Să ne facem prieteni
Bună ziua! Eu sunt Clara Christensen. Locuiesc în Keewatin, Ontario, Canada
Curtea din spate a casei Clarei Christensen, 11 ani, oferă un peisaj demn de paginile unui calendar. Casa ei este aşezată pe panta unui deal de pe care poţi vedea Lacul Pădurii (Lake of the Woods), o întindere de apă limpede, a cărui parte sudică ajunge în Statele Unite, iar cea vestică în Manitoba. În timpul verii, soarele se oglindeşte în luciul apei. Iarna, gheaţa care acoperă lacul îl face să strălucească.
Lacul şi pădurea care îl înconjoară sunt un tărâm de vis pentru o persoană activă, căreia îi place să se mişte în aer liber cum este Clara. Vara, ea înoată, vâsleşte, pescuieşte, urcă pe munte şi doarme în cort. În timpul iernii, îi place să patineze, să meargă cu scuterul pentru zăpadă, să schieze şi să alunece, stând pe bucăţi de covor, pe pantele dealurilor. Iarna, temperaturile scad până la -40o C în timpul nopţii şi zăpada se înalţă până la 1-2 m. Şi, totuşi, toamna şi iarna sunt anotimpurile preferate de Clara.
Această fată cu trăsături ce arată un caracter puternic şi care iubeşte natura are şi multe preocupări ce o ţin în interiorul căminului ei. Îi place să citească, să tricoteze şi să cânte la flaut şi la pian. Ea şi-a stabilit ca ţel să înveţe să cânte toate imnurile şi cântecele Societăţii Primare. Clara are o inimă blândă şi îi face plăcere să se îngrijească atât de oameni, cât şi de animale. Ea se îngrijeşte, deseori, de verii ei mai mici şi, când nu are în preajmă copii adevăraţi, devine mama păpuşilor din colecţia ei. Pisicile sunt o altă mare dragoste a ei. Lilo, Hero şi Hope o adoră şi dorm, deseori, în patul ei. Arca lui Noe este istorisirea din scripturi pe care o preferă, datorită tuturor acelor animale despre care vorbeşte. Clara doreşte ca, atunci când va creşte, să lucreze cu bebeluşi sau cu pisici.
Orice va face, va face bine, pentru că ea duce la bun sfârşit orice lucru pe care îl începe, oricât ar fi de greu. Această calitate a obligat-o să treacă prin momente grele. Clara a fost diagnosticată cu apraxie infantilă, care îi afecta capacitatea de a vorbi. Aceasta însemna că, deşi ştia ce voia să spună, semnalele se distorsionau pe drumul de la creier la gură, aşa încât ea nu putea vorbi clar. Clara a petrecut ore nenumărate învăţând cum să-şi mişte maxilarul, buzele şi limba pentru a scoate sunetele potrivite şi a le îmbina pentru a forma cuvinte. A fost o muncă grea dar, cu ajutorul părinţilor, ea a exersat neobosită şi continuă să exerseze. Acum, vorbeşte bine, deşi trebuie să facă, încă, un efort mare pentru a rosti unele cuvinte.
Anul trecut, copiii din clasa Clarei, clasa a patra, au fost desemnaţi să rostească scurte cuvântări de patru-cinci minute. Clara a ales să rostească o cuvântare despre holocaust, pe care a prezentat-o ca şi cum ar fi fost o fată dintr-un lagăr de concentrare. Când şi-a exersat, prima oară, cuvântarea, a durat opt minute şi patruzeci de secunde pentru a o rosti pentru că multe dintre cuvinte erau greu de rostit. Ea a exersat din nou şi din nou. Cuvântarea dura tot mai puţin pe măsură ce învăţa cum să rostească fluent cuvintele. În cele din urmă, a reuşit să prezinte cuvântarea în patru minute şi patruzeci de secunde şi colegii au ales-o pe ea să-i reprezinte în faţa întregii şcoli. Când şi-a încheiat cuvântarea, elevii au izbucnit în ropote de aplauze. Mulţi dintre ei o cunoşteau pe Clara din clasa întâia şi progresul ei le părea un miracol. „Directoarea şcolii plângea”, îşi aminteşte mama Clarei. „Învăţătoarea Clarei din clasa a doua plângea. Învăţătoarea din clasa a patra o felicita plină de bucurie. A fost o victorie – unul dintre cele mai măreţe momente din viaţa mea!”
Ce a învăţat Clara din această experienţă? „Continuaţi să încercaţi”, îi sfătuieşte ea pe copiii de pretutindeni. „Nu renunţaţi niciodată.”
Desigur, rugăciunea a fost o parte vitală a triumfului Clarei. Ea are o mare credinţă în Tatăl Ceresc şi în Isus Hristos. Societatea Primară, serile în familie, studiul scripturilor şi învăţăturile părinţilor ei au ajutat-o. Surorile ei mai mari i-au fost şi ele alături, atât prin exemplul lor bun, cât şi prin faptul că-i citeau materialele. De îndată ce Carly (care are acum 18 ani) şi Josie (acum de 15) au împlinit 12 ani, au început să pună afişe din New Era pe oglinzi. Clara a memorat, de asemenea, scripturile de bază şi a învăţat, împreună cu surorile ei, cele şase îndemnuri pentru tineri ale preşedintelui Hinckley.
Tatăl ei este preşedintele de ramură, iar mama este preşedinta Tinerelor Fete, aşa încât Clara este activ implicată în activităţile ramurii. Ramura Kenora este mică în timpul toamnei, iernii şi primăverii. De fapt, Clara este, de obicei, singura membră a clasei Societăţii Primare, la care predă bunica ei, preşedinta Societăţii Primare. Dar vara, când mii de turişti se revarsă în zonă pentru a se bucura de frumuseţea Lacului Pădurii, ramura se umple de vizitatori în fiecare duminică. Clara se bucură de prietenii noi şi minunate. Familia rămâne aproape de Biserică pe parcursul întregului an, participând la activităţile ţăruşului din Winnipeg, Manitoba, aflat la o distanţă de două ore şi jumătate spre vest. Când se întorc seara acasă, văd deseori aurora boreală dansând pe cer.
Clara este, de asemenea, apropiată de rudele ei. În Ajunul Crăciunului, verii, unchii şi mătuşile dorm, cu toţii, în casa bunicii. Ei cântă, mănâncă, aşează ciorapii pentru daruri, alcătuiesc tabloul naşterii Mântuitorului, ascultă istorisirea Crăciunului şi îngenunchează împreună în rugăciune. Dimineaţa Crăciunului aduce cu ea ciocolată fierbinte, chifle cu stafide şi daruri. În seara Crăciunului, familiile se întâlnesc din nou în casa Clarei pentru a lua cina. A doua zi de Crăciun, se vizitează, pe rând, casele tuturor familiilor, unde se servesc diverse feluri de mâncare.
Clara a crescut fiind inspirată de frumuseţea naturii, căldura dragostei familiei şi lumina Evangheliei lui Isus Hristos. Toate aceste influenţe se reflectă pe chipul ei şi în spiritul ei. Chiar şi în cele mai reci zile de iarnă, ea încălzeşte vieţile acelora care o cunosc cel mai bine. Mama ei spune: „Suntem recunoscători că o avem pe Clara”.