Capitolul 17

Continuaţi procesul minunat al învăţării

„Trebuie să continuăm să creştem. Trebuie să învăţăm în mod continuu. Este o responsabilitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu, aceea de a continua să adăugăm la cunoaşterea noastră.”

Din viaţa lui Gordon B. Hinckley

Preşedintele Hinckley a spus: „Îmi place să învăţ. Profit de orice ocazie pentru a dobândi cunoaştere. Cred cu adevărat şi am sprijinit cu înflăcărare, de-a lungul vieţii mele, preocuparea pentru educaţie – a mea şi a altora… Din punctul meu de vedere, învăţarea este atât un lucru practic, cât şi unul spiritual”¹.

Colegii preşedintelui Hinckley din conducerea Bisericii s-au minunat de darul său de a acumula cunoştinţe şi de a le pune în practică în munca sa. Vârstnicul Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a observat: „Nu am mai întâlnit niciodată o persoană care poate să fie atât de bine informată citind şi inteacţionând cu oamenii. Când îşi petrece seara luând cina cu cineva, pleacă de acolo având puţin din cunoştinţele acelei persoane. Vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus: „Ceea ce-l face pe preşedintele Hinckley unic este faptul că îşi aduce aminte ceea ce citeşte şi extrage informaţiile pe care vrea să le păstreze. Intelectul său îşi trage seva din multe surse. Poate folosi cunoştinţele pe care le are pentru a lua hotărâri înţelepte”².

De-a lungul vieţii, în eforturile sale de a se îmbunătăţi, preşedintele Hinckley a urmat exemplul părinţilor lui. El a povestit următoarele despre cât de dedicat era învăţării tatăl său, Bryant S. Hinckley:

„Când avea vârsta pe care o am eu acum, el era pensionar. Însă era activ. Locuia într-o casă simplă, dar confortabilă dintr-o zonă rurală. Avea o livadă şi-i plăcea să dăruiască fructe. Curtea casei cuprindea peluze, tufişuri şi copaci. Avea un zid de piatră de 60 de cm care separa un nivel de altul. De câte ori era timp frumos, stătea pe zid cu o pălărie veche pe cap care-i ţinea umbră de la soarele arzător al verii. Când mergeam la el în vizită, stăteam lângă el. Cu un mic imbold, începea să vorbească despre viaţa lui …

Fusese profesor. Fusese om de afaceri de succes. Prezidase asupra celui mai mare ţăruş din Biserică format din mai mult de 15.000 de membri. Slujise în calitate de preşedinte de misiune şi în multe alte chemări. Iar acum era pensionar şi stătea pe zid. Era un cititor avid cu o bibliotecă minunată. Era un vorbitor şi un scriitor extraordinar. Aproape până în momentul morţii sale, puţin înainte de a împlini 94 de ani, el a citit, a scris şi a meditat asupra cunoaşterii pe care o dobândise.

„Am aflat că, atunci când stătea pe zid, ore în şir când era cald afară, el reflecta la lucrurile pe care le citise în cărţile din biblioteca sa.

Eu cred că a îmbătrânit frumos şi cu graţie. Avea cărţile sale cu prețioasele comori pe care le conţineau ale gândurilor femeilor şi bărbaţilor însemnați care au trăit de-a lungul timpului. Nu a încetat niciodată să înveţe şi, în timp ce stătea pe zid, se gândea profund la ceea ce citise cu o seară în urmă …

De ce vă povestesc despre un bătrân şi zidul pe care stătea? Deoarece cred că această relatare conţine o lecţie pentru fiecare dintre noi. Nu trebuie să încetăm niciodată să învăţăm. Noi credem în progresul etern şi credem că această viaţă este o parte a eternităţii care trebuie trăită din plin până la sfârşit”³.

„Căutaţi să învăţaţi, chiar prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă (D&L 88:118).

Învăţături ale lui Gordon B. Hinckley

Domnul vrea ca noi să ne educăm pentru a putea progresa în mod individual şi a ne aduce contribuţia în societatea în care trăim.

