Capitolul 5

Fiice ale lui Dumnezeu

„Minunată este puterea femeilor credincioase.”

Din viaţa lui Gordon B. Hinckley

De-a lungul vieţii sale, Gordon B. Hinckley şi-a exprimat aprecierea pentru abilităţile şi contribuţiile femeilor. De asemenea, el şi-a exprimat puternica mărturie despre importanţa femeilor în planul etern al lui Dumnezeu. El se bucura de ocaziile tot mai multe ale femeilor, dar şi de credinţa acestora în Salvator şi de devotamentul lor faţă de familiile lor şi faţă de Biserică.

Mama lui Gordon B. Hinckley, Ada, a fost inteligentă şi educată şi iubea literatura, muzica şi arta. La vârsta de 29 de ani, ea s-a căsătorit cu văduvul Bryant Hinckley şi şi-a asumat responsabilitatea de a avea grijă de opt copii care plângeau moartea mamei lor. Ea i-a îngrijit cu dragoste, le-a oferit sprijinul de care aveau nevoie şi a învăţat cum să gestioneze un cămin mare. Gordon a fost primul dintre cei cinci copii ai Adei şi ai lui Bryant. Deşi Ada a murit când Gordon avea 20 de ani, învăţăturile şi exemplul ei au reprezentat o forţă a binelui de-a lungul vieţii lui. Când vorbea despre ea, el menţiona mereu influenţa enormă pe care a avut-o asupra lui.

Soţia lui Gordon B. Hinckley, Marjorie Pay, a avut, de asemenea, o influenţă profundă asupra lui. Ea a fost o femeie puternică care a fost devotată Evangheliei lui Isus Hristos. Ea a avut o credinţă extraordinară, o dispoziţie veselă şi o dragoste aparte pentru viaţă. Într-o scrisoare duioasă adresată ei, preşedintele Hinckley şi-a exprimat dragostea şi respectul:

„Am călătorit mulţi kilometri împreună. Am vizitat fiecare continent. Am participat la adunări în marile oraşe lumii şi în multe altele mai mici… Am vorbit cu milioane de persoane care te-au apreciat atât de mult. Datorită cuvintelor tale oneste, ai câştigat afecţiunea tuturor celor care te-au ascultat. Judecata ta bună şi realistă, inteligenţa ta sclipitoare şi proaspătă, înţelepciunea ta tăcută şi de nădejde şi credinţa ta uimitoare şi mereu constantă au făcut ca toţi cei care te-au ascultat să te iubească. Apetitul tău nepotolit pentru citit şi căutarea ta asiduă a cunoaşterii te-au păstrat alertă şi proaspătă de-a lungul unei vieţi lungi şi roditoare”¹.

Deseori, preşedintele Hinckley a vorbit despre natura divină a femeilor şi le-a îndemnat să meargă înainte pentru a realiza lucruri măreţe şi a deveni mai credincioase. Tinerelor fete, el le-a spus: „Literalmente, sunteţi fiice ale Atotputernicului. Potenţialul vostru nu are limite. Dacă preluaţi controlul asupra vieţilor voastre, viitorul este plin de ocazii şi bucurie. Nu vă permiteţi să vă irosiţi talentele sau timpul. Vă aşteaptă mari ocazii”². Femeilor adulte, el le-a spus: „Lumea are nevoie de prezenţa femeilor, de dragostea lor, de alinarea şi de tăria lor. Lumea noastră dură are nevoie de glasurile lor încurajatoare, de frumuseţea care pare să fie parte a naturii lor şi de spiritul de caritate care face parte din natura lor”³.

În cadrul conferinţei generale de după moartea preaiubitei sale soţii Marjorie, preşedintele Hinckley şi-a încheiat una dintre cuvântări exprimându-şi, din inimă, recunoştinţa: „Cât de recunoscător sunt, cât de recunoscători trebuie să fim cu toţii pentru femeile din viaţa noastră. Dumnezeu să le binecuvânteze. Marea Lui dragoste să se reverse asupra lor şi să le încoroneze cu strălucire şi frumuseţe, har şi credinţă”⁴.

Fiecare dintre dumneavoastră sunteţi o fiică a lui Dumnezeu. Meditaţi asupra înţelesului minunat al acestui fapt suprem.

Învăţături ale lui Gordon B. Hinckley

Femeile ocupă un loc înalt şi sacru în planul etern al lui Dumnezeu.

