Capitolul 7

Şoaptele Spiritului

„Mă rog ca noi să căutăm constant inspiraţia Domnului şi însoţirea Spiritului Său Sfânt pentru a ne binecuvânta să putem să ne menţinem eforturile într-un plan spiritual înalt.”

Din viaţa lui Gordon B. Hinckley

În data de 24 iunie 1995, preşedintele Gordon B. Hinckley a vorbit la o adunare a noilor preşedinţi de misiune şi a soţiilor lor, oferindu-le sfaturi care să-i îndrume în următorii trei ani de slujire. El le-a spus despre instrucţiunile pe care le-a primit când preşedintele Harold B. Lee, atunci membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, l-a pus deoparte în calitate de preşedinte de ţăruş.

„Îmi aduc aminte de un lucru pe care el l-a spus: «Ascultă şoaptele Spiritului din mijlocul nopţii şi răspunde acelor şoapte». Nu ştiu de ce uneori revelaţia vine noaptea, dar vine. Aceasta vine şi în timpul zilei, desigur. Dar ascultaţi şoaptele Spiritului, darul revelaţiei, pe care aveţi dreptul să-l primiţi”¹.

Făcând referire la experienţele sale pe măsură ce a urmat aceste instrucţiuni, el a spus: „Domnul mi-a vorbit în şoaptă… În mijlocul nopţii, mi-au venit în minte idei care, cred eu, au fost de natură profetică”². De exemplu, în luna iulie a anului 1992, el se afla în Hong Kong împreună cu alţi conducători ai Bisericii, căutând un loc în care putea fi construit un templu. Într-o seară, s-a dus la culcare simţindu-se neliniştit în legătură cu decizia pe care trebuia să o ia. Apoi, şoaptele Spiritului l-au trezit dimineaţa devreme.

„Mi-a venit în minte ceva foarte interesant”, a consemnat el în jurnalul său. Nu am auzit un glas cu propriile urechi. Dar glasul Spiritului mi-a pătruns în minte. A spus: «De ce eşti îngrijorat în legătură cu aceasta? Deţineţi o bucată minunată de pământ acolo unde se află casa misiunii şi capela mică. Se află chiar în centrul Kowloonului, într-un loc care beneficiază de cel mai bun transport public… Construiţi o clădire de [câteva] etaje. Primele două etaje pot găzdui o capelă şi alte săli iar templul poate fi situat la ultimele două sau trei etaje»”. După ce a primit acea revelaţie, preşedintele Hinckley a spus: „M-am liniştit şi am adormit la loc”³.

Astăzi, în Kowloon, o zonă foarte populată a Hong Kong-ului, se află o singură clădire acolo unde înainte se aflau o capelă şi casa misiunii. Această clădire, ce găzduieşte o capelă, casa misiunii, biroul misiunii şi un templu sacru, este o mărturie a şoaptelor Spiritului către unui profet al lui Dumnezeu.

Învăţături ale lui Gordon B. Hinckley

Duhul Sfânt este Mângâietorul şi depune mărturie despre adevăr.

Duhul Sfânt este al treilea membru al Dumnezeirii, Mângâietorul promis de Salvator, care îi va învăţa pe ucenicii Săi toate lucrurile şi le va aduce aminte de tot ce El le-a spus (vezi Ioan 14:26).⁴

Duhul Sfânt depune mărturie în inima noastră despre Tatăl şi Fiul.⁵

Mărturia mea despre Isus Hristos vine prin puterea Duhului Sfânt. Este un dar, sacru şi minunat, oferit prin revelaţie de la al treilea membru al Dumnezeirii.⁶

Duhul Sfânt este cel care depune mărturie despre adevăr, care ne poate învăţa lucruri pe care nu le putem învăţa unii de la alţii. Prin acele cuvinte măreţe şi puternice ale lui Moroni, ne este promisă o cunoaştere privind adevărul Cărţii lui Mormon „prin puterea Duhului Sfânt”. Apoi, Moroni spune: „Şi prin puterea Duhului Sfânt veţi putea voi cunoaşte adevărul tuturor lucrurilor” (Moroni 10:4-5).

