Mesajul Primei Preşedinţii

Să vă îmbogăţiţi căsnicia

De Preşedintele James E. Faust

al doilea consilier în Prima Preşedinţie

În urmă cu mulţi ani când practicam avocatura, o femeie care voia să divorţeze de soţul său din motive ce mie mi s-au părut justificate, mi-a cerut ajutorul. După ce a fost pronunţat divorţul, nu am mai revăzut-o timp de mulţi ani. Întâlnind-o din întâmplare pe stradă, am remarcat că anii de singurătate şi de descurajare îşi puseseră amprenta pe chipul ei, care a fost frumos odată.

După ce am schimbat câteva amabilităţi, ea mi-a spus repede că viaţa nu a fost plină cu lucruri bune pentru ea şi că era obosită să facă faţă singură greutăţilor. Apoi, m-a speriat spunându-mi: „Aşa rea cum a fost căsnicia, dacă ar trebui s-o iau de la capăt ştiind ceea ce ştiu acum, nu aş divorţa. Acesta este mai rău”.

Din punct de vedere statistic, este greu să eviţi divorţul. Specialiştii estimează că aproximativ jumătate dintre femeile din Statele Unite vor avea o căsnicie care se va încheia la un moment dat în viaţa lor. Numărul divorţurilor este, de asemenea, în creştere în multe alte ţări. Dacă rata actuală crescândă a divorţurilor nu se diminuează, chiar mai multe căsnicii vor ajunge la un sfârşit trist.

Divorţul poate fi foarte rar justificat. După părerea mea, „motivul întemeiat” pentru divorţ nu trebuie să fie unul mai puţin grav decât o relaţie prelungită şi aparent fără ieşire care distruge demnitatea unei persoane ca fiinţă umană. De cele mai multe ori, divorţul ruinează vieţile oamenilor şi distruge fericirea familiei. În mod frecvent, părţile implicate într-un divorţ pierd mult mai mult decât câştigă.

Experienţa traumatizantă prin care o persoană trece în timpul divorţului pare să nu fie înţeleasă bine şi, probabil, nu este suficient de bine apreciată. Cu siguranţă, mult mai multă compătimire şi înţelegere trebuie oferite celor care au trăit această tragedie mare şi ale căror vieţi nu se mai pot întoarce. Totuşi, pentru cei divorţaţi sunt încă multe lucruri la care trebuie să spere şi la care trebuie să se aştepte în ceea ce priveşte realizarea şi fericirea în viaţă, în mod special uitând de sine şi slujindu-le altora.

Întrebări dificile

De ce este fericirea în cadrul căsniciei atât de fragilă şi de efemeră pentru atât de multe persoane şi totuşi, atât de îmbelşugată pentru alţii? De ce trebuie ca urmările durerilor şi suferinţelor să fie atât de lungi şi să implice atât de mulţi oameni nevinovaţi?

Care sunt ingredientele de îmbogăţire care lipsesc din atât de multe căsnicii care au început cu o fericire şi cu speranţe atât de mari?

Am cugetat îndelung la aceste întrebări dificile. Având de-a face aproape toată viaţa cu tot felul de cazuri, sunt întrucâtva familiarizat cu problemele căsniciilor nefericite, cu cele ale divorţului şi cu cele ale familiilor distruse. Pot să vorbesc, de asemenea, despre marea fericire deoarece, datorită iubitei mele Ruth, am găsit în căsătorie cea mai mare împlinire a existenţei umane.

Motive pentru divorţ

Nu există răspunsuri simple, uşoare pentru întrebările provocatoare şi complexe referitoare la fericirea în cadrul căsniciei. Printre multele motive presupuse pentru divorţ se găsesc problemele grave de egoism, imaturitate, lipsă de angajament, comunicare inadecvată şi lipsa fidelităţii.

Din experienţa mea, am văzut că există un alt motiv pentru eşuarea unei căsnicii, care nu este atât de evident dar care precede şi face parte din toate celelalte motive. Acesta este lipsa constantă de îmbogăţire a căsniciei, o absenţă a acelui ceva suplimentar care o face valoroasă, specială şi minunată, fără de care căsnicia devine o corvoadă, dificilă sau chiar monotonă.