Aparţineţi unei biserici care ne învaţă importanţa educaţiei. Aţi primit porunca de la Domnul să vă educaţi mintea, inima şi mâinile. Domnul a spus: „Propovăduiţi cu sârguinţă… despre lucruri care sunt atât în cer, cât şi pe pământ şi sub pământ; lucruri care au fost, lucruri care sunt, lucruri care trebuie să se întâmple curând; lucruri care sunt acasă, lucruri care sunt în străinătate; războaie şi nedumeriri ale naţiunilor şi judecăţile care sunt în ţară; şi, de asemenea, o cunoaştere a ţărilor şi a împărăţiilor – pentru ca să fiţi pregătiţi în toate lucrurile” (D&L 88:78-80).⁴

Nouă, celor din această Biserică, ni s-a făcut o promisiune minunată de către Domnul. El a spus: „Ceea ce este de la Dumnezeu este lumină; şi acela care primeşte lumina şi rămâne credincios lui Dumnezeu, primeşte mai multă lumină; şi acea lumină devine din ce în ce mai strălucitoare, crescând mereu până în miezul zilei” (D&L 50:24).

Ce declaraţie remarcabilă! Este unul dintre versetele mele preferate din scripturi. Vorbeşte despre creştere, dezvoltare, despre marşul care duce la dumnezeire. Merge mână în mână cu aceste declaraţii ilustre: „Slava lui Dumnezeu este inteligenţa sau, cu alte cuvinte, lumina şi adevărul” (D&L 93:36); „Şi, dacă o persoană câştigă prin sârguinţa şi supunerea sa mai multă cunoaştere şi inteligenţă în această viaţă, decât altă persoană, ea va fi cu atât mai mult avantajată în lumea care va veni” (D&L 130:19) …

Ce provocare imensă se găseşte în aceste declaraţii minunate. Trebuie să continuăm să creştem. Trebuie să învăţăm în mod continuu. Este o responsabilitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu, aceea de a continua să adăugăm la cunoaşterea noastră. …

Domnul ne-a spus mie şi dumneavoastră: „Căutaţi cuvintele de înţelepciune în cele mai bune cărţi, căutaţi să învăţaţi chiar prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă… Organizaţi-vă… Încetaţi să fiţi leneşi” (D&L 88:118-119, 124).⁵

Domnul doreşte să vă educaţi mintea şi mâinile, oricare ar fi domeniul pe care vi l-aţi ales. Fie că învăţaţi să reparaţi frigidere sau să fiţi un chirurg priceput, trebuie să vă instruiţi. Căutaţi cele mai bune şcoli care vă stau la dispoziţie. Deveniţi un muncitor sau o muncitoare cu integritate în lumea care vă aşteaptă… Veţi aduce onoare Bisericii şi veţi fi binecuvântaţi din plin datorită acelei instruiri.

Nu există nicio îndoială, nici una, că educaţia dă roade. Nu daţi cu piciorul la capacitatea dumneavoastră de a vă atinge potenţialul. Acest lucru vă va costa scump.⁶

Nu este suficient doar să trăim, să supravieţuim. Fiecare dintre noi trebuie să ne pregătim să facem ceva important în societate – să dobândim din ce în ce mai multă lumină, pentru ca lumina noastră să lumineze lumea întunecată. Şi acest lucru se poate face prin învăţare, prin faptul de a ne educa, prin a progresa şi a creşte în minte şi în spirit.⁷

„Începeţi devreme să stimulați interesul copiilor față de cărți.”

Prin planificare şi autodisciplină, părinţii pot crea o atmosferă de învăţare în căminele lor.

Ce lucru extraordinar de interesant este să priveşti cum se dezvoltă şi se întăresc minţile tinere. Eu unul apreciez foarte mult potenţialul enorm al televiziunii de a face bine. Dar condamn imensa pierdere de vreme şi de ocazii de către copiii din unele cămine, care se uită ore în şir la ceva care nici nu îi învaţă, nici nu îi întăreşte.

Când eram mic, locuiam într-o casă mare şi veche. Una dintre încăperi era numită biblioteca. Avea o masă solidă şi o lampă bună, trei sau patru scaune confortabile cu lumină potrivită şi cărţi pe rafturi aliniate de-a lungul pereţilor. Erau multe volume – cărţi pe care tatăl şi mama mea le-au achiziţionat de-a lungul a multor ani.

Nu am fost forţaţi niciodată să le citim, dar au fost puse la îndemână, acolo de unde le puteam lua când doream.

Era linişte în camera aceea. Era de înţeles că era un loc de studiu.

