fii-am spus…?
În planul veønic al salværii, lucrul cel mai important øi mai îndreptæflit pe care îl vefli face este sæ væ zidifli un cæmin sfânt în care sæ væ creøtefli cu dragoste o familie puternicæ.
Cu aproape trei ani în urmæ, una dintre fiicele noastre s-a cæsætorit øi imediat a plecat cu soflul ei la o facultate de medicinæ dintr-un oraø îndepærtat. Ea a læsat siguranfla cuibului ca sæ-øi întemeieze o familie proprie. Mæ întrebam: „Am învæflat-o tot ce avea nevoie sæ cunoascæ? Øtie ceea ce este cel mai important în aceastæ viaflæ? Este pregætitæ sæ-øi zideascæ un cæmin fericit?“.
Pe când mæ uitam la ea depærtându-se, mi-am amintit de un mic jurnal pe care i-l dædusem la cea de-a 17-a aniversare a zilei sale de naøtere. Era intitulat: „fii-am spus…?“. În el, am însemnat sfatul pe care i l-am dat deseori în conversafliile noastre nocturne. În timp ce ea øi soflul ei se îndreptau spre o viaflæ nouæ împreunæ, m-am gândit la alte trei sfaturi suplimentare pe care aø fi dorit sæ le adaug în micuflul jurnal, pentru a o ajuta sæ facæ o tranziflie mai importantæ øi provocatoare decât cea a traversærii flærii: tranziflia spre întemeierea propriului cæmin øi a propriei familii. Permitefli-mi sæ-i împærtæøesc ei øi tuturor tinerilor din Bisericæ, aceste sfaturi pentru a væ învæfla øi pentru a væ mærturisi despre importanfla familiei.
În primul rând, fli-am spus… cum sæ-fli faci din cæminul tæu un rai al pæcii øi o fortæreaflæ a rezistenflei? Trebuie sæ urmezi modelul pe care l-ai væzut când ai intrat în casa Domnului, pentru ca sæ „stabilifli o casæ… a rugæciunii, o casæ a postului, o casæ a credinflei, o casæ a învæflærii,… o casæ a ordinii“ (vezi D&L 109:8). Pe mæsuræ ce urmæm acest model, o mare pace va domni în cæminele noastre într-o lume de vacarm permanent.
Priveøte la exemplul cæminelor celor douæ perechi de bunici ai tæi. Amândouæ perechile de bunici øi-au crescut „copiii în luminæ øi adevær“ (vezi D&L 93:40). Familia tatælui tæu a fost o casæ de învæflare. El a spus la înmormântarea tatælui sæu cæ nu a învæflat nici un principiu al Evangheliei la adunærile Bisericii pe care sæ nu-l fi învæflat deja în cæminul sæu. Biserica a fost o unitate suplimentaræ cæminului sæu. Cæminul meu a fost o casæ a ordinii. Pentru noi a avut cea mai mare importanflæ (în ciuda programelor noastre diverse) sæ fim împreunæ la micul dejun øi la cinæ. Timpul mesei a însemnat mai mult decât servirea bucatelor. A fost un timp crucial pentru hrænirea spiritului, pe lângæ hrænirea corpului.
Lucrurile mærunte fac un cæmin fericit – lucruri de genul rugæciunii, menflionærii „Îmi pare ræu“, exprimarea recunoøtinflei, cititul unei cærfli bune împreunæ. Adu-fli aminte cum râdeam øi flipam în timp ce zideam gardul de la curtea din spatele casei. Adu-fli aminte cæ de câte ori mergeam cu maøina cântam ca sæ nu ne certæm. Adu-fli aminte cum posteam pentru o hotærâre importantæ a unui membru øi pentru o altæ încercare crucialæ a altuia. Familia: O declaraflie oficialæ cætre lume reia aceasta: „Familiile reuøite se stabilesc… pe principiile credinflei, rugæciunii, cæinflei, iertærii, respectului, dragostei, milei, muncii øi ale activitæflilor educative“ („Familia: O declaraflie oficialæ cætre lume“, Liahona, oct. 1998, pag. 24).