Cred că această putere, acest dar, ne este disponibil astăzi.⁷

Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru a ne îndruma în slujirea pe care o facem acasă şi în Biserică.

Nu există nicio binecuvântare mai mare în viaţa noastră decât darul Duhului Sfânt – însoţirea Duhului Sfânt pentru a ne îndruma, a ne proteja, a ne binecuvânta şi a merge înaintea noastră ca şi cum ar fi un stâlp şi o flacără care ne conduce pe calea neprihănirii şi a adevărului. Această putere care îndrumă a Celui de-al treilea membru al Dumnezeirii poate fi a noastră dacă trăim demni de aceasta.⁸

Avem nevoie de Spiritul Sfânt în multe dintre responsabilităţile noastre administrative. Avem nevoie de El pe măsură ce propovăduim Evanghelia în cadrul adunărilor noastre şi întregii lumi. Avem nevoie de El atunci când ne conducem şi învăţăm familiile.

Pe măsură ce îndrumăm şi predăm sub influenţa Spiritului, vom aduce mai multă spiritualitate în viaţa celor pentru care suntem responsabili …

Rezultatele predării făcute cu inspiraţie de la Spiritul Sfânt sunt dulci. Acestea hrănesc spiritul şi sufletul.

Permiteţi-mi să dau un sfat special părinţilor care sunt capii familiilor lor: avem nevoie de îndrumarea Duhului Sfânt în însărcinarea delicată şi extraordinară pe care o avem de a întări spiritualitatea în cămintele noastre.⁹

Ascultaţi de îndemnurile Spiritului. Fiţi umili. Domnul vă va lua de mână şi vă va conduce la cineva datorită spiritului, atitudinii, sentimentelor şi umilinţei dumneavoastră.¹⁰

Primim revelaţie aproape întotdeauna de la un glas slab şi liniştit – şoapta Spiritului.

Din când în când, am fost intervievat de reprezentanţii presei. Aproape întotdeauna ei m-au întrebat: „În ce mod primeşte un profet al Bisericii revelaţie?”

Am răspuns că primesc revelaţie tot aşa cum se primea în trecut. Referitor la acest lucru, am relatat acelor reprezentanţi ai presei experienţa lui Ilie după concursul său cu preoţii lui Baal:

„Domnul i-a zis: «Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului!» Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.

Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire” (1 Împăraţi 19:11-12).

Acesta este modul în care primim revelaţii. Printr-un glas slab şi liniştit. Acesta vine ca răspuns la rugăciune. Vine prin şoapta Spiritului. Poate veni în mijlocul nopţii.

Am vreo îndoială referitoare la acest lucru? Absolut niciuna. Am observat acest lucru de multe ori.¹¹

Cuvântul Domnului ne-a fost revelat aproape întotdeauna astfel, nu cu ajutorul trâmbiţelor, nu din sălile de consiliu ale învăţaţilor, ci prin glasul slab şi liniştit al revelaţiei. Ascultându-i pe cei care caută în van să găsească înţelepciune şi care declară sus şi tare că au un leac pentru relele lumii, am simţit îndemnul de a le răspunde citând psalmistul, care a spus: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmii 46:10) şi citându-L pe Salvator, care a spus: „Cine are urechi de auzit, să audă” (Matei 11:15)¹².

Lucrurile care ţin de Spirit ne luminează, ne clădesc şi ne înalţă.