Aveam şi reviste – revistele Bisericii şi două trei alte reviste bune. Erau cărţi de istorie şi literatură, cărţi cu subiecte tehnice, dicţionare, un set de enciclopedii şi un atlas al lumii. Pe vremea aceea, nu exista, desigur, televiziune. Radioul a fost inventat mai târziu. Dar era acolo o atmosferă propice învăţării. Nu doresc să credeţi că eram mari oameni de ştiinţă. Dar am avut acces la opere literare deosebite, idei măreţe ale unor minţi luminate şi la limbajul bărbaţilor şi femeilor care gândeau în profunzime şi scriau frumos.

În atât de multe dintre căminele noastre de astăzi nu există posibilitatea de a avea o astfel de bibliotecă. Multe familii nu au spaţiul necesar. Dar, dacă planificăm, putem crea un colţişor, un loc care poate deveni un ascunziş de zgomotul din jurul nostru, în care să se poată sta, citi şi gândi. Este un lucru minunat să avem un birou sau o masă, fie ea cât de simplă, pe care să fie lucrările canonice ale Bisericii, câteva cărţi bune, reviste publicate de Biserică şi alte câteva materiale demne de citit.

Începeţi devreme să stimulți interesul copiilor față de cărți. Mama care nu le citeşte copiilor ei mici le face un rău lor şi îşi face un rău ei înseşi. Va fi nevoie de timp, mult timp. Va fi nevoie de autodisciplină. Va fi nevoie de organizare şi planificarea minutelor şi a orelor din zi. Dar nu va fi niciodată o muncă plictisitoare în timp ce priviţi cum minţile tinere ajung să cunoască personaje, expresii şi idei. Dragostea de carte poate fi cultivată şi aceasta va aduce mult mai multe roade pe termen lung decât multe alte activităţi în care sunt implicaţi copiii …

Părinţi, lăsaţi-i pe copiii dumneavoastră să fie expuşi la minţi luminate, la idei măreţe, la adevărul nepieritor şi la acele lucruri care îi vor clădi şi îi vor motiva să fie buni… Încercaţi să creaţi în căminele dumneavoastre o atmosferă de învăţare şi de creştere care va rezulta din aceasta.⁸

Educaţia deschide tinerilor şi tinerilor adulţi poarta către posibilităţi.

Aceasta este măreaţa zi a posibilităţii pentru voi, dragi tineri, o perioadă minunată de a trăi pe pământ. Trăiţi în perioada cea mai frumoasă dintre toate. Sunteţi expuşi la toată învăţătura tuturor acelora care au trăit pe pământ, învăţătură care poate fi concentrată în cursuri în care puteţi dobândi cunoaştere într-un timp relativ scurt, cunoaşterea pe care oamenii s-au chinuit să o înveţe de-a lungul secolelor trecute. Nu vă subapreciaţi. Nu rataţi marea voastră şansă. Căutaţi să vă instruiţi, lucraţi, studiaţi din greu.⁹

Este atât de important ca voi, tineri băieţi, şi voi, tinere fete, să dobândiţi toată educaţia pe care puteţi să o dobândiţi… Educaţia este cheia care vă va deschide poarta către posibilităţi. Merită să vă sacrificaţi pentru a o dobândi. Merită să munciţi pentru ea şi, dacă vă educaţi mintea şi mâinile, veţi putea să vă aduceţi contribuţia la societatea în care trăiţi şi veţi putea fi un exemplu onorabil al Bisericii din care faceţi parte. Dragii mei tineri fraţi şi surori, profitaţi de fiecare ocazie de a vă educa pe care vi-o puteţi permite şi dumneavoastră, dragi taţi şi mame, încurajaţi-vă fiii şi fiicele să dobândească o educaţie care le va binecuvânta vieţile.¹⁰

Poate nu aveţi fondurile necesare pentru a urma şcolile pe care doriţi să le urmaţi. Obţineţi cât de mult cu cât aveţi şi profitaţi de burse, subvenţii şi împrumuturi pe care să le puteţi restitui.¹¹