Fiecare dintre dumneavoastră sunteţi o fiică a lui Dumnezeu. Meditaţi asupra înţelesului minunat al acestui fapt suprem …

Vă amintesc cuvintele rostite de profetul Joseph femeilor de la Societatea de Alinare în luna aprilie a anului 1842. El a spus: „Dacă trăiţi în acord cu privilegiile voastre, îngerii nu pot fi împiedicaţi să vă fie asociaţi” [Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith (2007), p. 479]. Ce potenţial minunat există în dumneavoastră.⁵

Fiecare dintre dumneavoastră sunteţi fiice preţioase ale Tatălui Ceresc… Ocupaţi un loc înalt şi sacru în planul etern al lui Dumnezeu, Tatăl nostru din Cer. Sunteţi fiicele Sale, preţioase pentru El, iubite de El şi foarte importante pentru El. Măreţul Său plan nu poate reuşi fără dumneavoastră.⁶

Permiteţi-mi să vă spun, dragi surori, că nu sunteţi pe locul doi în planul Tatălui nostru pentru fericirea eternă şi pentru bunăstarea copiilor Săi. Sunteţi o parte absolut esenţială a acestui plan. Fără dumneavoastră, planul nu ar funcţiona. Fără dumneavoastră, întregul program ar fi zădărnicit.⁷

Vi s-a dat în dar la naştere ceva minunat, sacru şi divin. Nu uitaţi niciodată aceasta. Tatăl dumneavoastră Etern este marele Stăpân al universului. El stăpâneşte asupra tuturor, dar El vă va asculta, de asemenea, rugăciunile pe care le rostiţi ca fiice ale Lui şi vă va auzi când Îi veţi vorbi. El va răspunde rugăciunilor dumneavoastră. El nu vă va lăsa singure.⁸

Sfatul pe care Domnul l-a dat Emmei Smith se potriveşte tuturor.

În a douăzeci şi cincea secţiune din Doctrină şi legăminte… se găseşte o revelaţie dată prin profetul Joseph soţiei sale, Emma… El i-a spus Emmei şi fiecăruia dintre noi:

„Îţi dau o revelaţie privind voinţa Mea; şi dacă eşti credincioasă şi umbli pe cărările virtuţii în faţa Mea, îţi voi apăra viaţa şi tu vei primi o moştenire în Sion” [D&L 25:2; vezi, de asemenea, versetul 16] …

Într-o foarte mare măsură, fiecare dintre noi deţine cheia binecuvântărilor Celui Atotputernic. Dacă dorim binecuvântarea, trebuie să plătim un preţ. O parte a acelui preţ reprezintă faptul de a fi credincios. Credincios faţă de ce? Credincioşi faţă de noi înşine, faţă de ceea ce este mai bun în noi. Nicio femeie nu îşi poate permite să se înjosească, să se minimalizeze, să nu creadă în abilităţile şi capacităţile ei. Permiteţi fiecăreia să fie credincioasă atributelor măreţe şi divine pe care le are. Fiţi credincioase Evangheliei. Fiţi credincioase Bisericii. Sunt multe persoane care caută să o submineze, care caută slăbiciuni ale primilor conducători, care caută probleme la programele ei, pentru a o critica. Vă las mărturia mea că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu şi că cei care vorbesc împotriva ei vorbesc împotriva Lui.

Fiţi credincioase Lui. El este singura sursă adevărată a tăriei dumneavoastră. El este Tatăl dumneavoastră din Cer. El trăieşte. El aude şi răspunde rugăciunilor. Fiţi credincioase lui Dumnezeu.

Domnul a continuat, spunându-i Emmei: „dacă… umbli pe cărările virtuţii”.

Cred că fiecare femeie… înţelege ceea ce înseamnă acest lucru. Simt că aceste cuvinte au fost date Emmei Smith şi, apoi, fiecăruia dintre noi, ca o condiţie pentru a vedea dacă vom primi o moştenire în împărăţia lui Dumnezeu. Lipsa virtuţii este în totală contradicție cu supunerea faţă de poruncile lui Dumnezeu. Nu există nimic mai frumos decât virtutea. Nu există o putere mai mare decât puterea virtuţii. Nu există nicio altă nobleţe decât cea a virtuţii. Nu există o calitate mai potrivită, niciun veşmânt mai atractiv …

Emma a fost numită „doamnă aleasă” [D&L 25:3]. Adică, pentru a cita un alt rând din scriptură, ea a fost un „[vas ales al] Domnului” (vezi Moroni 7:31). Fiecare dintre dumneavoastră sunteţi o doamnă aleasă. Aţi venit în lume ca părtaşe ale Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos. Aţi ales şi, dacă veţi trăi demne de această alegere, Domnul vă va onora în această alegere şi vă va ajuta să creşteţi …

Emma urma să fie rânduită⁹ de către Joseph „pentru a explica scripturile şi a îndemna Biserica, după cum îţi va fi dat prin Spiritul Meu” [D&L 25:7].