În tinerefle fli-ai format obiceiurile de a te ruga øi de a citi scripturile. Foloseøte-te de aceste obiceiuri ca øi de cunoøtinflele acumulate despre gætit øi finanfle. Cu dorinflele tale drepte øi cu îndemânarea în gospodærie, îfli vei zidi un cæmin care este un rai al pæcii øi o fortæreaflæ a rezistenflei.
Apoi, fli-am spus… cæ „fiii sunt o moøtenire de la Domnul“? (Psalmul 127:3). Declaraflia oficialæ cætre lume spune: „Porunca lui Dumnezeu cætre copiii Lui de a se înmulfli øi de a umple pæmântul este încæ valabilæ“ (Liahona, oct. 1998, pag. 24). Speræm cæ Tatæl Ceresc te va binecuvânta cu copii. Multe persoane din lume nu au aceastæ bucurie øi væd în copii doar inconveniente. Este adeværat cæ a fi pærinte este obositor din punct de vedere fizic, te epuizeazæ din punct de vedere psihic øi îfli cere un efort mental. Nimeni nu-fli va da calificative bune sau premii pentru ceea ce faci ca mamæ. Câteodatæ s-ar putea sæ te întrebi: „Am fæcut bine acest lucru? Meritæ oare osteneala?“.
Meritæ! Tofli profeflii din zilele din urmæ au depus mærturie despre rolul sfânt al mamei. Preøedintele Spencer W. Kimball a spus: „Este important pentru voi, femei sfinte din zilele din urmæ sæ înflelegefli cæ Domnul are cea mai înaltæ prefluire pentru calitatea de a fi mamæ øi chiar mame sfinte“ („Privilegiile øi responsabilitæflile surorilor“, Ensign, nov. 1978, pag. 105). Spiritul îi mærturiseøte sufletului meu cæ acest lucru este adeværat.
Vei ajunge sæ øtii, ca øi mine, cæ a fi pærinte nu este doar o provocare, ci îfli oferæ cele mai mari bucurii ale vieflii. Bucuria vine când la o searæ de familie un copil de cinci ani spune o povestire din scripturi cu detalii complete øi corecte, sau când un copil citeøte Cartea lui Mormon cu credinflæ în fiecare searæ. Mæ bucur când fata mea, care are rol de conducætoare a grupului de fete care încurajeazæ echipa, are curajul sæ-øi exprime îngrijorarea cæ sloganul confline cuvinte øi miøcæri nepotrivite øi când o fiicæ misionaræ scrie despre mærturia ei despre Evanghelie. Bucuria vine când privesc o fiicæ citind unei femei oarbe øi væd un fiu slujind în templu. În aceste momente, mæ simt ca Ioan cel preaiubit care spune: „Eu n-am bucurie mai mare decât sæ aud despre copiii mei cæ umblæ în adevær“ 3 Ioan 1:4). fii-am spus… cæ în adâncul fiinflei mele ador sæ fiu mamæ?
În cele din urmæ, fli-am spus… cæ dragostea este virtutea fundamentalæ în zidirea unui cæmin rezistent? Tatæl nostru din Ceruri exemplificæ modelul pe care trebuie sæ-l urmæm. El ne iubeøte, ne învaflæ, este ræbdætor cu noi øi ne acordæ dreptul de a alege. Preøedintele Hinckley a spus: „Dragostea poate face diferenfla – dragostea oferitæ cu generozitate în copilærie øi pânæ în anii ciudafli ai tinereflii… Øi încurajarea care face complimente cu uøurinflæ øi criticæ cu greutate“ („Bring Up a Child in the Way He Should Go“, Ensign, nov. 1993, pag. 60). Câteodatæ disciplina, care înseamnæ „a învæfla“, este confundatæ cu critica. Copiii – la fel ca øi oamenii de toate vârstele – îøi perfecflioneazæ comportamentul cu dragoste øi încurajæri, mai mult decât din criticæ.