Nu mă interesează ce doriţi să vă faceţi, atâta timp cât este o meserie onorabilă: mecanic auto, zidar, electrician, medic, avocat, vânzător, dar nu hoţ. Dar, orice ar fi, profitaţi cât mai mult de ocazia de a vă instrui. Societatea vă va răsplăti potrivit valorii dumneavoastră pe măsură ce va cunoaşte acea valoare. Acum este ziua cea mare a pregătirii pentru fiecare dintre voi. Dacă aceasta înseamnă să faceţi sacrificii, atunci faceţi sacrificii. Acel sacrificiu va deveni cea mai bună investiţie pe care o veţi face vreodată, pentru că veţi culege roadele acesteia în toate zilele din viaţa voastră.¹²

Vă îndemn pe fiecare dintre voi, tinere fete, să dobândiţi cât mai multă educaţie. Veţi avea nevoie de ea când veţi deveni adulte. Viaţa devine atât de competitivă… Lumea se schimbă şi este atât de important să ne pregătim pentru a face faţă acelei schimbări. Dar toate acestea au şi partea lor bună. Nicio altă generaţie în toată istoria nu le-a oferit femeilor atât de multe ocazii. Obiectivul vostru numărul unu trebuie să fie o căsnicie fericită, pecetluită în templul Domnului, urmată de creşterea unei familii bune. Educaţia vă poate pregăti mai bine pentru realizarea acestor idealuri.¹³

Femeile au responsabilităţi extraordinare în Biserică şi în comunitate care sunt în acord şi în completă armonie cu căsătoria, calitatea de mamă şi creşterea unor copii buni şi capabili.¹⁴

Întreaga gamă de [iniţiative] umane este, acum, deschisă femeilor. Nu există niciun lucru pe care să nu îl puteţi face dacă vă hotărâţi să-l faceţi. Puteţi include în visul despre femeia care aţi dori să fiţi o imagine a uneia care este calificată să slujească societatea şi să aducă o însemnată contribuţie lumii din care face parte.¹⁵

Sunt recunoscător pentru că femeilor din ziua de azi li se oferă aceleaşi ocazii [precum bărbaţilor] să studieze ştiinţele naturii sau meserii şi orice alt domeniu al cunoaşterii umane. Sunteţi la fel de îndreptăţite ca bărbaţii să aveţi Spiritul lui Hristos, care dă lumină fiecărui om care vine pe lume (vezi D&L 84:46). Stabiliţi-vă priorităţile în ceea ce priveşte căsătoria şi familia, dar urmaţi, de asemenea, programe educaţionale care vă vor ajuta să aveţi un loc de muncă productiv, care să vă mulţumească în cazul în care nu vă căsătoriţi, sau un sentiment de siguranţă şi împlinire în cazul în care vă căsătoriţi.¹⁶

[Voi, tineri băieţi], veţi avea de înfruntat încercări dificile. Sunteţi într-o lume aflată într-o competiţie înverşunată. Trebuie să dobândiţi toată educaţia posibilă. Domnul ne-a instruit cu privire la importanţa educaţiei. Vă va deschide calea către ocazii mai mari. Vă va pregăti să faceţi ceva important în marea lume a posibilităţilor care vă aşteaptă. Dacă puteţi merge la facultate şi dacă aceasta este dorinţa voastră, atunci faceţi acest lucru. Dacă nu doriţi să mergeţi la facultate, atunci mergeţi la o şcoală profesională sau la una economică pentru a vă îmbunătăţi abilităţile şi pentru a vă mări competenţele.¹⁷

Sper ca voi, [tinerii], să consideraţi ocazia de a vă educa ca pe o mare binecuvântare. Ştiu că vă ia mult timp. Ştiu că este greu. Ştiu că, uneori, vă simţiţi descurajaţi. Ştiu că, uneori, vă întrebaţi de ce faceţi aceasta. Dar mergeţi înainte, continuaţi, stăruiţi, învăţaţi. Nu veţi regreta cât timp veţi trăi, ci veţi considera educaţia o mare binecuvântare.¹⁸

Educarea spiritului este la fel de importantă, dacă nu mai importantă decât educarea minţii.

Sunt uimit de marile forţe ale cunoaşterii din zilele noastre. Niciodată nu au fost atât de mulţi oameni educaţi în lucrurile lumeşti. Ce minunat este faptul că un procentaj mare al tinerilor din lume are acces la şcolarizare intensivă, că ei se întâlnesc zilnic cu instructorii lor pentru a primi cunoaştere din toate epocile în care au trăit oameni.