Îmbogăţirea unei căsnicii

Vă puteţi întreba: „Cum poate o căsnicie să fie îmbogăţită în mod constant?” Noi ne clădim căsniciile pe o prietenie nesfârşită, pe încredere, pe integritate şi, de asemenea, pe slujirea şi pe sprijinul reciproc în momentele noastre dificile. Adam, vorbind despre Eva, a spus: „Aceea este os din oasele mele şi carne din carnea mea” (Genesa 2:23). Sunt câteva întrebări simple, relevante pe care fiecare persoană, indiferent dacă este căsătorită sau dacă se gândeşte la căsătorie, trebuie să le adreseze în cadrul procesului de a deveni „un singur trup”. Acestea sunt:

Prima, pot eu să mă gândesc în primul rând la nevoile căsniciei şi ale partenerului meu înainte de a mă gândi la propriile mele dorinţe?

A doua, lăsând de-o parte orice alte lucruri, cât de profund este angajamentul meu faţă de partenerul meu?

A treia, este el sau ea prietenul (prietena) meu (mea) cel (cea) mai bun(ă)?

A patra, îmi tratez partenerul ca pe o persoană demnă şi preţioasă?

A cincea, ne certăm datorită banilor? Banii înşişi nu fac un cuplu fericit, iar lipsa acestora nu-l face neapărat nefericit. Cearta datorită banilor este deseori un semn al egoismului.

A şasea, există o legătură spirituală purificatoare între noi?

Să clădim poduri de îmbogăţire

Câteva acţiuni importante pot să contribuie la îmbogăţirea unei căsnicii.

Rugăciune. Relaţiile de căsătorie pot fi îmbogăţite printr-o comunicare mai bună. O modalitate importantă este aceea de a vă ruga împreună. Aceasta va soluţiona multe neînţelegeri din cadrul cuplului, în cazul în care acestea există, înainte de a se merge la culcare. Nu vreau să subliniez în mod exagerat diferenţele, însă acestea există şi fac într-adevăr ca lucrurile să fie interesante. Eu cred că diferenţele noastre sunt acei stropi de sare care pot face căsnicia să fie mai bună.

Noi comunicăm în o mie de feluri: un zâmbet, mângâierea părului, o atingere blândă. Trebuie să ne aducem aminte în fiecare zi să spunem: „Te iubesc”. Soţul trebuie să-i spună soţiei sale: „Eşti frumoasă”. Alte câteva cuvinte importante ce trebuie spuse atunci când este cazul, atât de soţ cât şi de soţie sunt: „Îmi pare rău”. Ascultarea este, de asemenea, o modalitate excelentă de comunicare.

Încredere. Încrederea reciprocă totală este unul dintre cei mai importanţi factori de îmbogăţire a unei căsnicii. Nimic nu distruge mai mult temelia încrederii reciproce, necesară în menţinerea unei relaţii de împlinire, decât infidelitatea. Niciodată nu va exista o scuză pentru adulter. În ciuda acestei experienţe distrugătoare, din când în când căsniciile sunt salvate şi familiile sunt păstrate. Pentru a face aceasta, este necesar ca persoana rănită să poată oferi o dragoste nelimitată, suficient de mare pentru a ierta şi pentru a uita. Este nevoie ca persoana care a greşit să dorească din toată inima să se pocăiască şi să renunţe la rău.

Loialitatea noastră faţă de partenerul nostru etern nu trebuie să fie doar fizică, ci şi mentală şi spirituală. Având în vedere că nu există flirturi nevinovate şi nici loc pentru gelozie după căsătorie, este cel mai bine să evităm chiar şi cea mai mică formă a răului ferindu-ne de orice contact dubios cu cineva cu care nu suntem căsătoriţi.

Virtute. Virtutea este cel mai puternic adeziv care ţine legată o căsătorie. Domnul a spus: „Iubeşte-ţi nevasta cu toată inima ta şi lipeşte-te de ea şi de nimeni altul” (D&L 42:22).

Prezenţa divină. Dintre toate lucrurile care pot binecuvânta o căsnicie, există un ingredient de îmbogăţire special care va ajuta, mai presus de orice, la unirea unui bărbat cu o femeie într-un sens foarte real, sacru, spiritual. Acesta este căsătoria divină. Shakespeare, vorbind prin regina Izabela în Regele Henry al cincilea, a spus: „Dumnezeu, cel mai bun creator al tuturor căsniciilor, / Vă combină inimile în una” (actul 5, scena 2, versurile 67-68). Dumnezeu este, de asemenea, cel mai bun păstrător al căsniciilor.

Există multe lucruri care ajută la îmbogăţirea căsniciei, însă nu toate sunt la fel de importante pentru relaţia respectivă. Tovărăşia şi bucuria de a avea parte de fructele unei prezenţe sfinte şi divine se transformă în nucleul marii fericiri din cadrul unei căsnicii. Unitatea spirituală reprezintă factorul stabilizator. Micile probleme care apar în dimensiunea purificatoare a căsătoriei pot duce deseori la eşuarea căsătoriei.

