Prima Preşedinţie se concentrează asupra lui Hristos, în timpul programului de devoţiune

„Dintre toate perioadele anului, nici una nu este atât de frumoasă cum este Crăciunul”, a spus preşedintele Gordon B. Hinckley în timpul Programului de devoţiune prezentat de către Prima Preşedinţie cu ocazia Crăciunului desfăşurat în Centrul de conferinţe din oraşul Salt Lake şi transmis în întreaga lume.

„Inimile noastre se îndreaptă către cei nevoiaşi. Dragostea biruie ura… Dragostea devine puţin mai puternică; inimile sunt puţin mai generoase. Suntem mult mai dispuşi să întărim genunchii care se clatină şi să înălţăm mâinile obosite. Inimile copiilor sunt bucuroase. Este mai multă magie în atmosferă. Este un curent fundamental de fericire.”

După ce a povestit despre pierderea mamei sale cu puţin timp înainte de Crăciunul anului 1930 şi despre pierderea grea a soţiei sale în anul 2004, preşedintele Hinckley a spus: „Răsărind din tot întunericul, este sublima înfăţişare a Fiului lui Dumnezeu, care Şi-a dat viaţa ca noi să putem trăi. Aceasta este adevărata semnificaţia a Crăciunului şi realitatea ispăşirii înfăptuită de Mântuitorul lumii.”

Preşedintele Hinckley a mărturisit că Salvatorul le oferă tuturor speranţa salvării, chiar şi în aceste zile de război, de conflict şi de probleme dificile.

Preşedintele Thomas S. Monson, primul consilier în Prima Preşedinţie, a spus despre Crăciun că este „o perioadă de timp pentru familii; o perioadă de aducere aminte; o perioadă de recunoştinţă.

Spiritul Crăciunului este spiritul iubirii, al generozităţii şi al bunătăţii… Spiritul Crăciunului este ceva ce sper ca toţi să-l avem în inimile şi în vieţile noastre, nu numai în această perioadă, ci pe tot parcursul anului”.

Preşedintele Monson a spus că, atunci când păstrăm spiritul Crăciunului, păstrăm Spiritul lui Hristos.

„Mesajul de întâmpinare ‘nu avem loc’ nu a fost auzit doar de Iosif şi Maria înainte de naşterea lui Isus, ci a fost îndurat şi de El, în multe ocazii din timpul slujirii Sale”, a spus preşedintele Monson. „În casele noastre de astăzi, avem camere pentru masă, camere pentru dormit, camere pentru recreere. Avem şi o cameră pentru Hristos? Avem timp pentru… activităţi care fac parte din viaţa noastră zilnică. Avem timp şi pentru Hristos?”

Preşedintele James E. Faust, al doilea consilier în Prima Preşedinţie, ne-a învăţat că „în această perioadă a anului, când comemorăm naşterea [Salvatorului], trebuie, de asemenea, să ne oprim şi să medităm cu adâncă evlavie la moartea Sa şi la extraordinara sfinţenie a învierii”.

În comentariile sale, preşedintele Faust s-a concentrat asupra uneia dintre „măreţele şi profundele învăţături…” ale Salvatorului: „aceea de a face pentru alţii ceea ce ei nu pot face pentru ei înşişi”.

Dăruirea anonimă reflectă dragostea Salvatorului, a spus preşedintele Faust. „Doresc să îmi exprim aprecierea şi mulţumirile faţă de toţi cei care îşi deschid inimile şi oferă altora.

Aceia dintre noi care contribuie în mod anonim avem un dulce sentiment lăuntric al Spiritului care se măreşte înăuntrul nostru atunci când facem ceva pentru alţii, fără să se poată descoperi că noi am fost implicaţi. Dăruirea anonimă îi conferă darului o formă mai profundă de sfinţenie.”