Dimensiunea acelei cunoaşteri este extraordinară. Aceasta cuprinde stelele din univers, geologia pământului, istoria naţiunilor, cultura şi limba popoarelor, funcţionarea guvernelor, legi şi comerţ, comportamentul atomului, funcţiile corpului omenesc şi miracolele minţii.

Cu atâta cunoaştere la dispoziţie, s-ar putea crede că lumea ar putea fi aproape de o stare de perfecţiune. Totuşi, ni se aminteşte în mod constant de cealaltă faţă a monedei – boala societăţii, conflictele şi problemele care aduc suferinţă în vieţile a milioane de oameni.

În fiecare zi, ni se aduce din ce în ce mai mult aminte de faptul că viaţa înseamnă mai mult decât ştiinţă şi matematică, mai mult decât istorie şi literatură. Este nevoie de o altă educaţie, fără de care învăţătura laică poate duce numai la distrugere. Mă refer la educaţia inimii, a conştiinţei, a caracterului, a spiritului – aceste aspecte nedefinite ale personalităţilor noastre care determină atât de sigur ceea ce suntem şi ceea ce facem în relaţiile noastre unul cu celălalt…

În timp ce slujeam în calitate de misionar în Anglia, am mers la Asociaţia Tinerilor Creştini din centrul Londrei. Presupun că, de atunci, clădirea aceea nu mai există, dar nu pot uita niciodată cuvintele cu care erau întâmpinaţi vizitatorii în hol de fiecare dată când intrau. Erau cuvintele lui Solomon: „Iată, începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea” (Proverbele 4:7).

Priceperea cu privire la ce? Priceperea cu privire la noi înşine, la scopurile vieţii, la relaţiile noastre cu Dumnezeu, care este Tatăl nostru, la măreţele principii date de Dumnezeu, care, de secole, au oferit forţa necesară progresului omului …

În timp ce ne educăm în lucrurile laice, haideţi să adăugăm, de asemenea, vieţii noastre şi cultivarea spiritului. Dacă facem acest lucru, Dumnezeu ne va binecuvânta cu acea pace şi cu acele binecuvântări care vin numai de la El.¹⁹

„Pe lângă toate studiile noastre, trebuie să căutăm cunoaștere de la Învățător.”

Isus a spus: „Învăţaţi de la Mine… Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară” (Matei 11:29-30).

Aş dori să sugerez să urmăm acel îndemn oferit de Fiul lui Dumnezeu. Pe lângă toate lucrurile pe care le învăţăm, să învăţăm şi de la El. Pe lângă toate studiile noastre, trebuie să căutăm cunoaştere de la Învăţător. Acea cunoaştere va adăuga într-un mod minunat la instruirea noastră laică şi ne va întări caracterul şi va da o deplinătate vieţii pe care nu o putem primi în niciun alt fel.²⁰

Vă provoc să nu uitaţi niciodată că educarea spiritului este la fel de importantă, dacă nu mai importantă decât educarea minţii.²¹

Programul măreţ de educaţie al Bisericii înaintează. Munca de instruire a cursanţilor prin programul de seminar şi institut creşte în mod constant… Voi, care aţi beneficiat de acest program, îi cunoaşteţi valoarea nemărginită. Îi îndemnăm cu tărie pe toţi aceia pentru care programul educaţional este disponibil să profite de el. Nu ezităm să vă promitem că veţi avea o cunoaştere mai mare despre Evanghelie, că vă va fi întărită credinţa şi că veţi forma prietenii minunate.²²

Haideţi să luăm asupra noastră numele Domnului şi, apoi, cu credinţă, să mergem înainte şi să împărtăşim cu relevanţă ceea ce va afecta viaţa oamenilor şi va aduce pace şi bucurie în lume. Lumea are nevoie de o generaţie de bărbaţi şi femei învăţaţi şi influenţi, care pot şi vor apăra dreptatea şi, cu sinceritate şi fără echivoc, să declare că Dumnezeu trăieşte şi că Isus este Hristosul.²³

La orice vârstă, putem dobândi cunoaştere, înţelepciune şi putem continua să creştem.

