Moroni 8
    Footnotes

    Capitolul 8

    Botezarea pruncilor este un lucru rău şi abominabil—Pruncii sunt în viaţă în Hristos datorită Ispăşirii—Credinţa, pocăinţa, umilinţa şi inima smerită, acceptarea Duhului Sfânt şi îndurarea până la sfârşit duc la Salvare. Circa 401–421 d.H.

    1 O epistolă a atatălui meu, Mormon, scrisă către mine, Moroni; şi a fost scrisă către mine la scurt timp după chemarea mea la slujire. Şi în felul acesta mi-a scris el mie, zicând:

    2 Fiul meu preaiubit, Moroni, eu mă bucur nespus că Domnul nostru Isus Hristos s-a îndurat de tine şi te-a chemat pe tine la slujirea Sa şi la lucrarea Sa cea sfântă.

    3 Eu mă gândesc la tine întotdeauna în rugăciunile mele, rugându-mă continuu către Dumnezeu Tatăl în numele Copilului Lui cel Sfânt, Isus, pentru ca El, în abunătatea şi bharul Său infinit, să te păstreze pe tine îndurând credinţa în numele Său până la capăt.

    4 Şi acum, fiul meu, eu îţi vorbesc ţie despre ceea ce mă supără pe mine nespus de mult; căci mă supără pe mine faptul că sunt acerturi printre voi.

    5 Căci, dacă eu am aflat adevărul, au fost certuri printre voi în legătură cu botezarea pruncilor voştri.

    6 Şi acum, fiul meu, eu doresc ca tu să lucrezi cu hărnicie pentru ca această greşeală grosolană să fie înlăturată dintre voi; căci în scopul acesta am scris eu epistola aceasta.

    7 Căci imediat după ce eu am aflat aceste lucruri despre voi, L-am întrebat pe Domnul despre problema aceasta. Şi acuvântul Domnului a venit la mine prin puterea Duhului Sfânt, zicând:

    8 Ascultaţi de cuvintele lui Hristos, Mântuitorul vostru, Domnul şi Dumnezeul vostru. Iată, Eu am venit pe lume nu ca să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, la pocăinţă; cei aîntregi nu au nevoie de doctor, ci numai cei bolnavi; de aceea, bpruncii sunt cîntregi, căci ei nu sunt în stare să dpăcătuiască; de aceea blestemul lui eAdam este luat de pe ei prin Mine aşa încât acesta nu are nici o putere asupra lor; iar legea ftăierii împrejur este înlăturată de Mine.

    9 Şi în felul acesta Duhul Sfânt a arătat cuvântul lui Dumnezeu către mine; de aceea, fiul meu preaiubit, eu ştiu că este bătaie de joc în faţa lui Dumnezeu ca voi să botezaţi pruncii.

    10 Iată, îţi spun eu ţie că voi trebuie să propovăduiţi lucrul acesta—pocăinţă şi botez pentru aceia care sunt aresponsabili şi capabili să păcătuiască; da, învăţaţi-i pe părinţi cum că ei trebuie să se pocăiască şi să fie botezaţi şi să se umilească la fel ca şi bpruncii lor şi atunci ei cu toţii vor fi salvaţi împreună cu pruncii lor.

    11 Şi apruncii lor nu au nevoie de nici o pocăinţă şi nici de botez. Iată, botezul este pentru pocăinţă, pentru înfăptuirea poruncilor, pentru biertarea păcatelor.

    12 Dar apruncii sunt vii în Hristos, chiar de la crearea lumii; dacă nu ar fi aşa, atunci Dumnezeu este un Dumnezeu părtinitor şi, de asemenea, un Dumnezeu schimbător şi un bpărtinitor al oamenilor; căci, cât de mulţi prunci nu au murit fără să fi fost botezaţi!

    13 De aceea, dacă pruncii nu pot fi salvaţi fără botez, atunci înseamnă că ei s-au dus la un iad fără de sfârşit.

    14 Iată, îţi spun eu ţie că acela care crede că şi pruncii au nevoie de botez este în fierea amărăciunii şi în lanţurile nedreptăţii; căci el nu are nici acredinţă, nici nădejde, nici caritate; de aceea, dacă el ar trebui alungat când gândeşte lucrurile acestea, atunci el s-ar duce jos în iad.