Cum putem cunoaşte lucrurile Spiritului? Cum putem şti că un îndemn este de la Dumnezeu? Prin roadele pe care le dă. Dacă duce la creştere şi dezvoltare, dacă duce către credinţă şi dobândirea unei mărturii, dacă duce la o cale mai bună de a face lucrurile, dacă duce la pioşenie, atunci este de la Dumnezeu. Dacă ne slăbeşte, dacă ne duce în întuneric, dacă ne face confuzi şi ne îngrijorează, dacă ne face să ne pierdem credinţa, atunci este de la diavol.¹³

Recunoaşteţi îndemnurile Spiritului prin roadele Spiritului – ceea ce luminează, ceea ce edifică, ceea ce este pozitiv şi afirmativ şi ne înalţă şi ne îndrumă spre gânduri mai bune, spre cuvinte mai bune şi spre fapte mai bune este de la Spiritul lui Dumnezeu. Ceea ce ne slăbeşte, ce ne duce pe cărări interzise – este de la duşman. Cred că este chiar atât de clar, chiar atât de simplu.¹⁴

Un erudit şi-a exprimat odată părerea că Biserica este un duşman al intelectualismului. Dacă prin intelectualism s-a referit la acea ramură a filosofiei care ne învaţă „doctrina potrivit căreia cunoaşterea derivă în întregime sau mai ales din raţiune pură” şi „că raţiunea este ultimul principiu al realităţii”, atunci, da, noi ne opunem unei interpretări atât de înguste a religiei. (Citate din Random House Dictionary of the English Language, p. 738.) O astfel de interpretare exclude puterea Spiritului Sfânt care vorbeşte cu noi şi prin noi.

Desigur, noi credem în cultivarea minţii, dar intelectul nu este singura sursă de cunoaştere. Există o promisiune, dată prin inspiraţie de la Atotputernicul, care se găseşte în aceste cuvinte frumoase: „Dumnezeu vă va da prin Spiritul Său Sfânt, da, prin darul nespus de mare al Duhului Sfânt, o cunoaştere” (D&L 121:26).

Umaniştii care critică lucrarea Domnului, aşa-numiţii intelectuali care înjosesc, vorbesc necunoscând manifestarea spirituală. Ei nu au auzit glasul Spiritului. Ei nu l-au auzit deoarece nu l-au căutat şi nu s-au pregătit pentru a fi demni să-l audă. Apoi, crezând că doar din raţiune şi din lucrările minţii cunoaşterea poate veni, ei neagă ceea ce vine prin puterea Duhului Sfânt.

Lucrurile lui Dumnezeu pot fi înţelese numai prin Spiritul lui Dumnezeu. Acel Spirit este real. Cei care au simţit Spiritul, cunoaşterea dobândită astfel este la fel de reală precum cea dobândită prin folosirea celor cinci simţuri. Despre aceasta depun mărturie. Şi sunt convins că majoritatea membrilor Bisericii pot depune mărturie astfel. Îndemn pe fiecare dintre noi să continuăm să ne armonizăm inima cu Spiritul. Dacă vom face acest lucru, viaţa noastră va fi mai bogată. Vom simţi o apropiere de Dumnezeu, Tatăl nostru Etern. Vom simţi o dulce bucurie care nu poate fi obţinută în niciun alt mod.

Haideţi să nu ne pierdem în sofismul lumii care, în mare parte, este negativ şi care deseori dă roade amare. Haideţi să înaintăm cu credinţă spre viitor, vorbind în mod pozitiv şi cultivând o atitudine de încredere. Pe măsură ce vom face aceste lucruri, tăria noastră va da tărie altora.¹⁵

Mă rog ca noi să căutăm constant inspiraţia Domnului şi însoţirea Spiritului Său Sfânt pentru a ne binecuvânta să putem să ne menţinem eforturile într-un plan spiritual înalt. Vom primi răspuns la rugăciunile noastre.¹⁶

„Lucrurile lui Dumnezeu pot fi înţelese numai prin Spiritul lui Dumnezeu. Acel Spirit este real.”

