Recordul stabilit de un cercetaş din Cape Town
El este doar al treilea cercetaş din istoria Africii de Sud care a primit pentru a treia oară un Springbok Scout (cea mai înaltă distincţie pentru cercetaşii din Africa de Sud) dar, în acelaşi timp, este primul care a primit diploma pentru Îndeplinirea datoriei faţă de Dumnezeu.
Indiferent în ce ţară locuiţi, este nevoie de un efort mare pentru a dobândi cea mai înaltă distincţie pentru cercetaşi. Imaginaţi-vă deci, efortul de care este nevoie pentru a dobândi această distincţie de trei ori. Rocco du Plessis este primul cercetaş Springbok din istoria de 26 de ani a primei patrule Edgemead din Africa de Sud. Deci, să devii a treia oară cercetaş Springbok este o mare realizare.
Cu toate acestea, Rocco a câştigat anul trecut încă o diplomă care este la fel de importantă pentru el. „Primirea diplomei pentru Îndeplinirea datoriei faţă de Dumnezeu m-a ajutat şi mai mult în progresul meu personal şi spiritual”, a spus el. „Este vorba despre relaţia ta cu Tatăl din Cer”.
„Programul cercetaşilor de aici este foarte solicitant”, declară Rocco, membru al episcopiei Panorama din ţăruşul Cape Town, Africa de Sud. Este greu să dobândeşti distincţia Springbok. Sigur, conducătorii cercetaşilor sunt acolo pentru a vă ajuta. Dar cu toate acestea, este greu. „Dacă nu munceşti din greu, dacă nu-ţi îndeplineşti responsabilităţile, nu ajungi s-o dobândeşti”, adaugă Rocco. Este nevoie de mult timp, de planificare şi de efort pentru a dobândi fiecare diplomă, pe măsură ce avansaţi în programul cercetaşilor, pe care Biserica nu-l sponsorizează în Africa de Sud.
În ceea ce priveşte distincţia pentru Îndeplinirea datoriei faţă de Dumnezeu, Rocco spune că sprijinul părinţilor şi al conducătorilor săi de la Tinerii Băieţi a schimbat foarte mult situaţia. „Ei vor ca tu să-ţi dobândeşti diploma pentru Îndeplinirea datoriei faţă de Dumnezeu”, spune el, „şi foarte multe dintre cerinţe sunt lucruri pe care deja le faci în fiecare zi”. Apoi, este doar o problemă de a lucra cu părinţii şi cu conducătorii tăi pentru a-ţi înregistra progresul în acele domenii. „Majoritatea aspectelor mormone normale din viaţa dumneavoastră îndeplinesc cerinţele din Îndeplinirea datoriei faţă de Dumnezeu – dacă le faceţi”. Cu alte cuvinte, dacă un tânăr frecventează adunările Bisericii, se roagă frecvent, studiază scripturile şi îşi îndeplineşte responsabilităţile preoţiei, se află pe calea cea bună.
Să devenim un cercetaş Springbok
Doar unul sau două procente dintre toţi cercetaşii din toată ţara primesc cea mai înaltă distincţie pentru cercetaşi în Africa de Sud. Iar apoi, doar aproximativ unul sau două procente dintre aceşti cercetaşi Springbok realizează mai mult decât una dintre cele trei provocări Explorer posibile. Rocco a îndeplinit toate cele trei provocări, devenind cel de-al treilea cercetaş din istoria Africii de Sud care a realizat acest lucru.
Un cercetaş din Africa de Sud avansează în cadrul acestui program de la Pathfinder (Spiriduşi) la Adventurer (Temerari), apoi la First Class (Clasa întâi) şi apoi la Explorer (Exploratori). Nivelul Explorer este împărţit în trei secţiuni diferite: Land Scouts (cercetaşii de uscat), Air Scouts (cercetaşii forţelor aeriene) şi Sea Scouts (cercetaşii marinari). De regulă, un cercetaş alege să se concentreze asupra uneia dintre aceste secţiuni pe măsură ce lucrează pentru ultima sa avansare – Springbok. Rocco s-a concentrat asupra tuturor celor trei secţiuni.
În paralel cu celelalte niveluri şi cerinţe, există nivelurile cerute specifice fiecărui tip de Explorer: Exploratorul de teren îşi dobândeşte insignele de Backwoodsman (Pustnic) şi de Mapping (cartografie). Exploratorul forţelor aeriene îşi dobândeşte insignele de Air Navigator (Pilot) şi de Air Traffic Controller (Controlor al traficului aerian). Exploratorul marinar îşi dobândeşte insignele de Helmsman (Timonier) şi de Boatsman (Vâslaş) pentru navigaţie şi pentru vâslire.
Rocco explică faptul că, de regulă, ai nevoie de aproximativ două week-end-uri pentru a dobândi fiecare distincţie a unui nivel. Există insignele albe – teoria din spatele unei abilităţi. Există şi insignele verzi – punerea în practică a abilităţii. De exemplu, pentru a-ţi dobândi insigna de Pustnic, prima dată vei învăţa lucruri cum ar fi supravieţuirea în sălbăticie, navigarea cu ajutorul stelelor şi aprinderea focului fără chibrituri. Apoi, urmează aplicaţia practică. Eşti lăsat în sălbăticie pe cont propriu, timp de 48 de ore.
