El vă va da odihnă
Inima mea suferea cu a ei. Am vrut atât de mult s-o ajut deoarece am simţit că mustrarea ei de conştiinţă şi dorinţa ei de a face bine erau sincere.
Slujeam ca misionar atunci când am întâlnit-o pe Susie (numele a fost schimbat). Doi misionari care slujeau în biroul misiunii, alături de mine, i-au învăţat Evanghelia pe ea şi pe părinţii ei. Li s-au predat toate lecţiile şi au acceptat invitaţia de a fi botezaţi şi confirmaţi. Am avut privilegiul de a intervieva această familie minunată formată din patru persoane: mama, tatăl, fratele mai mic şi Susie.
Terminasem interviurile pentru botez cu ceilalţi trei membri ai familiei şi decisesem că erau bine pregătiţi şi entuziasmaţi să facă parte din împărăţia Domnului. Dar când Susie a intrat, ea părea tăcută şi ezita într-un fel să mă întâlnească.
Am început să-i adresez întrebări despre ceea ce a fost învăţată. Ştia şi credea povestea profetului Joseph Smith; citise Cartea lui Mormon şi ştia că este adevărată; a acceptat Biserica în calitate de singura Biserică adevărată şi vie de pe pământ şi vroia să facă parte din ea. Am întrebat-o pe Susie despre dorinţa ei de a trăi conform legii zeciuielii, Cuvântului de înţelepciune şi altor porunci. Mi-a spus că înţelesese aceste porunci şi că dorea să trăiască în conformitate cu ele pentru tot restul vieţii ei. Cu siguranţă, interviul era foarte asemănător cu cele pe care le avusesem cu ceilalţi membri ai familiei ei.
Apoi, am întrebat-o: „Îmi poţi spune ce este legea castităţii?” Înfăţişarea ei s-a schimbat imediat. Mi-am dat seama imediat că acesta trebuia să fie motivul pentru care ezita să mă întâlnească. Înainte de a apuca să spun ceva, şi-a acoperit faţa cu ambele mâini, şi-a aşezat capul şi mâinile în poală şi a început să plângă foarte tare.
Amândoi am stat fără să spunem ceva timp de câteva minute. Eu nu ştiam ce să spun, iar Susie nu se putea opri din plâns. M-am rugat pentru a primi ajutorul Domnului şi apoi am întrebat-o pe Susie ce s-a întâmplat. În cele din urmă, şi-a ridicat capul şi mi-a spus că, înainte cu câteva săptămâni de a se întâlni cu misionarii, ea şi prietenul ei au făcut lucruri despre care misionarii au învăţat-o că nu erau în acord cu legea Domnului. Îi spusese deja prietenului ei ceea ce a învăţat şi îi spusese că nu se va mai implica într-o astfel de relaţie. I-a sugerat chiar să-i întâlnească pe misionari şi să asculte ceea ce ea ştia acum că era adevărat. Totuşi, vina de a se fi implicat în asemenea fapte i-a împovărat sufletul.
Inima mea suferea cu a ei. Am vrut atât de mult s-o ajut, deoarece am simţit că mustrarea ei de conştiinţă şi dorinţa ei de a face bine şi de a fi botezată erau sincere. În acel moment, răspunsul la rugăciunea mea a venit foarte clar. Am întrebat-o: „Susie, ţi-ar plăcea să fi eliberată de vina şi durerea acestui păcat?” Mâinile i-au acoperit faţa încă o dată şi şi-a aplecat capul. A rostit un singur cuvânt: „Da”. Lacrimile ei curgeau mult mai liber, iar eu am consolat-o vorbindu-i despre ispăşire şi despre modul în care ea o putea pune în practică în viaţa ei. I-am explicat că un scop al botezului şi al confirmării este acela de a vindeca sufletele acelora care se pocăiesc sincer şi eu am stabilit, fără nici o îndoială, că ea era sinceră.
Am încheiat interviul cu o rugăciune. Spiritul Domnului a fost prezent în mod clar, mult mai puternic decât Îl simţisem vreodată înainte într-un interviu.
Colegul meu şi cu mine am ajuns la capelă cu puţin timp înainte de botez. Nu am avut timp să vorbesc cu Susie sau cu familia ei înainte de ceremonie. După imn şi cuvântări, au fost botezaţi – prima, mama ei, apoi tatăl ei, fratele ei şi în cele din urmă Susie. Ea a coborât în bazin, iar zâmbetul ei spunea povestea – leacului alinător al Învăţătorului care îşi făcea efectul în inima ei. În timp ce ieşea din apă, ne curgeau lacrimi şi ei şi mie. Zâmbetul ei era chiar mai mare decât înainte şi înfăţişarea ei era strălucitoare. În acel moment am înţeles de ce ne-a învăţat Salvatorul: „Veniţi la Mine, toţi cei… împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28).
Am vorbit foarte puţin după ceremonie. I-am urat familiei un bun venit în calitate de noi membri ai împărăţiei Domnului. În timp ce dădeam mâna cu Susie, am vrut să-i spun cât de mult a însemnat acea experienţă pentru mine. Mă pocăisem în viaţa mea şi simţisem puterea ispăşirii, însă eram recunoscător pentru că am simţit-o mult mai puternic decât o simţisem vreodată înainte, datorită asocierii cu ea.
Să ne alăturăm Bisericii este o provocare sub toate aspectele. Să se alăture în astfel de circumstanţe personale încordate trebuie să fi fost o provocare şi mai mare pentru Susie, aşa cum este şi pentru mulţi alţi membri noi. Dar ispăşirea lui Isus Hristos a făcut ca această provocare să poată fi depăşită şi a condus-o pe această fiică minunată a lui Dumnezeu la convertire şi la vindecarea sufletului. De asemenea, i-a predat unui tânăr misionar sentimental o lecţie importantă despre punerea în practică a ispăşirii în propria sa viaţă.