Capitolul 25

Mergeţi înainte cu credinţă

„Dacă există ceva de care avem nevoie dumneavoastră şi cu mine… [acest lucru este] tipul de credinţă care să ne facă să îngenunchem şi să-L rugăm din toată inima pe Domnul să ne îndrume iar, apoi, după ce am primit încredere divină, să ne ridicăm în picioare şi să ne apucăm de treabă pentru a obţine rezultatele dorite.”

Din viaţa lui Gordon B. Hinckley

Preşedintele Gordon B. Hinckley şi-a amintit: „Când am plecat în misiune [în tinereţea mea], bunul meu tată mi-a dat un cartonaş pe care erau scrise cinci cuvinte: Aceste cuvinte au fost rostite de Domnul către conducătorul sinagogii care aflase că fiica sa decedase: «Nu te teme, crede numai» (Marcu 5:36)”¹. Când tânărul vârstnic Hinckley a slujit în Anglia, a avut de înfruntat multe greutăţi în timpul cărora a trebuit să-şi aducă aminte de aceste cinci cuvinte. Mai târziu, el a descris una dintre aceste experienţe:

„Într-o zi, în trei sau patru ziare din Londra au apărut recenziile unei retipăriri ale unei cărţi vechi, scrisă pe un ton josnic şi ameninţător, despre care se spunea că era o istorie a mormonilor. Preşedintele Merrill [preşedintele meu de misiune] mi-a spus: «Vreau să mergi la editori şi să protestezi împotriva acestor recenzii». M-am uitat la el şi eram pe cale să-i spun: «Cu siguranţă, nu vă referiţi la mine». Dar am spus cu sfială: «Da, domnule».

Nu ezit să spun că mi-a fost frică. Am mers în camera mea şi am simţit ceva ce cred că trebuie să fi simţit Moise când Domnul i-a cerut să meargă la faraon. Am spus o rugăciune. Am simţit un gol în stomac în timp ce mergeam spre staţia de pe strada Goodge să iau metroul către strada Fleet. Am găsit biroul directorului şi i-am arătat recepţionerei cartea mea de vizită. Ea a luat-o, a mers în biroul din spate şi s-a întors spunând că directorul era prea ocupat să mă primească. I-am răspuns că venisem de la 8.000 de kilometri şi că voi aştepta. În timpul orei care a urmat, recepţionera a mers de două sau de trei ori în biroul lui; apoi, în final, m-a invitat înăuntru. Nu voi uita niciodată imaginea pe care am văzut-o când am intrat. Fuma un trabuc mare şi mă privea ca şi cum ar fi zis: «Mă deranjezi!»

Ţineam în mână recenziile. Nu-mi amintesc ce am spus după aceea. Părea că o altă putere vorbea prin mine. La început, a adoptat o atitudine defensivă, chiar ostilă. Apoi, a început să fie mai amabil. La sfârşit, mi-a promis că va face ceva. În decurs de o oră, au fost trimise mesaje tuturor librarilor din Anglia să trimită cărţile înapoi la editor. Cu costuri uriaşe, el a tipărit şi a scris la începutul fiecărui volum o declaraţie conform căreia cartea nu trebuia considerată o istorie, ci ficţiune, şi că nu s-a intenţionat să se aducă nicio jignire respectabililor mormoni. Câţiva ani mai târziu, el a mai făcut o favoare substanţială Bisericii și, în fiecare an până la moartea sa, mi-a trimis o felicitare de Crăciun”².

Când a acceptat însărcinarea de a merge la biroul editorului, vârstnicul Hinckley a pus în practică ceea ce urma să pună în practică toată viaţa: a acceptat provocarea cu credinţă, s-a rugat Domnului pentru ajutor şi, apoi, a trecut la treabă.

„După ce am spus şi am făcut totul, credinţa este singura noastră speranţă autentică şi de durată.”

Învăţături ale lui Gordon B. Hinckley

Credinţa în Tatăl Ceresc şi în Isus Hristos poate deveni izvorul nesecat al vieţii trăite cu un scop.