Ea trebuia să fie o învăţătoare. Ea trebuia să fie o învăţătoare a neprihănirii şi adevărului. Căci Domnul a spus în ceea ce priveşte chemarea ei: „Tu vei primi Duhul Sfânt şi îţi vei da timpul tău pentru scris şi pentru a învăţa mult” [D&L 25:8].

Ea trebuia să studieze Evanghelia. Ea trebuia, de asemenea, să studieze lucrurile lumii în care trăia. Acest lucru a fost făcut clar în următoarele revelaţii care ni se adresează tuturor. Ea trebuia să-şi dedice timpul „pentru a învăţa mult”. Ea trebuia să scrie pentru a-şi exprima gândurile.

Femeilor de astăzi, în vârstă sau tinere, permiteţi-mi să vă sugerez să scrieţi, să ţineţi un jurnal, să vă exprimaţi gândurile pe hârtie. Scrisul reprezintă o mare disciplină. Reprezintă un minunat efort educaţional. Vă va ajuta în multe moduri şi dumneavoastră veţi binecuvânta vieţile multora …

Potrivit revelaţiei, [Emma] trebuia „[să explice] scripturile şi [să îndemne] Biserica, după cum [îi] va fi dat prin Spiritul [Lui]”.

Ce sarcină remarcabilă pentru ea şi pentru toate femeile din această Biserică. Este nevoie de dorinţa de a învăţa, de a ne pregăti, de a avea ordine în gânduri, de a explica scripturile, de a îndemna la fapte bune potrivit îndemnurilor Spiritului Sfânt.

Domnul a continuat: „Şi adevărat îţi spun, că trebuie să laşi la o parte lucrurile acestei lumi şi să cauţi lucrurile unei lumi mai bune” [D&L 25:10].

Simt că El nu îi spunea Emmei să nu se preocupe să aibă un acoperiş deasupra capului, de mâncare pe masă şi îmbrăcăminte. El îi spunea că nu trebuie să fie obsedată de aceste lucruri aşa cum mulţi dintre noi sunt înclinaţi să fie. El îi spunea să se gândească la lucrurile importante ale vieţii, la lucrurile neprihănite şi pure, la lucruri legate de caritate şi dragoste pentru alţii, la lucrurile de natură eternă …

În continuare, Domnul a spus: „De aceea, înalţă-ţi capul şi bucură-te şi lipeşte-te de legămintele pe care le-ai făcut” [D&L 25:13].

Cred că El ne spune fiecăruia dintre noi să fim fericiţi. Evanghelia reprezintă bucurie. Ne oferă un motiv pentru a fi bucuroşi. Desigur, acestea sunt vremuri grele. Desigur, avem momente de îngrijorare şi anxietate. Cu toţii ne îngrijorăm. Dar Domnul ne-a spus să ne înălţăm inimile şi să ne bucurăm.¹⁰

„Dumnezeu să vă binecuvânteze, mame!… Veţi fi acolo, trebuie să fiţi acolo, reprezentând tăria unei noi generaţii.”

Mamele au o chemare sacră de a-şi creşte copiii în neprihănire şi adevăr.

Adevărata tărie a oricărei naţiuni, societăţi sau familii stă în acele calităţi ale caracterului care au fost dobândite în mare parte de copiii învăţaţi zilnic, într-un mod liniştit, simplu, de către mame.¹¹

Căminul este locul în care noua generaţie este instruită. Sper că dumneavoastră, dragi mame, veţi înțelege că, în cele din urmă, nu veţi avea nicio responsabilitate mai importantă sau niciuna care să vă ofere mai multă satisfacţie decât aceea de a vă îngriji copiii într-un mediu sigur, paşnic, de înfrăţire, plin de dragoste şi de motivare pentru a creşte şi a se descurca bine.¹²

Doresc să le amintesc mamelor din toată lumea despre sfinţenia chemării lor. Nimeni nu vă poate lua locul în mod corespunzător. Nicio responsabilitate nu este mai mare, nicio obligaţie nu este mai importantă decât aceea de a-i creşte cu dragoste, pace şi integritate pe cei pe care i-aţi adus în această lume.¹³

