Veniţi şi ascultaţi glasul unui profet
Bucuria vine dimineaţa
În urmă cu câţiva ani, ziarele din Salt Lake City au anunţat moartea unei prietene dragi ce se afla la apogeul vieţii. Am fost la înmormântare şi m-am alăturat unui grup de persoane care era adunat pentru a-şi exprima condoleanţele [compătimirea] faţă de soţ şi faţă de copiii care rămăseseră fără mamă. Dintr-o dată, cel mai mic copil, Kelly, m-a recunoscut şi m-a apucat de mână. „Vino cu mine”, a spus ea, şi m-a condus la sicriul unde se odihnea trupul mamei ei preaiubite. „Nu plâng”, a spus ea, „şi nici tu nu trebuie să plângi”. Mămica mi-a vorbit de multe ori despre moarte şi viaţa cu Tatăl Ceresc. Eu le aparţin mamei şi tatălui meu. Vom fi împreună cu toţii din nou. Mi-au venit în minte cuvintele psalmistului: „Din gura copiilor… Ţi-ai scos o întăritură de apărare” (Psalmii 8:2).
Printre lacrimi, am văzut zâmbetul frumos şi plin de credinţă al tinerei mele prietene. Pentru ea, a cărei mânuţă încă o ţinea pe a mea, nu va exista nici o zi fără speranţă. Susţinută de mărturia ei neabătută, ştiind că viaţa continuă dincolo de mormânt, ea, tatăl ei, fraţii ei, surorile ei şi cu siguranţă toţi cei care împărtăşesc această cunoaştere a adevărului divin pot să declare către lume: „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmii 30:5).
Din tot sufletul meu, mărturisesc că Dumnezeu trăieşte, că Fiul Său Preaiubit este primul rod al învierii, că Evanghelia lui Isus Hristos este acea lumină pătrunzătoare care face din fiecare zori lipsiţi de speranţă o dimineaţă plină de bucurie.
Dintr-o cuvântare de la conferinţa generală din aprilie 1976.
Lucruri la care trebuie să ne gândim
-
Nu este un lucru rău să plângi atunci când moare cineva drag. De fapt, acest lucru poate să ajute. Dar Kelly nu a simţit că trebuie să plângă. De ce?
-
De ce credeţi că mama lui Kelly i-a vorbit acesteia atât de des despre viaţa de după moarte?
-
Cum este Isus primul rod al învierii (vezi 1 Corinteni 15:23; 2 Nefi 2:8-9)? Discutaţi cu părinţii dumneavoastră.