Eu cred că numărul divorţurilor creşte, deoarece în multe cazuri acelei uniuni îi lipsesc acele binecuvântări purificatoare care vin ca urmare a ţinerii poruncilor lui Dumnezeu. Căsniciile pot să se destrame din cauza lipsei de hrană spirituală.

Zeciuială. Slujind aproape 20 de ani în calitate de episcop şi de preşedinte de ţăruş am învăţat că plata zeciuielii este o asigurare excelentă împotriva divorţului. Plata zeciuielii ne ajută să ne păstrăm spiritualitatea pentru a putea face faţă momentelor în care avem probleme din punct de vedere spiritual sau când nu ne simţim deloc spirituali.

Nu există nici o muzică măreaţă sau maiestuoasă care să producă în mod constant armonia unei dragoste măreţe. Muzica perfectă constă din contopirea a două voci într-un singur cântec spiritual. Căsătoria este calea oferită de Dumnezeu pentru împlinirea celor mai mari nevoi omeneşti, bazate pe respect reciproc, maturitate, altruism, decenţă, angajament şi cinste. Fericirea în căsnicie şi în calitatea de părinte poate să depăşească de o mie de ori orice alt tip de fericire.

Calitatea de părinte. Sufletul căsniciei este îmbogăţit foarte mult şi procesul de creştere spirituală este întărit foarte mult atunci când un soţ şi o soţie devin părinţi. Calitatea de părinte trebuie să le aducă cuplurilor care pot avea copii cea mai mare fericire posibilă. Bărbaţii se maturizează deoarece, în calitate de taţi, trebuie să aibă grijă de familiile lor. Femeile progresează deoarece, în calitate de mame, ele trebuie să uite de ele însele. Noi înţelegem cel mai bine înţelesul deplin al dragostei atunci când devenim părinţi. Chiar dacă nu au copii, cuplurile care sunt totuşi pregătite să-i primească cu dragoste vor fi cinstite şi binecuvântate de Domnul pentru credinţa lor. Căminele noastre trebuie să fie printre cele mai sacre dintre toate sanctuarele pământeşti.

În procesul de îmbogăţire a căsniciei, lucrurile importante sunt cele mărunte. Trebuie să existe o apreciere reciprocă permanentă şi o demonstrare chibzuită a recunoştinţei. Un cuplu trebuie să se încurajeze şi să se ajute să crească reciproc. Căsătoria este o căutare comună a binelui, a frumosului şi a divinului.

Salvatorul a spus: „Iată, Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).

Fie ca prezenţa lui Dumnezeu să vă îmbogăţească şi să binecuvânteze toate căsniciile şi căminele, în special pe cele ale sfinţilor Săi, care fac parte din planul Său veşnic.

Idei pentru învăţătorii de acasă

După ce studiaţi, rugându-vă, împărtăşiţi acest mesaj folosind o metodă care încurajează participarea celor pe care îi învăţaţi. Urmează câteva exemple:

1. Faceţi două biluţe din plastilină de culori diferite. Explicaţi că fiecare culoare reprezintă un partener al căsătoriei. Faceţi din cele două biluţe una singură. Rugaţi un membru al familiei să încerce să separe cele două culori. Discutaţi cele şase întrebări despre care preşedintele Faust a spus că trebuie adresate de cineva care se căsătoreşte sau care se gândeşte la căsătorie. Mărturisiţi despre importanţa de a fi unit prin intermediul căsătoriei.

2. Invitaţi membrii familiei să stea în cerc. Rugaţi fiecare persoană să reprezinte o acţiune importantă de îmbogăţire a căsniciei. În timp ce discutaţi acţiunea pe care o reprezintă, cereţi-le să-şi unească braţele sau să se ţină de mâini cu persoanele de la stânga şi de la dreapta lor. Explicaţi că legătura va fi ruptă în cazul în care un membru al familiei ar fi îndepărtat din cerc. Mărturisiţi despre importanţa de a menţine căsniciile puternice.

3. Aduceţi o solniţă. Explicaţi cum intensifică sarea gustul mâncării. Citiţi fraza în care preşedintele Faust compară diferenţele din cadrul unei căsnicii cu stropii de sare şi discutaţi despre modul în care aceste diferenţe pot întări o căsnicie. Dacă predaţi unui cuplu căsătorit, întrebaţi-i ce au făcut pentru a-şi spori aprecierea unul faţă de celălalt.