Inexplicabilul apel telefonic
Ziua de sâmbătă, 7 februarie 2004, ne-a găsit pe mine şi pe soţia mea într-un hotel din Gijón, în nordul Spaniei, zonă unde slujeam ca preşedinte al misiunii Bilbao, Spania. După ce am servit cina, mi-am verificat mobilul pentru a vedea dacă nu am pierdut vreun apel sau vreun mesaj. Acesta mi-a indicat că mă sunase un misionar. Am aflat cine fusese şi am apăsat butonul corespunzător pentru a-l suna înapoi.
Misionarul a răspuns, şi după un salut scurt, l-am întrebat ce dorea. A fost surprins şi mi-a răspuns că nu mă sunase. Am insistat că telefonul meu înregistrase un apel de la el, însă el mi-a spus din nou că nu mă sunase.
Ne-am încheiat conversaţia, însă după cinci minute el m-a sunat înapoi şi a spus: „Preşedinte, am o problemă care mă face să mă simt incomod şi mă aflu într-o situaţie destul de îngrijorătoare. M-am rugat şi am cerut ajutorul Domnului pentru a şti ce trebuie să fac. Nu am simţit că trebuia să vă sun, dar în timp ce Îl întrebam pe Domnul ce să fac, dumneavoastră m-aţi sunat. Am fost surprins pentru că eu nu v-am sunat. Mi-am dat seama că Domnul îmi spunea că trebuie să vorbesc imediat cu dumneavoastră”.
Am discutat o perioadă şi problema lui s-a rezolvat.
După două zile, când am vorbit cu el, l-am întrebat din nou pe vârstnic dacă mă sunase. „Nu, preşedinte”, mi-a răspuns el, „aceea a fost lucrarea Domnului”. El a verificat faptul că de la telefonul său nu a fost format numărul meu, nici măcar accidental.
Domnul a spus: „Fii umil; şi Domnul, Dumnezeul tău, te va conduce de mână şi îţi va răspunde la rugăciunile tale” (D&L 112:10). Alma, învăţându-l pe fiul său Helaman, a spus: „Sfătuieşte-te cu Domnul în toate faptele tale, iar El te va îndrepta pe tine către bine” (Alma 37:37). Noi trebuie să facem ceea ce doreşte Tatăl nostru Ceresc pentru a simţi pacea de care avem nevoie în mod constant. Acel apel telefonic inexplicabil a fost, fără îndoială, un răspuns la rugăciunea unui tânăr misionar.