Deci Rocco a fost timp de câţiva ani destul de ocupat cu programul cercetaşilor. Anul trecut, de exemplu, din februarie până în decembrie, a fost plecat multe săptămâni. „Părea că eram plecat în permanenţă la cursuri pentru dobândirea unei anumite insigne”, spune el. În plus, în ultimii cinci ani, Rocco a fost şef de patrulă. Aceasta înseamnă că el a organizat toate taberele patrulei. El a trebuit să planifice mesele, să cumpere alimente, să coordoneze adunările patrulei, să tipizeze formulare de consimţământ care să fie semnate de ceilalţi cercetaşi şi de părinţii lor şi să supravegheze fiecare tabără.
O trăsătură preţioasă pe care Rocco a învăţat-o în timp este perseverenţa. „Cel puţin jumătate din insignele mele nu le-am obţinut din prima”, spune el. „Timp de şase luni, poţi să repeţi acel curs sau te poate testa un adult care a trecut testul respectiv”. De exemplu, una dintre cerinţe pentru primul ajutor este bandajarea. „Am picat la bandajare deoarece o parte a nodului unuia dintre bandajele mele rămăsese afară”, spune Rocco. „Aşa că a trebuit să refac partea de bandajare pentru a putea să dobândesc nivelul doi de prim ajutor”.
În plus faţă de insigne, există alte proiecte pe care un cercetaş trebuie să le finalizeze pentru a-şi dobândi distincţia de Springbok. Unul dintre acestea este un proiect de construcţii. Rocco a ales să construiască un pod. Prima dată, el a trebuit să proiecteze şi să construiască un model al podului la scară. Apoi, împreună cu o echipă de alţi şase cercetaşi, Rocco a trebuit să construiască podul la dimensiunea normală, aproximativ 6 metri înălţime şi 9 metri lungime. Asamblarea şi dezasamblarea podului a durat aproximativ nouă ore.
Apoi, are loc o slujire în folosul comunităţii, care are un rol important în dobândirea atât a distincţiei Springbok cât şi a celei pentru Îndeplinirea datoriei faţă de Dumnezeu. Pentru cerinţa de slujire din cadrul disticţiei Springbok, Rocco a vizitat casele a peste 40 de oameni în vârstă pentru a-i ajuta cu diferite treburi din gospodărie şi cu diverse reparaţii. „Singurul lucru mare care s-a suprapus au fost cele 40 de ore de proiect de slujire pe care le-am putut folosi atât pentru cercetaşi cât şi pentru Îndeplinirea datoriei faţă de Dumnezeu”, spune Rocco.
Dintre toate cerinţele pe care Rocco le-a îndeplinit pentru a-şi câştiga diferitele distincţii, el indică una în particular, ca fiind cea mai valoroasă pentru progresul său personal: „Cititul Cărţii lui Mormon”, spune Rocco fără ezitare. „Aceea a fost cea mai mare şi cea mai recompensatoare provocare”.
Devenind misionar
„Citisem deja înainte Cartea lui Mormon, în urmă cu aproximativ un an, însă o citisem doar ca s-o fac”, explică Rocco. „Când am început s-o citesc din nou, am vrut cu adevărat să învăţ şi să dobândesc o mărturie despre ea”. El a început cititul Cărţii lui Mormon a doua oară, într-o manieră total diferită. „De fiecare dată când citesc acum, mă rog înainte pentru a cere ca Spiritul Tatălui meu Ceresc să fie cu mine în timp ce citesc”.
Rocco a început deja următorul său proiect mare – să-şi împărtăşească mărturia cu alţii într-un mod mai activ, pe măsură ce se pregăteşte să slujească într-o misiune cu timp deplin. Experienţele sale de cercetaş şi dobândirea diplomei pentru Îndeplinirea datoriei faţă de Dumnezeu l-au ajutat să progreseze şi să devină un misionar. „Pentru a răspândi Evanghelia, trebuia să ştiu ce se găseşte în Cartea lui Mormon, precum şi faptul că aceasta este adevărată”, spune el. „După ce am citit a doua oară Cartea lui Mormon, am primit o mărturie despre ea”.
Chiar dacă nu ar fi existat o diplomă drept recompensă pentru Îndeplinirea datoriei faţă de Dumnezeu, Rocco spune că ar fi îndeplinit majoritatea cerinţelor doar pentru că vroia să se pregătească pentru slujirea misionară. Frecventarea Bisericii, citirea scripturilor, rugăciunea zilnică şi slujirea sunt doar câteva lucruri care-l caracterizează pe Rocco, doar o parte din felul în care trebuie să fie un sfânt din zilele din urmă.
Acum, când şi-a primit chemarea de a sluji ca misionar cu timp deplin, mărturia pe care vârstnicul du Plessis a clădit-o se dovedeşte a fi mult mai folositoare decât podul din funie şi buşteni pe care el l-a construit în cadrul proiectului său de construcţie pentru distincţia Springbok. Cu toate acestea, unele dintre abilităţile de pustnic pe care le-a dobândit ca cercetaş îi pot fi utile în timp ce slujeşte în Zimbabwe, Zambia şi Malawi.