Duhul Sfânt va fi însoţitorul nostru permanent dacă trăim demni de a primi această binecuvântare,

Domnul a spus că, dacă vom respecta poruncile, „Duhul Sfânt va fi tovarăşul [nostru] permanent” (D&L 121:46) pentru a ne înălţa, a ne învăţa, a ne conduce, a ne alina şi a ne susţine. Pentru a avea parte de această însoţire, noi trebuie să cerem acest lucru, să trăim demni pentru acest lucru şi să fim loiali Domnului.¹⁷

„Cum puteţi avea Spiritul Domnului cu dumneavoastră tot timpul?” Ei bine, trăiţi demni de El; trăiţi demni pentru a avea Spiritul Domnului. Asta trebuie să faceţi. Şi veţi avea Spiritul… Doar trăiţi în mod neprihănit. Staţi departe de lucrurile necurate. Staţi departe de pornografie. Staţi departe de acele lucruri care vă trag în jos. Cărţile şi revistele pe care le citiţi, videoclipurile şi emisiunile TV la care vă uitaţi, spectacolele la care mergeţi, toate acestea au un efect asupra dumneavoastră şi vor avea dacă vă supuneţi influenţei acelor lucruri excitante care sunt create pentru a vă face pe dumneavoastră sărac şi pe alţii bogaţi. Staţi departe de aceste lucruri.¹⁸

În fiecare duminică, vă impuneţi o reînnoire a jurământului şi legământului de a lua asupra dumneavoastră numele Domnului Isus Hristos. Vă gândiţi vreodată la acest lucru, la cât de important este, la ceea ce înseamnă să luăm asupra noastră numele Domnului Isus Hristos printr-un jurământ şi o promisiune de a respecta poruncile Sale? Şi El face un jurământ şi o promisiune că El vă va da Spiritul Său pentru a fi cu voi. Ce lucru minunat este acesta.¹⁹

Ce mare binecuvântare este să avem în slujba noastră influenţa unui membru al Dumnezeirii, primind acest dar prin mâinile celor care au acţionat având autoritate divină. Dacă vom continua să mergem în virtute, vom putea să ne bucurăm de îndeplinirea promisiunii făcute de Domnul, când a spus: „Duhul Sfânt va fi tovarăşul tău permanent şi sceptrul tău, un sceptru neschimbat al dreptăţii şi al adevărului; şi stăpânirea ta va fi o stăpânire nepieritoare şi, fără mijloace de constrângere, va curge spre tine în vecii vecilor” (D&L 121:46.)²⁰

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

De ce avem nevoie de Duhul Sfânt? (Vezi secţiunile 1 şi 2.) Când aţi simţit că Duhul Sfânt vă învaţă şi vă îndrumă? Ce aţi învăţat din aceste experienţe?
Ce putem învăţa din explicaţia preşedintelui Hinckley despre modul în care profeţii primesc revelaţii? (Vezi secţiunea 3.) De ce este important să ştim că Duhul Sfânt comunică de obicei printr-un „glas slab şi liniştit”? Ce aţi învăţat din propriile experienţe despre faptul de a recunoaşte când Duhul Sfânt vi se adresează?
Citiţi din nou despre „roadele Spiritului”, rezumate de preşedintele Hinckley în secţiunea patru. În ce mod aceste învăţături ne ajută să recunoaştem influenţa Spiritului? Care sunt pericolele faptului de a crede că „intelectul… este singura sursă de cunoaştere”? Ce experienţe aţi avut în ceea ce priveşte dobândirea de cunoaştere spirituală?
Ce sentimente aveţi când vă gândiţi la învăţăturile preşedintelui Hinckley din secţiunea cinci despre însoţirea Duhului Sfânt? În ce moduri aţi fost binecuvântaţi de Duhul Sfânt?

Scripturi suplimentare

1 Corinteni 2:9-14; 1 Nefi 10:17; 2 Nefi 31:17-18; Mosia 3:19; Moroni 8:25–26; D&L 11:12-14

Ajutor pentru predare

„Când îi iubim pe cei cărora le predăm, ne rugăm pentru fiecare dintre ei. Noi facem tot ce putem pentru a le cunoaşte interesele, realizările, nevoile şi îngrijorările. Ne adaptăm predarea pentru a le împlini nevoile, chiar dacă aceasta necesită mai mult timp şi efort. Remarcăm când sunt absenţi şi îi recunoaştem când sunt prezenţi. Oferim ajutor atunci când este necesar” (Predarea, nu este chemare mai mare [1999], p. 31-32).