Când un tânær pe care îl cunosc a avut o tunsoare în stil hippie în adolescenflæ, pærinflii lui au ales sæ se concentreze asupra lucrului etic bun øi asupra bunætæflii sale cu oamenii nevoiaøi. Pânæ la urmæ, el însuøi a ales sæ-øi tundæ pærul. El a continuat sæ studieze bine, sæ slujeascæ în Bisericæ øi sæ urmeze în familia sa acest model de a-i face pe copii sæ iubeascæ ceea ce este drept.
Noi ne demonstræm dragostea pentru membrii familiei nu numai când le dæm exemple pozitive, ci øi când le dæm din timpul nostru. Acum ceva vreme, am citit un articol intitulat „Copiii nu sunt o prioritate“, care scria despre pærinflii ce vorbesc despre copiii lor în termenii unei agende de întâlniri: „15 minute seara, când este posibil“, „timp de joacæ programat cu regularitate o datæ pe sæptæmânæ“ øi aøa mai departe (vezi Mary Eberstadt, Wall Street Journal, 2 mai 1995). Facefli o comparaflie cu o mamæ care se stræduieøte sæ dea copiilor ei nu doar un timp important din punct de vedere calitativ, ci øi cantitativ. Ea a recunoscut cæ o relaflie bazatæ pe dragoste necesitæ momente constante øi permanente discuflii, joacæ, râs øi momente de muncæ. Eu cred, de asemenea, cæ pærinflii øi copiii trebuie sæ participe împreunæ la experienflele zilnice obiønuite. Astfel øtiu despre noul tæu test; tu øtii despre pregætirea lecfliei mele. Eu asist la activitæflile tale sportive; tu mæ ajufli la pregætirea cinei în bucætærie. Noi suntem reciproc jucætorii principali în vieflile noastre, absorbind dragostea reciproc din experienflele noastre zilnice.
Øi dragostea rabdæ de-a lungul greutæflilor vieflii. Pavel ne-a învæflat: „Dragostea este îndelung ræbdætoare… acoperæ totul, crede totul, nædæjduieøte totul, suferæ totul. Dragostea nu va pieri niciodatæ“ (1 Corinteni 13:4, 7, 8). Am observat dragostea ræbdætoare a unei mame faflæ de fiul ei alcoolic. Ea niciodatæ nu a renunflat sæ se roage pentru el øi sæ-i fie alæturi. Când el a îmbætrânit, el „øi-a venit în fire“ (Luca 15:17), øi-a menflinut o slujbæ respectabilæ øi øi-a folosit talentul de mecanic ca sæ repare casa mamei sale.
Multe familii se luptæ cu copii capricioøi. Putem sæ ne gæsim alinare în „pecetluirile veønice cu pærinflii credincioøi“ care vor trage copiii „înapoi la turmæ“ (Orson F. Whitney, în Conference Report, aprilie 1929, pag. 110). Niciodatæ nu trebuie sæ încetæm de a-i mai iubi, de a ne ruga pentru ei øi de a avea încredere în grija Tatælui nostru Ceresc.
Astfel, fiicei mele øi tuturor tinerilor din Bisericæ ce cælætoresc spre o etapæ nouæ în viaflæ, le spun aceste lucruri. Mærturisesc… cæ în planul veønic al salværii, lucrul cel mai important øi mai îndreptæflit pe care îl vefli face este sæ væ zidifli un cæmin sfânt în care sæ væ creøtefli cu dragoste o familie puternicæ. Aceastæ unitate a familiei va binecuvânta societatea øi va dura o veønicie. Aøa mærturisesc, în numele lui Isus Hristos, amin.