Timpul petrecut împreună

El trăieşte!

De Elizabeth Ricks

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16).

Sora Nielson preda la clasa razelor de soare. Ea a arătat o ilustraţie cu Isus arătându-Şi rănile, după ce a înviat.

„Vreţi să spuneţi că El a trăit din nou după ce a murit?”, a întrebat Heather.

Jake a exclamat: „Da, El trăieşte! Şi noi vom trăi din nou!”

Cum a ştiut micuţul Jake, în vârstă de trei ani, că Isus a trăit din nou? Cum a ştiut că şi el va trăi din nou?

În fiecare săptămână, Jake a ascultat lecţiile sorei Nielson. Ea i-a învăţat despre Isus şi şi-a depus mărturia. Jake i-a ascultat pe părinţii săi în timpul serii în familie şi cu alte ocazii. Ei l-au învăţat despre Isus şi şi-au depus mărturia despre El. Sentimentul din inima lui Jake i-a spus să creadă cuvintele învăţătoarei sale şi ale părinţilor săi.

După ce Isus a înviat, El li S-a arătat ucenicilor Săi. Toma nu era cu ei. Ceilalţi ucenici i-au spus lui Toma că Îl văzuseră pe Isus. Dar Toma a spus: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20:25).

Opt zile mai târziu, Isus i S-a arătat lui Toma. Isus l-a lăsat pe Toma să simtă semnele cuielor în mâinile Sale şi să-I atingă coasta. Apoi, Isus a spus: „Tomo, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut” (Ioan 20:29).

La fel ca şi Jake, putem să credem în Isus, chiar dacă nu-L vedem. Credinţa noastră va creşte atunci când ştim, fără să vedem, că Isus este Salvatorul nostru.

Activitate

Lipiţi pagina P4 pe un carton şi decupaţi ilustraţiile cu Isus, cu Maria Magdalena, cu apostolii şi cu Toma. Îndoiţi marginea de susţinere de-a lungul liniei punctate pentru ca ilustraţia să poată sta în picioare. Spuneţi familiei dumneavoastră povestirea din Ioan 20 despre fiecare persoană care L-a văzut pe Salvator după învierea Sa.

Idei pentru timpul petrecut împreună

1. 1. Expuneţi trei cutii de pantofi. Scoateţi pe rând perechea de pantofi din fiecare cutie. (Puteţi, de asemenea, să expuneţi poze sau desene care arată pantofi.) Arătaţi o pereche de bocanci pentru a-l reprezenta pe soldatul care păzea mormântul lui Isus. Spuneţi povestirea într-o asemenea manieră încât copiii să-şi poată imagina că sunt acolo în momentul în care Isus Hristos a fost aşezat în mormânt. Apoi, folosiţi o pereche de sandale pentru a relata povestirea Mariei Magdalena. Întrebaţi copiii cum s-ar fi simţit dacă ar fi fost în grădina din jurul mormântului atunci când a apărut Salvatorul înviat. La sfârşit, arătaţi o pereche de pantofi care este purtată frecvent de copii. Întrebaţi-i ce sentimente au ca membri ai Bisericii şi cum se simt ştiind că vor fi înviaţi datorită ispăşirii şi învierii lui Isus Hristos. Mărturisiţi că Isus Hristos a murit şi a înviat.

2. 2. Spuneţi-le copiilor că le veţi adresa o întrebare capcană. Întrebaţi: „Câţi profeţi avem astăzi pe pământ?” Explicaţi-le că fiecare membru al Primei Preşedinţii şi al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli este susţinut ca profet, văzător şi revelator. Acest lucru înseamnă că avem 15 profeţi pe pământ! Explicaţi-le că preşedintele Bisericii este singurul care poate să primească revelaţie pentru întreaga Biserică. Cu o săptămână înaintea conferinţei generale, rugaţi câţiva copii mai mari, ca în două săptămâni să vorbească despre un mesaj transmis de un apostol în cadrul conferinţei generale. Dacă este posibil, expuneţi o poză cu apostolul respectiv în timp ce copilul vorbeşte despre mesaj.