Mesajul Învăţătoarelor Vizitatoare

Să devenim o unealtă în mâinile lui Dumnezeu, îngrijindu-ne de cei săraci şi nevoiaşi

Rugându-vă, selectaţi şi citiţi din acest mesaj scripturile şi învăţăturile care corespund nevoilor surorilor pe care le vizitaţi. Împărtăşiţi experienţele şi mărturia dumneavoastră. Invitaţi-le pe cele cărora le predaţi să facă acelaşi lucru.

Ce spune Domnul despre grija faţă de cei săraci şi nevoiaşi?

Vârstnicul Russell M. Nelson din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli: „Tatăl nostru Ceresc este preocupat de [cei săraci şi nevoiaşi]. Ei toţi sunt copiii Săi… Cei săraci – în special văduvele, orfanii şi străinii – sunt de mult timp subiectul preocupării lui Dumnezeu şi a celor neprihăniţi… Celor care se preocupă de cei săraci le sunt promise binecuvântări” („In the Lord’s Own Way”, Ensign, mai 1986, p. 25).

Matei 25:37-40: „Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ’Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?

Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?

Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?’

Drept răspuns, Împăratul le va zice: ’Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut’.”

Cum pot eu să fiu o unealtă care să se îngrijească de alţii?

Mosia 4:26: „Voi să împărţiţi din averea voastră celor săraci, fiecare după ceea ce are, cum ar fi să hrăniţi pe cei flămânzi, să îmbrăcaţi pe cei goi, să vizitaţi şi să mângâiaţi pe cei bolnavi, atât spiritual, cât şi material.”

Vârstnicul Henry B. Eyring, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli: „Nu voi mai privi niciodată învăţătorii de acasă sau învăţătoarele vizitatoare numai ca nişte programe… O asemenea lucrare este o ocazie, nu o povară… Fiecare membru a făcut legământul de a face lucrări de caritate, aşa cum ar face Salvatorul. Deci, orice chemare de a mărturisi şi de a ne îngriji de alţii nu este o cerere pentru o slujire suplimentară; este o binecuvântare concepută de un Tată Ceresc iubitor şi de Fiul Său, Isus Hristos… Fiecare chemare este o şansă de a demonstra binecuvântările care vin datorită faptului că suntem un popor de legământ şi fiecare este o ocazie pentru care aţi fost de acord să fiţi responsabili” („Witnesses for God”, Ensign, noiembrie 1996, p. 31).

Episcopul H. David Burton, episcopul care prezidează: „Profetul Joseph Smith ne-a învăţat că avem responsabilitatea ’de a-i hrăni pe cei flămânzi, de a-i îmbrăca pe cei goi, de a oferi ajutor văduvelor, de a şterge lacrima orfanilor, de a-i mângâia pe cei suferinzi, fie că aparţin acestei Biserici ori alteia, sau chiar dacă nu aparţin nici unei biserici, oriunde îi [găsim]’ (Times and Seasons, 15 martie 1842, p. 732). Fie ca noi să fim generoşi cu timpul nostru şi generoşi în contribuţiile noastre pentru îngrijirea celor care suferă” („Go, and Do Thou Likewise”, Ensign, mai 1997, p. 77).

Bonnie D. Parkin, preşedinta generală a Societăţii de Alinare: „Magazia Domnului – acolo ’unde este din belşug’ – reprezintă [simbolic] ceea ce Domnul a pus în fiecare dintre noi (D&C 104:17). Fiecare femeie o poate ajuta pe alta. Se întâmplă atunci când o soră se oferă să asculte sau să discute cu o altă soră care, poate, se simte singură. Se întâmplă atunci când o soră dezvoltă o prietenie apropiată cu sora a cărei învăţătoare vizitatoare este. Se întâmplă atunci când dumneavoastră şi cu mine binecuvântăm viaţa unei alte surori cu punctele noastre forte, cu aptitudinile noastre şi cu talentele noastre” („Welfare, the Crowning Principle of a Christian Life”, BYU Women’s Conference, 1 mai 2003, p. 3).