Dacă există un lucru de care dumneavoastră şi cu mine avem nevoie pentru a ne ajuta să avem succes şi să fim împliniţi în această lume, acela este credinţa – acel element dinamic, puternic, extraordinar prin care, după cum a declarat Pavel, lumile au fost create (vezi Evrei 11:3). Nu mă refer la un concept eteric, ci la o credinţă practică, pragmatică, dovedită prin fapte – genul de credinţă care ne face să îngenunchem şi să-I cerem Domnului îndrumare şi, apoi, să avem încredere divină în măsura în care să ne ridicăm în picioare şi să trecem la treabă pentru a obţine rezultatele dorite. O asemenea credinţă este mai valoroasă decât orice altceva. După ce am spus şi am făcut totul, o asemenea credinţă este singura noastră speranţă autentică şi de durată…

Credinţa poate deveni izvorul nesecat al vieţii trăite cu un scop. Nu există o motivaţie mai irezistibilă pentru un efort care merită osteneala decât cunoaşterea faptului că suntem copii ai lui Dumnezeu, că Dumnezeu se aşteaptă ca noi să facem ceva cu vieţile noastre şi că El ne va oferi ajutor atunci când I-l cerem …

Când vorbesc despre credinţă, nu mă refer la ea în sens abstract. Mă refer la ea ca fiind o forţă vie, arzătoare, care vine din faptul de a-L recunoaşte pe Dumnezeu ca fiind Tatăl nostru şi pe Isus Hristos ca fiind Salvatorul nostru …

Credinţa într-o Fiinţă divină, în Cel Atotputernic, este marea putere de transformare ce ne poate schimba viaţa.³

Cu mult timp în urmă, am lucrat pentru una dintre societăţile noastre de căi ferate, ale cărei trenuri străbăteau drumurile din zona acestor munţi din vest. Am mers frecvent cu trenurile. Era în zilele în care erau locomotive cu aburi. Monştrii aceia ai şinelor erau imenşi, rapizi şi periculoşi. Deseori, m-am gândit cum avea curaj mecanicul să facă o călătorie lungă în timpul nopţii. Apoi, am ajuns să înțeleg că nu era o călătorie lungă, ci, mai degrabă, o constantă continuare a unei călătorii scurte. Locomotiva avea un far principal care lumina drumul pe o distanţă de aproximativ 350 - 450 metri. Mecanicul vedea doar acea distanţă şi era de ajuns, deoarece era mereu în faţa lui, toată noaptea, până în zorii unei zile noi …

Şi la fel este cu călătoria noastră eternă. Facem câte un pas. Făcând astfel, păşim în necunoscut, dar credinţa ne luminează calea. Dacă vom cultiva acea credinţă, nu vom umbla niciodată în întuneric …

Provocarea cu care se confruntă fiecare membru al acestei Biserici este aceea de a face următorul pas, de a accepta responsabilitatea pe care o primeşte, chiar dacă nu se simte pregătit pentru aceasta, şi de a face acest lucru cu credinţă, având încredere completă că Domnul va lumina calea din faţa lui.⁴

Credinţa este baza mărturiei şi tăria muncii Domnului pe pământ.

Singura avere adevărată a Bisericii este credinţa oamenilor săi.⁵

Este un lucru uimitor şi minunat că mii de oameni au fost influenţaţi de miracolul Spiritului Sfânt, că ei cred, acceptă şi devin membri [ai Bisericii]. Ei sunt botezaţi. Vieţile lor sunt influenţate în bine pentru totdeauna. Au loc miracole. O sămânţă de credinţă pătrunde în inimile lor. Ea creşte pe măsură ce ei învaţă. Şi ei acceptă principiu după principiu, până ce primesc toate binecuvântările care sunt date celor care umblă cu credinţă în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă…

Acest dar preţios şi uimitor al credinţei, acest dar de la Dumnezeu, Tatăl nostru Etern, continuă să fie puterea acestei lucrări şi tăria tăcută a mesajului [ei]. Credinţa este baza tuturor lucrurilor. Credinţa este esenţa tuturor lucrurilor. Fie că este vorba de a merge în misiune, a trăi potrivit Cuvântului de înţelepciune sau a plăti zeciuiala, este acelaşi lucru. Credinţa noastră este cea care se vede în tot ce facem…