Creşteţi-vă copiii în lumină şi adevăr. Învăţaţi-i să se roage când sunt mici. Citiţi-le din scripturi chiar dacă nu înţeleg tot ceea ce citiţi. Învăţaţi-i să îşi plătească zeciuiala şi darurile de post din primii bani pe care îi primesc. Faceţi ca această practică să devină un obicei în vieţile lor. Învăţaţi-vă fiii să onoreze femeia. Învăţaţi-vă fiicele să fie virtuoase. Acceptaţi responsabilităţi în Biserică şi aveţi încredere în Domnul că vă va ajuta să îndepliniţi orice chemare veţi primi. Exemplul dumneavoastră va fi un model pentru copiii dumneavoastră.¹⁴

Dumnezeu să vă binecuvânteze, mame! După toate victoriile şi înfrângerile oamenilor, după ce vâlvătaia războaielor începe să se stingă, după ce toate lucrurile pentru care muncim din greu în această lume materială dispar din faţa ochilor noştri, dumneavoastră veţi fi prezente, trebuie să fiţi prezente, reprezentând tăria unei noi generaţii, motorul care înaintează şi progresează mereu al rasei umane. Calitatea noii generații va depinde de dumneavoastră.¹⁵

Femeile au mari responsabilităţi în lucrarea de salvare.

Femeile acestei Bisericii sunt foarte puternice şi capabile. Există conducere şi îndrumare, un anumit spirit de independenţă şi, totuşi, o mare satisfacţie în faptul de a face parte din împărăţia Domnului şi de a munci cot la cot cu [deţinătorii] preoţiei pentru a o face să înainteze.¹⁶

Dumnezeu le-a dat femeilor din această Biserică o lucrare pe care s-o facă ca parte a clădirii împărăţiei Sale. Acest lucru ţine de toate aspectele celor trei mari responsabilităţi ale noastre – primul, să propovăduim lumii Evanghelia, al doilea, să întărim credinţa şi să ajutăm la clădirea fericirii membrilor Bisericii şi, al treilea, să facem să înainteze măreaţa lucrare de salvare în folosul celor morţi.¹⁷

Femeile din Biserică sunt partenere ale fraţilor lor în ceea ce priveşte faptul de a ajuta la înaintarea acestei lucrări măreţe a Domnului… Femeile au responsabilităţi extraordinare şi vor răspunde pentru îndeplinirea acestor responsabilităţi. Ele sunt conducătoarele propriilor organizaţii şi aceste organizaţii reprezintă forţe puternice, viabile şi importante ale binelui în această lume. Ele acţionează în concordanţă cu deţinătorii preoţiei, străduindu-se cu toţii să clădească împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Vă onorăm şi vă respectăm pentru aptitudinile dumneavoastră. Noi aşteptăm abilităţi de conducere, tărie şi rezultate impresionante din conducerea dumneavoastră a organizaţiilor pentru care sunteţi responsabile. Vă încurajăm şi vă susţinem în calitate de fiice ale lui Dumnezeu, lucrând, într-un măreţ parteneriat, pentru a-L ajuta pe El să realizeze nemurirea şi viaţa veşnică a tuturor fiilor şi fiicelor lui Dumnezeu.¹⁸

„Invit femeile din toată lumea să se ridice la nivelul marelui potenţial care se află în ele.”

Societatea de Alinare este o sursă de binecuvântări incomensurabile.

Femeile din Societatea de Alinare sunt, cu adevărat, îmbrăţişate pentru eternitate în braţele Domnului nostru. După părerea mea, aceasta este cea mai măreaţă organizaţie a femeilor din lume. Este o creaţie dată de Dumnezeu. Joseph Smith a vorbit şi a acţionat ca profet când a organizat Societatea de Alinare în anul 1842.¹⁹

Este foarte important ca femeile Bisericii să fie puternice şi neclintite în punerea în practică a ceea ce este corect şi drept în planul Domnului. Sunt convins că nu mai există nicăieri o altă organizaţie care să egaleze Societatea de Alinare a acestei Biserici… Dacă [membrele ei] vor fi unite şi vor vorbi cu acelaşi glas, puterea lor va fi nemăsurată.²⁰

Am participat la o conferinţă de ţăruş unde o tânără, preşedinta Societăţii de Alinare a unei episcopii de tineri adulţi necăsătoriţi, a vorbit despre slujire şi despre marea ocazie oferită tinerelor din episcopia ei. Aveţi toate aceste lucruri. Aveţi propria organizaţie. Aveţi conducătoare competente care să vă sfătuiască. Le aveţi alături pe cele care se vor oferi să vă ajute când aveţi necazuri şi suferinţă.²¹

Cine poate evalua efectele miraculoase asupra vieţilor a milioane de femei a căror cunoaştere a crescut, a căror viziune s-a extins, a căror perspectivă a vieţii s-a mărit şi a căror înţelegere a lucrurilor lui Dumnezeu s-a îmbogăţit prin intermediul lecţiilor nenumărate predate eficient şi învăţate în cadrul adunărilor Societăţii de Alinare?