Ce lucru remarcabil este faptul de a învăţa, procesul prin care cunoaşterea acumulată de secole întregi a fost rezumată şi filtrată astfel încât, într-o perioadă scurtă, să putem învăţa ce s-a învăţat prima oară prin cercetări îndelungate, încercări şi erori.

Educaţia este măreţul proces de convertire prin care cunoaşterea abstractă devine o activitate folositoare şi productivă. Este ceva ce nu trebuie să se termine niciodată. La orice vârstă, putem dobândi cunoaştere şi o putem folosi. Putem acumula înţelepciune şi profita de pe urma ei. Ne putem desfăta cu miracolul cititului şi admirarea artei şi putem adăuga la binecuvântarea şi împlinirea vieţii. Cu cât înaintez în vârstă, cu atât mă bucur mai mult de cuvintele scriitorilor înţelepţi, din trecut şi prezent, şi de savoarea scrierilor lor.²⁴

Niciunul dintre noi… nu ştie suficient. Procesul de învăţare este un proces fără sfârşit. Noi trebuie să citim, trebuie să observăm, trebuie să asimilăm şi trebuie să cugetăm la ceea ce ne expunem mintea… Eu cred în perfecţionare. Eu cred în progres …

Continuaţi să progresaţi, dragii mei fraţi şi dragile mele surori, indiferent că aveţi treizeci de ani sau şaptezeci de ani. Sârguinţa dumneavoastră va face ca anii să treacă mai repede decât doriţi, dar ei vor da savoare vieţii dumneavoastră şi putere predării dumneavoastră.²⁵

În partea de est a [Universităţii Brigham Young din Provo, Utah], există un munte. Sunt convins că [mulţi] s-au uitat la muntele acela şi s-au gândit: „Dacă m-aş putea urca în vârf, ar fi interesant să văd valea din partea cealaltă”. Dar aceia dintre dumneavoastră care aţi urcat până în vârf, aţi descoperit că valea din partea cealaltă nu este decât o adâncitură mică şi sunt mulţi alţi munţi înalţi de urcat.

La fel sper că va fi şi cu dumneavoastră… Veţi recunoaşte că, deşi experienţa dumneavoastră de învăţare [a fost] grozavă, există ocazii şi provocări chiar mai mari înainte. Îmbogăţiţi-vă cunoştinţele, măriţi-vă cunoaşterea, continuaţi măreţul proces al învăţării.²⁶

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

De ce este important să „dobândim din ce în ce mai multă lumină” prin educaţie? (Vezi secţiunea 1.) Cum ne poate ajuta faptul de a învăţa să progresăm în mod individual? Cum ne poate ajuta faptul de a învăţa să „aducem lumină într-o lume întunecată”?
Recitiţi relatarea preşedintelui Hinckley cu privire la modul în care părinţii săi au creat o atmosferă de învăţare în căminul lor (vezi secţiunea 2). Cum putem să-i ajutăm pe copii să dezvolte o dragoste pentru învăţătură? Cum putem să-i ajutăm pe copii să aibe dorinţa de a se educa din surse care îi luminează şi îi motivează să facă bine?
În ce mod educaţia le „deschide tinerilor şi tinerilor adulţi poarta către posibilităţi”? (Vezi secţiunea 3.) Cum pot fi tinerii şi tinerii adulţi ingenioşi în a profita de ocaziile de a se educa?
Cum aţi explica expresia „educarea spiritului”? (Vezi secţiunea 4.) Cum ne putem educa inima, caracterul şi spiritul? În viaţa dumneavoastră, în ce mod învăţarea spirituală şi cea laică se completează una pe cealaltă?
De ce ar trebui să continuăm să învăţăm de-a lungul vieţii noastre? (Vezi secţiunea 5.) Cum putem să avem dragoste pentru învăţătură toată viaţa? Ce lucruri valoroase pentru dumneavoastră aţi învăţat de curând?

Scripturi suplimentare

Proverbele 1:5; 2 Petru 1:1-8; 2 Nefi 9:28-29; 28:29-30; D&L 6:7; 90:15; 131:6; 136:32-33

Ajutor pentru predare

O idee pentru a încuraja discuţia despre învăţăturile preşedintelui Hinckley este aceea de a le cere participanţilor să împărtăşească ceea ce au învăţat în cadrul studiului lor personal al acestui capitol (pentru idei suplimentare, vezi paginile vi-vii ale acestui manual).