Puterea acestei cauze şi a acestei împărăţii nu se află în lucrurile trecătoare, oricât de importante ar părea acestea. Se găseşte în inimile oamenilor. De aceea are succes. De aceea este puternică şi în creştere. De aceea este în stare să realizeze lucrurile minunate pe care le face. Totul vine de la darul credinţei, oferit de Atotputernicul copiilor Săi care nu se îndoiesc şi nu se tem, ci merg înainte …

Credinţa este baza mărturiei. Credinţa se află la baza loialităţii faţă de Biserică. Credinţa reprezintă sacrificiul făcut cu bucurie pentru înaintarea lucrării Domnului.⁶

Evanghelia este o veste bună. Este un mesaj de izbândă. Reprezintă o cauză pe care trebuie să o îmbrăţişăm cu entuziasm …

Să nu ne fie teamă! Isus este conducătorul nostru, tăria noastră şi regele nostru.

Trăim într-o perioadă a pesimismului. Misiunea noastră este una de credinţă. Frați şi surori de pretutindeni, vă cer să vă reafirmaţi credinţa, să faceţi să înainteze această lucrare în întreaga lume …

„Fraţilor, să nu perseverăm noi într-o cauză aşa măreaţă? Mergeţi înainte şi nu înapoi. Curaj, fraţilor; şi înainte, înainte, spre victorie!” (D&L 128:22.) După cum a scris profetul Joseph Smith într-un psalm al credinţei:

„Cât este de glorios trecutul acestei cauze măreţe. Este plin de eroism, curaj, îndrăzneală şi credinţă. Cât de minunat este prezentul, când noi mergem să binecuvântăm vieţile oamenilor, oriunde se află aceia care vor să asculte mesajul slujitorilor Domnului. Cât de magnific va fi viitorul, pe măsură ce Atotputernicul va duce mai departe lucrarea Sa glorioasă, influenţând în bine pe toţi aceia care vor accepta Evanghelia Sa şi vor trăi potrivit ei şi chiar oferind binecuvântarea eternă fiilor şi fiicelor Sale din toate generaţiile prin munca altruistă a acelora ale căror inimi sunt pline de dragoste pentru Mântuitorul lumii …

Vă invit pe fiecare dintre dumneavoastră, membri ai Bisericii, oriunde v-aţi afla, să vă ridicaţi în picioare şi să înaintaţi având un cântec în inimile voastre, trăind potrivit Evangheliei, iubindu-L pe Domnul şi clădind împărăţia Sa. Împreună vom rămâne pe calea adevărată şi ne vom păstra credinţa, Cel Atotputernic fiind sursa noastră de tărie”⁷.

Cu credinţă, ne putem ridica deasupra fricii şi a oricărui obstacol sau greutăți din viaţa noastră.

Care dintre noi poate spune că nu i-a fost teamă? Eu nu cunosc pe nimeni. Unora, desigur, le este mai teamă decât altora. Unii reuşesc să o depăşească repede, dar alţii sunt prinşi, traşi în jos de ea şi chiar învinşi. Suferim de teama de a fi ridicoli, teama de singurătate, teama de necunoaştere. Unora le este teamă de trecut, altora de viitor. Unii poartă povara păcatului şi ar da aproape orice să scape de ea, dar le este teamă să-şi schimbe viaţa. Haideţi să recunoaştem că teama nu vine de la Dumnezeu, ci acest element agasant, distructiv vine de la duşmanul adevărului şi dreptăţii. Teama este opusul credinţei. Efectele ei sunt distructive, chiar fatale.⁸

Pavel i-a scris lui Timotei: „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.

Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru” (2 Timotei 1:7-8).