    15 Căci îngrozitoare este ticăloşia de a crede că Dumnezeu îl salvează pe un copil datorită botezului, iar altul trebuie să piară pentru că nu a fost botezat.

    16 Vai de aceia care vor strica căile Domnului în felul acesta, căci ei vor pieri dacă nu se pocăiesc. Iată, eu spun cu curaj, având aautoritate de la Dumnezeu; şi eu nu mă tem de ceea ce omul poate să facă; căci bdragostea perfectă calungă orice teamă.

    17 Şi eu sunt plin de acaritate, care este iubire veşnică; de aceea, toţi copiii sunt la fel cu mine; de aceea eu îi iubesc pe bprunci cu o dragoste perfectă; şi ei sunt cu toţii la fel unul cu altul şi sunt părtaşi ai salvării.

    18 Căci eu ştiu că Dumnezeu nu este un Dumnezeu părtinitor şi nici o fiinţă schimbătoare; ci El este aneschimbător în bvecii vecilor.

    19 aPruncii nu se pot pocăi; de aceea este o ticăloşie îngrozitoare să li se refuze mila cea pură a lui Dumnezeu, căci ei sunt în viaţă în El datorită bîndurării Lui.

    20 Iar acela care va zice că şi pruncii au nevoie de botez tăgăduie îndurările lui Hristos şi socoteşte ca pe nimic aIspăşirea Lui şi puterea mântuirii Lui.

    21 Vai de aceia, căci ei sunt în pericol de moarte, aiad şi chinuri bveşnice. Eu spun aceasta cu îndrăzneală; Dumnezeu mi-a poruncit aceasta. Ascultaţi-i şi băgaţi de seamă, de nu, ei se vor ridica împotriva voastră la scaunul de cjudecată al lui Hristos.

    22 Căci iată că toţi pruncii sunt avii în Hristos, precum şi toţi aceia care sunt în neştiinţa blegii. Căci puterea cmântuirii vine asupra tuturor acelora care nu au ştiinţă de lege; de aceea, acela care nu este osândit sau acela care nu este sub nici o osândire nu poate să se pocăiască; şi pentru unul ca acesta, botezul nu are nici o valoare—

    23 Dar este o batjocură în faţa lui Dumnezeu ca să tăgăduieşti îndurările lui Hristos şi puterea Spiritului Sfânt şi să pui valoare în lucrări amoarte.

    24 Iată, fiul meu, lucrul acesta nu trebuie să se întâmple; căci apocăinţa este pentru aceia care sunt sub osândire şi sub blestemul unei legi încălcate.

    25 Şi primele roade ale apocăinţei sunt bbotezul; iar botezul vine prin credinţă în îndeplinirea poruncilor; iar îndeplinirea poruncilor aduce ciertarea păcatelor;

    26 Şi iertarea păcatelor aduce aumilinţă şi smerenia inimii; şi datorită umilinţei şi a smereniei inimii vine vizitarea de către Duhul bSfânt, care cMângâietor umple cu dnădejde şi cu eiubire perfectă, care dragoste rabdă prin fhărnicie în grugăciune până când sfârşitul va veni, când toţi hsfinţii vor trăi alături de Dumnezeu.

    27 Iată, fiul meu, eu îţi voi scrie ţie iarăşi, dacă nu mă duc în curând împotriva lamaniţilor. Iată, amândria acestui neam sau a poporului nefiţilor s-a dovedit să fie distrugerea lor, dacă ei nu se vor pocăi.

    28 Roagă-te pentru ei, fiul meu, pentru ca pocăinţa să vină la ei. Dar iată, eu mă tem ca Spiritul să nu fi încetat să se mai astrăduiască cu ei; şi în partea aceasta a ţării ei, de asemenea, încearcă să doboare toată puterea şi autoritatea care vin de la Dumnezeu; şi ei btăgăduiesc Duhul Sfânt.

    29 Şi după ce au tăgăduit o cunoaştere atât de măreaţă, fiul meu, ei trebuie să piară în curând pentru împlinirea profeţiilor care au fost spuse de către profeţi, precum şi a cuvintelor Salvatorului Însuşi.

    30 Rămâi cu bine, fiul meu, până când eu îţi voi scrie sau te voi întâlni iarăşi. Amin.