sæ-i îndrumæm spre o cale mai bunæ øi mai dreaptæ în viaﬂæ. Sæ ne concentræm gândurile spre nevoile deﬂinætorilor preoﬂiei øi ale soﬂiilor øi copiilor lor care au alunecat de la calea activæ. Sæ ascultæm mesajul nerostit din inimile lor:

„Vino sæ fii lângæ mine,
Drumul sæ-mi aræﬂi.
Cum sæ fac cu El sæ fiu,
Te rog sæ mæ înveﬂi“.15

Munca de reactivare nu este o însærcinare pentru leneøi sau visætori. Copiii cresc, pærinﬂii îmbætrânesc, iar timpul nu stæ în loc pentru nimeni. Nu amânaﬂi un îndemn; acﬂionaﬂi în schimb, iar Domnul va deschide calea.

Destul de des, este cerutæ ræbdarea care este o virtute cereascæ. Într-o zi, pe când eram episcop, am simﬂit impulsul de a suna pe un frate a cærui soﬂie era cât de cât activæ, la fel ca øi copiii. Totuøi, acest bærbat nu mi-a ræspuns niciodatæ. Era o zi fierbinte de varæ când am bætut în grilajul de la uøa lui Harold G. Gallacher. Îl puteam zæri pe fratele Gallacher øezând pe scaunul sæu øi citind ziarul. „Cine este?“, a întrebat el færæ sæ se uite.

„Episcopul tæu“, am ræspuns. „Am venit sæ ne cunoaøtem mai bine øi sæ græbesc prezenﬂa ta alæturi de familie la întâlnirile noastre“.

„Nu pot, sunt prea ocupat“, a venit øi ræspunsul dispreﬂuitor. Nu s-a uitat nici mæcar o clipæ la mine. I-am mulﬂumit cæ m-a ascultat øi am plecat de la uøæ.

Familia Gallacher s-a mutat în California la puﬂin timp dupæ aceea. Anii au trecut. Apoi, pe când eram membru în Cvorumul celor Doisprezece, lucram în biroul meu într-o zi øi secretara mea a sunat, spunându-mi: „Un frate, care se numeøte Gallacher, care a locuit demult în episcopia dumneavoastræ, doreøte sæ vorbeascæ cu dumneavoastræ. Este aici în biroul meu“.

I-am ræspuns: „Întrebæ-l dacæ îl cheamæ Harold G. Gallacher care, împreunæ cu familia sa, locuia la intersecﬂia stræzilor West Temple cu strada Fifth South“.

Ea mi-a ræspuns: „El este persoana“.

Am rugat-o sæ-l pofteascæ înæuntru. Am avut o conversaﬂie plæcutæ amândoi referitoare la familia sa. Mi-a spus: „Am venit sæ-mi cer scuze cæ nu m-am ridicat de pe acel scaun øi cæ v-am ﬂinut la uøæ în ziua aceea de varæ cu mult timp în urmæ“. L-am întrebat dacæ era activ în Bisericæ. Cu un zâmbet, mi-a ræspuns: „Acum sunt al doilea consilier în preøedinﬂia episcopiei mele. Invitaﬂia dumneavoastræ de a veni la Bisericæ øi ræspunsul meu de a nu veni m-au urmærit într-atât, încât am luat decizia de a face ceva în legæturæ cu acest lucru“.

M-am întâlnit cu Harold de nenumærate ori pânæ a trecut în nefiinﬂæ. Soﬂii Gallacher øi copiii lor au slujit în multe chemæri în Bisericæ. Unul dinre nepoﬂii mai tineri slujeøte acum într-o misiune cu timp deplin.

Cætre toﬂi misionarii care poate ascultæ în aceastæ searæ, îmi împærtæøesc gândul cæ seminﬂele mærturiei nu prind rædæcinæ øi nici nu încolﬂesc întotdeauna pe loc. Când faci unele lucruri nu vei primi întotdeauna beneficii imediate. Pâinea aruncatæ pe apæ, o veﬂi gæsi, uneori, doar dupæ multæ vreme. Dar, cu siguranﬂæ o veﬂi gæsi.

Într-o searæ, am ræspuns la telefon øi am auzit o voce întrebând: „Sunteﬂi rudæ cu elderul Monson care a slujit cu mult timp în urmæ în Misiunea New England?“.

I-am ræspuns cæ nu sunt. S-a prezentat ca fiind fratele Leonardo Gambardella, spunând apoi cæ doi elderi, Monson øi Bonner, au sunat la casa lui cu mult timp în urmæ øi au împærtæøit mærturiile lor cu el øi cu soﬂia sa. Ei au ascultat, dar n-au fæcut nimic de atunci încolo pentru a aplica învæﬂæturile lor. Dupæ aceea, s-au mutat în California øi, dupæ 13 ani, au gæsit din nou adeværul øi au fost convertiﬂi øi botezaﬂi. Fratele Gambardella m-a întrebat dacæ este vreo posibilitate sæ ia legætura cu elderii care l-au vizitat prima oaræ, ca sæ-øi exprime mulﬂumirea profundæ pentru mærturiile lor, care au ræmas în inima lui øi a soﬂiei sale.

Am verificat registrele. Am aflat adresele elderilor. Væ puteﬂi imagina mirarea lor, acum cæsætoriﬂi øi cu familii, sæ îi sun øi sæ le spun vestea cea bunæ – chiar rezultatele finale ale eforturilor lor de demult. Øi-au amintit pe loc de familia Gambardella. Am aranjat o conferinﬂæ telefonicæ, astfel ca ei înøiøi sæ-øi exprime fericirea øi sæ le ureze un bun venit în Bisericæ. Ei au fæcut aceasta. Au fost lacrimi, dar lacrimi de bucurie.

Edwin Markham a scris urmætoarele versuri:

Este un destin care ne face fraﬂi;
Nu merge nimeni singur pe drumul lui:
Tot ceea ce le oferim celorlalﬂi
Se reîntoarce în ale noastre vieﬂi.16

Mæ rog în aceastæ searæ ca noi toﬂi, cei care deﬂinem preoﬂia, sæ ne asumæm responsabilitæﬂile noastre, la fel ca øi Ghedeon din vechime, fiecare bærbat sæ-øi îndeplineascæ chemarea sa øi, ca unul, sæ-l urmæm pe Conducætorul nostru – chiar pe Domnul Isus Hristos – øi pe profetul Lui, preøedintele Gordon B. Hinckley. Sæ îi ajutæm pe cei care au nevoie de ajutorul nostru øi care s-au depærtat de la calea dreaptæ, astfel ca nici un suflet preﬂios sæ nu fie pierdut.

În numele lui Isus Hristos, amin.