Doresc ca fiecare membru al acestei Biserici să pună aceste cuvinte într-un loc în care să le poată vedea în fiecare dimineaţă când îşi începe ziua. Ele ne vor da curajul să ne spunem părerea, ne vor da credinţa să încercăm, ne vor întări convingerea cu privire la Domnul Isus Hristos. Cred că pe întreg pământul s-ar întâmpla mai multe miracole.⁹

„Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru” (2 Timotei 1:8).

Într-o zi, am discutat cu un prieten care fugise din ţara sa natală. Când a căzut guvernul ţării sale, el a fost arestat şi întemniţat. Soţia şi copiii lui au reuşit să scape, dar, timp de trei ani şi ceva, el fusese prizonier fără nicio modalitate de a comunica cu cei pe care îi iubea. Mâncarea era groaznică, condiţiile de trai erau grele şi nu păreau să se îmbunătăţească.

„Ce te-a ajutat să înduri acele zile întunecate?”, l-am întrebat.

El mi-a răspuns: „Credinţa mea; credinţa mea în Domnul Isus Hristos. Am pus poverile mele pe El şi, apoi, mi s-au părut cu mult mai uşoare”¹⁰.

Totul va fi bine. Nu vă faceţi griji! Îmi spun aceasta în fiecare dimineaţă. Totul va fi bine. Dacă faceţi tot ce puteţi, totul va fi bine. Puneţi-vă încrederea în Dumnezeu şi înaintaţi cu credinţă şi convingere fermă în viitor. Domnul nu ne va părăsi. El nu ne va părăsi.¹¹

N-am putea spune fiecare dintre noi că, dacă am avea credinţă mai mare în Dumnezeu, ne-am descurca mai bine decât ne descurcăm acum? Dacă avem credinţă, nu există niciun obstacol prea mare, nicio provocare prea dificilă. Cu credinţă, ne putem ridica deasupra acelor elemente negative din viaţa noastră care ne trag în permanenţă în jos. Cu puţin efort, putem să ne dezvoltăm capacitatea de a învinge acele impulsuri care duc la fapte degradante şi rele. Cu credinţă, ne putem controla poftele. Îi putem ajuta pe cei care sunt descurajaţi şi învinşi şi le putem oferi căldura pe care o degajă tăria şi puterea credinţei noastre.¹²

Când ne exercităm credinţa, Domnul ne ajută să avem mai multă credinţă.

Pe măsură ce veţi sluji oferindu-vă timpul şi talentele, credinţa dumneavoastră va creşte şi îndoielile dumneavoastră vor dispărea treptat.¹³

Biserica vă va cere să faceţi multe lucruri. Vă va cere să slujiţi în multe chemări. Nu avem preoţi plătiţi. Dumneavoastră deveniţi preoţii acestei Biserici şi, oricând sunteţi chemaţi să slujiţi, permiteţi-mi să vă rog să acceptaţi şi, când faceţi acest lucru, credinţa dumneavoastră se va întări şi va creşte. Credinţa este ca muşchiul braţului. Dacă o exercitaţi, dacă o hrăniţi, ea creşte şi se întăreşte; va face multe lucruri. Dar, dacă o puneţi într-o faşă şi nu faceţi nimic cu ea, va deveni slabă şi nefolositoare şi la fel se va întâmpla şi cu dumneavoastră. Dacă acceptaţi fiecare ocazie, dacă acceptaţi fiecare chemare, Domnul va face posibil ca dumneavoastră să o îndepliniţi. Biserica nu vă va cere să faceţi nimic ce nu puteţi face cu ajutorul Domnului.¹⁴

Aceasta este rugăciunea mea pentru noi toţi – „Doamne, măreşte-ne credinţa” [vezi Luca 17:5]. Măreşte-ne credinţa să trecem peste abisul incertitudinii şi îndoielii …

Doamne, măreşte-ne credinţa să ne ridicăm deasupra celor laşi care lucrează împotriva măreţei şi sfintei Tale lucrări. Întăreşte-ne voinţa! Ajută-ne să clădim şi să extindem împărăţia Ta potrivit răspunderii pe care ne-ai dat-o, pentru ca această Evanghelie să poată fi propovăduită în întreaga lume şi să depună mărturie tuturor naţiunilor …

Dă-ne credinţă să privim dincolo de problemele momentului şi către miracolele viitorului. Dă-ne credinţă să ne plătim zeciuiala şi donaţiile şi să ne punem încrederea în Tine, Cel Atotputernic, că vei deschide zăgazurile cerurilor aşa cum ai promis. Dă-ne credinţă să facem ce este drept şi să lăsăm consecinţele să urmeze.