Cine poate măsura bucuria care a venit în vieţile acestor femei când au socializat în cadrul episcopiei sau ramurii, când şi-au îmbogăţit vieţile una alteia prin prietenii frumoase şi preţioase?

Cine îşi poate închipui, cine poate înţelege nenumăratele acte de caritate care au fost făcute, mâncarea care a fost pusă pe mesele goale, credinţa care a fost susţinută în orele disperate de boală, rănile care au fost îngrijite, durerile care au fost diminuate de mâini iubitoare şi cuvinte de mângâiere şi încurajare, alinarea care a fost oferită în situaţii de decese şi în timpul singurătăţii care a urmat? …

Nimeni nu poate calcula în vreun mod numărul proiectelor care au fost puse în practică şi finalizate de Societăţile de Alinare locale. Nimeni nu poate estima în vreun mod binele care a venit în vieţile femeilor din această organizaţie şi în ale celor care au beneficiat de faptele lor bune …

Dumnezeu să binecuvânteze Societatea de Alinare a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Spiritul dragostei, care le-a motivat pe membrele ei… să continue să crească şi să fie simţit în întreaga lume. Lucrările lor de caritate să influenţeze vieţile a nenumăraţi oameni, oriunde s-ar afla. Iar lumina şi înţelegerea, învăţătura şi cunoaşterea şi adevărul etern să întărească vieţile generaţiilor de femei care vor veni, în toate naţiunile de pe pământ, datorită acestei organizaţii unice, înfiinţate în mod divin.²²

Ridicaţi-vă la nivelul potenţialului divin din interiorul dumneavoastră.

Dumneavoastră sunteţi o mare adunare de femei ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă… Nimeni nu poate măsura ce forţă extraordinară a binelui puteţi deveni… Vă îndemn să fiţi încrezătoare şi să fiţi puternice în a apăra acele măreţe virtuţi care au reprezentat coloana vertebrală a progresului nostru social. Când sunteţi unite, puterea dumneavoastră este nelimitată. Puteţi să realizaţi orice doriţi să faceţi. Şi cât de mult este nevoie de dumneavoastră într-o lume ale cărei valori se degradează şi în care adversarul pare că deţine controlul.²³

Simt că trebuie să invit femeile din toată lumea să se ridice la nivelul marelui potenţial care se află în ele. Nu vă cer să faceţi mai mult decât puteţi. Sper că nu vă veţi chinui cu gândul că aţi eşuat. Sper că nu veţi încerca să vă stabiliţi obiective peste capacitatea dumneavoastră de a le atinge. Sper că veţi face pur şi simplu ceea ce puteţi face în cel mai bun mod pe care îl ştiţi. Dacă veţi face acest lucru, veţi vedea cum au loc miracole.²⁴

Îmi exprim recunoştinţa faţă de dumneavoastră, femeile sfinte din zilele din urmă credincioase, care acum sunteţi de ordinul milioanelor şi vă aflaţi în toată lumea. Măreaţă este puterea dumneavoastră de a face bine. Minunate sunt talentele şi devotamentul dumneavoastră. Extraordinare sunt credinţa şi dragostea dumneavoastră pentru Domnul, pentru lucrarea Sa şi pentru fiii şi fiicele Sale. Continuaţi să trăiţi potrivit Evangheliei. Faceţi ca aceasta să fie cât mai vizibilă celor cu care interacţionaţi. Faptele dumneavoastră bune vor înseamna mai mult decât orice cuvinte pe care le puteţi rosti. Mergeţi în virtute şi adevăr, cu credinţă şi onestitate. Sunteţi parte a unui plan etern, un plan conceput de Dumnezeu, Tatăl nostru Etern. Fiecare zi este o parte a acelei eternităţi.

