Libertatea de a dansa
Balerina pluteşte pe scenă – învârtindu-se şi făcând apoi salturi în aer cu atâta uşurinţă ca şi cum gravitaţia nu ar exista pentru ea. Ea arată în orice mişcare o exprimare lină a libertăţii.
La fel ca multe alte fetiţe, când Maria Victoria Rojas Rivera din Chile – Mavi pentru prietenii ei – avea patru ani, s-a hotărât că dorea să devină balerină. Şi la fel ca în cazul tuturor celorlalte fetiţe, ea a descoperit rapid faptul că pentru eleganţa şi libertatea pe care le văzuse pe scenă se plătea un preţ destul de mare. Efortul şi disciplina care sunt cerute pentru a deveni o balerină profesionistă înseamnă prea mult pentru multe tinere visătoare.
Preţul visurilor
„Când eşti mică, nu înţelegi sacrificiul care trebuie făcut”, spune Mavi. „Când am început să fac balet la vârsta de 10 ani, profesorii noştri ne-au spus că jumătate din timpul nostru îl vom petrece dansând. Urma să renunţăm la multe lucruri”.
Lucruri cum ar fi timpul liber sau anumite alimente. Mavi urma să depună foarte mult efort fizic şi să aloce foarte mult timp pentru antrenamente şi repetiţii. Urma să fie foarte atentă la ceea ce mânca. După temele de la şcoală şi după dans, nu-i mai rămânea mult timp pentru prieteni.
Mavi a hotărât că visul ei era destul de important pentru a încerca.
„Perioada adolescenţei poate fi un timp dificil”, spune ea. „Prietenii mei nu au înţeles mereu de ce nu mâncam anumite lucruri sau de ce nu stăteam cu ei până târziu”.
Preţul libertăţii
Mavi a înţeles de la început că ceea ce părea să-i restricţioneze libertatea era de fapt singura modalitate prin care se putea elibera de lucrurile care ar fi oprit-o să-şi realizeze obiectivul.
„Am ales să nu stau afară până târziu şi am ales să exersez în loc să merg la mall cu prietenii mei”, spune Mavi. „Dacă aş fi fost obosită pentru că nu am mers devreme la culcare sau dacă nu aş fi ştiut paşii pentru că nu am exersat, nu aş fi putut dansa”.
Acel tip de disciplină nu este uşor, însă Mavi spune că merită.
„Toată lumea are momente când vrea să renunţe”, recunoaşte Mavi, „dar avem puterea să alegem. Disciplina poate părea restrictivă, dar autodisciplina este o alegere. Şi eu am ales să accept acest stil de viaţă pentru a putea dansa”.
Un obiectiv pe termen şi mai lung
Într-un anumit moment în timpul procesului său de a deveni balerină, Mavi şi-a dat seama că dansul nu era singurul ei obiectiv sau că acesta nu era singurul lucru important pentru care trebuia să facă sacrificii.
În timp, ea a dobândit dorinţa de a-L urma pe Isus Hristos şi a realizat faptul că ceea ce a învăţat-o baletul în ceea ce priveşte disciplina este valabil la fel de bine şi în urmarea principiilor Evangheliei. Ca şi atunci când prietenii ei au întrebat-o de ce făcea acele lucruri pentru dans, ei au întrebat-o şi de ce trăia astfel de principii restrictive ale Evangheliei.
„Le-am explicat că avem libertatea de a alege şi eu am ales să accept acest stil de viaţă pentru a fi liberă de păcat şi pentru a avea Duhul Sfânt cu mine”, spune ea.
Sau, cum Salvatorul a spus, un ucenic trebuie „să îşi ia crucea lui”, însemnând să nege tot ceea ce este necuvios şi orice poftă lumească şi să ţină poruncile lui Dumnezeu (vezi Traducerea Bibliei de Joseph Smith – Matei 16:26). O asemenea autodisciplină ne conduce la „libertate şi viaţă veşnică, prin intermediul marelui Mijlocitor”, în timp ce încercarea de a trăi în dezacord cu poruncile conduce la „robie şi moarte, potrivit robiei şi puterii diavolului” (2 Nefi 2:27).