Oferă-ne credinţă când încercările vieţii ne doboară la pământ. În perioade de boală, fie ca încrederea noastră să fie întărită în puterile preoţiei. Fie ca noi să urmăm sfatul lui Iacov:

„Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.

Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi” (Iacov 5:14-15; caractere cursive adăugate) …

Doamne, când umblăm prin valea umbrei morţii, dă-ne credinţă să zâmbim printre lacrimi, ştiind că toate fac parte din planul etern al unui Tată iubitor, că, atunci când trecem pragul acestei vieţi, intrăm într-una mai glorioasă şi că, prin ispăşirea Fiului lui Dumnezeu, toţi se vor ridica din mormânt şi cei credincioşi vor fi exaltaţi.

Dă-ne credinţă să căutăm să înfăptuim munca de mântuire pentru cei morţi pentru ca scopurile Tale eterne să fie îndeplinite în numele fiilor şi fiicelor Tale din toate generaţiile.

Tată, dă-ne credinţă să urmăm sfaturile pe care le primim în responsabilităţile mai mici, care pot însemna atât de mult …

Doamne, măreşte-ne credinţa unii în alţii şi în noi înşine şi în capacitatea noastră de a face lucruri bune şi măreţe …

Tată, măreşte-ne credinţa! Dintre toate nevoile noastre, cred că cea mai mare este creşterea credinţei. Şi astfel, dragă Tată, măreşte-ne credinţa în Tine şi în Fiul Tău Preaiubit, în lucrarea Ta măreaţă şi minunată, în noi înşine ca fii ai Tăi şi în capacitatea noastră de a merge şi a face potrivit voii Tale şi instrucţiunilor Tale, mă rog, cu umilinţă, în numele lui Isus Hristos, amin.¹⁵

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

Preşedintele Hinckley a propovăduit despre credinţa în Dumnezeu că este „marea putere de transformare care ne poate schimba viaţa” (secţiunea 1). Ce experienţe v-au ajutat să învăţaţi despre puterea credinţei? În ce mod aţi văzut că atunci când „păşim în necunoscut… credinţa ne luminează calea”?
Ce putem învăţa din secţiunea 2 cu privire la sursa din care îşi ia Biserica tăria? Care este legătura dintre credinţă şi sacrificiu? Gândiţi-vă cum puteţi răspunde la chemarea preşedintelui Hinckley de a „duce această lucrare înainte în întreaga lume”.
De ce credeţi că, în momentele de încercare, credinţa are puterea să ne ajute? (Vezi secţiunea 3.) Când v-a ajutat credinţa să învingeţi teama? Când v-a ajutat credinţa să învingeţi orice alt obstacol?
Recapitulaţi învăţăturile preşedintelui Hinckley din secţiunea 4. Care sunt cuvintele din această rugăciune care au o însemnătate deosebită pentru dumneavoastră? Cum ne poate ajuta credinţa să învingem incertitudinile şi îndoiala? Cum ne poate ajuta credinţa să privim dincolo de probleme pentru a vedea miracole?

Scripturi suplimentare

Ioan 14:12-14; Romani 5:1-5; 2 Nefi 26:12-13; Moroni 7:33-38; D&L 27:16-18

Ajutor pentru predare

„Când vom studia scripturile permanent şi cu sârguinţă, căutând sincer îndrumarea Spiritului, noi vom fi receptivi la lumina ce ni se dă referitor la modul de pregătire a lecţiilor. Vom fi, de asemenea, pregătiţi să primim şi să urmăm îndemnurile Spiritului în timp ce predăm” (Predarea, nu este chemare mai mare [1999], p. 14).