Ştiu că multe dintre dumneavoastră purtaţi poveri grele. Fie ca prietenii dumneavoastră din Biserică, fraţii şi surorile dumneavoastră, să vă ajute cu aceste poveri. Fie ca rugăciunile dumneavoastră să se înalţe la El, care este Atotputernic, care vă iubeşte şi care poate face ca anumite forţe şi factori să vă ajute. Aceasta este o lucrare a miracolelor. Dumneavoastră ştiţi asta şi eu ştiu asta. Este uşor pentru mine să vă spun să nu vă descurajaţi, dar tot o voi spune în timp ce vă îndemn să înaintaţi în credinţă.²⁵

Minunată este puterea femeilor credincioase. Acest lucru a fost dovedit din nou şi din nou în istoria acestei Biserici. Acest lucru continuă în Biserică şi astăzi. Cred că este o parte a divinităţii din dumneavoastră.

Surori, ridicaţi-vă la nivelul acestei divinităţi. Depunând acest efort, faceţi lumea în care trăiţi un loc mai bun pentru dumneavoastră şi pentru toţi cei care vor veni după dumneavoastră.²⁶

Mulţumim lui Dumnezeu pentru femeile minunate din această Biserică. Fie ca El să vă pună în inimă sentimentul mândriei de capacităţile dumneavoastră şi convingerea despre adevăr care vor fi precum o cârmă care să vă ghideze în siguranță prin orice furtună.²⁷

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

Ce învăţăm din învăţăturile preşedintelui Hinckley cu privire la sentimentele Tatălui Ceresc faţă de fiicele Sale? (Vezi secţiunea 1.) De ce este important pentru noi să înţelegem „locul înalt şi sacru” al femeii în planul etern al lui Dumnezeu?
Ce aspecte ale sfatului pe care Domnul l-a dat Emmei Smith vă este de ajutor dumneavoastră în mod special? (Vezi secţiunea 2.) Ce putem învăţa din secţiunea 2 despre faptul de a fi credincioşi? Ce putem învăţa despre faptul de a fi o „doamnă aleasă”? Ce putem învăţa despre cum să punem în practică scripturile în viaţa noastră?
Ce aţi simţit când aţi citit sfatul dat de preşedintele Hinckley mamelor? (Vezi secţiunea 3.) În ce mod aţi fost binecuvântaţi de influenţa unei mame? Pentru părinţi, de ce „nicio obligaţie nu este mai importantă” decât aceea de a-şi creşte copiii „cu dragoste, pace şi integritate”?
Ce exemple ale „[tăriei şi marii capacităţi]” a femeilor din Biserică aţi văzut? (Vezi secţiunea 4.) Care sunt câteva moduri prin care femeile pot ajuta la realizarea „[nemuririi şi vieţii veşnice] a tuturor fiilor şi fiicelor lui Dumnezeu”? De ce este important ca bărbaţii şi femeile să lucreze împreună pentru a face ca lucrarea Domnului să înainteze? Care ar fi câteva exemple pe care le-aţi văzut ale acestei conlucrări?
Recitiţi care sunt binecuvântările pe care le primim datorită Societăţii de Alinare, binecuvântări care sunt rezumate de preşedintele Hinckley în secţiunea 5. Ce binecuvântari aţi primit datorită eforturilor depuse de surorile de la Societatea de Alinare, inclusiv datorită eforturilor celor care slujesc la Tinerele Fete sau la Societatea Primară? Cum puteţi întări Societatea de Alinare din episcopia dumneavoastră? Cum poate Societatea de Alinare să ajute femeile să-şi mărească influenţa de a face bine?
Gândiţi-vă la încurajarea preşedintelui Hinckley de a „[vă ridica] la nivelul marelui potenţial care se află în [dumneavoastră]” (secţiunea 6). Cum putem să dobândim o viziune mai bună despre ceea ce Dumnezeu consideră că este potenţialul nostru? Cum putem progresa pentru a atinge acel potenţial? Când aţi observat „minunata… putere a femeilor credincioase”?

Scripturi suplimentare

Proverbele 31:10-31; Luca 10:38-42; Faptele apostolilor 9:36-40; Romani 16:1-2; 2 Timotei 1:1-5; Alma 56:41-48

Ajutor pentru predare

„În timp ce vă pregătiţi să predaţi fiecare lecţie, rugaţi-vă ca Spiritul să vă ajute să ştiţi când să vă depuneţi mărturia despre adevărurile pe care le discutaţi. Puteţi să simţiţi îndemnul de a vă depune mărturia de mai multe ori pe parcursul unei lecţii, nu doar la sfârşitul acesteia” (Predarea, nu este chemare mai mare [1999], p. 44).