„Supunerea aduce o libertate şi o pace mai mari decât ar aduce orice altceva”, spune Mavi. „Obiectivele mele nu se limitează doar la viaţa pământeană, ele includ şi veşnicia”.
Valoarea sacrificiului
Mavi se mişcă pe scenă ca o frunză purtată de curentul de aer, întinzându-se şi trecând de la o mişcare la alta – développé şi pirouette, glissade şi grand jeté.
O balerină poate să-şi mişte corpul în feluri care ar fi dureroase pentru ceilalţi oameni. Această libertate de mişcare este esenţială în procesul de comunicare cu spectatorii. Deşi o balerină bună face ca fiecare mişcare să pară uşoară pe scenă, ea a depus foarte mult efort pentru aceasta în afara scenei.
După opt ani de sacrificii şi de ore de repetiţii aproape zilnice, ea îşi trăia visul pe scenă – şi în Evanghelie.
„Oamenii se gândesc că este atât de frumos şi elegant”, spune Mavi. „Dar mişcările sunt foarte bine controlate. Ai nevoie de multă tărie pentru a te controla în acest fel”.
Paralela făcută cu Evanghelia este importantă. Pentru a-l urma pe Hristos avem nevoie de tărie. Şi recompensele sunt plăcute.
„Recompensele atâtor sacrificii sunt acelea că pot dansa”, spune Mavi. „Mă simt puternică şi simt îndrumarea Duhului Sfânt în fiecare pas pe care-l fac – pe scenă şi în afara ei”.
Nu s-a terminat cu dansul
Conform celor spuse de Nefi, odată ce am simţit dorinţa de a-L urma pe Hristos şi am fost botezaţi şi confirmaţi, mai trebuie să îndurăm până la sfârşit (vezi 2 Nefi 31:19-20). Pentru Mavi, baletul cere o devoţiune asemănătoare.
După ce a dansat în Paraguay, ea s-a întors în Viña del Mar, Chile, pentru a preda timp de câţiva ani. Acum, ea doreşte să avanseze cu dansul la nivelul următor. Ea şi-a stabilit obiective noi care au dus-o în Argentina, Germania, Irlanda şi în Spania pentru a studia şi pentru a da probe pentru diferite trupe de balet.
Ea ştie că trebuie să continue să se străduiască – atât pe scenă cât şi în Evanghelie. Ea trebuie să continue să fie disciplinată, dacă doreşte să aibă libertatea de a dansa. Şi trebuie să continue în credinţă, dacă doreşte libertatea care rezultă din urmarea învăţăturilor Evangheliei. „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu”, ne-a învăţat Domnul, „sunteţi într-adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:31-32).
Dansând cu înţelepciune
Mavi trebuie să depună mult efort în afara scenei pentru a fi sănătoasă şi în formă fizică. În afara faptului că trebuie să aibă grijă ce mănâncă şi că trebuie să se odihnească suficient, Mavi exersează mult şi dansează cel puţin cinci ore aproape zilnic. Dar ea nu se îngrijeşte doar pentru că este dansatoare.
„Ca membră a Bisericii, înţeleg faptul că trupul meu este templul spiritului meu. În calitate de artistă, am nevoie ca fiecare parte a trupului meu să funcţioneze bine, deci îl protejez cât pot de bine. Dar ca membră, ştiam deja că trebuie să fac acest lucru”.
Mărturia ei despre caracterul inspirat al Cuvântului de înţelepciune a fost întărită de experienţa ei cu baletul. „Poţi să vezi când îţi tratezi corpul aşa cum trebuie”, spune ea.
Trebuie să aveţi grijă de dumneavoastră pentru a fi o balerină, dar Mavi spune: „Noi toţi trebuie să ne îngrijim corpul, chiar dacă nu suntem dansatori. Noi nu ne alegem corpurile, dar noi toţi trebuie să fim recunoscători şi trebuie să avem grijă de ceea ce am primit. Ele sunt daruri de la Dumnezeu şi fiecăruia ni s-a dat un corp pentru un scop”.