Adevărata fericire: o decizie conştientă
Fericirea ţine de suflet. Această stare de veselie este rezultatul traiului drept.
„Viaţa este frumoasă dacă trăim astfel încât s-o facem frumoasă.“ Aceasta face parte dintr-un mesaj inspirat pe care l-am citit cu mulţi ani in urmă. Ceea ce mesajul numeşte „viaţa frumoasă“ vine ca rezultat al acţiunilor noastre, al cuvintelor alese să le rostim şi chiar al felului de gânduri pe care hotărâm să le avem.
Nimeni nu trebuie să se simtă singur pe drumul vieţii, căci suntem cu toţii invitaţi să venim la Hristos şi să ne perfecţionăm în El. Fericirea este scopul Evangheliei şi scopul ispăşirii mântuitoare a tuturor oamenilor.
Consemnarea din cartea lui Helaman a exprimat-o în mod concis: „Astfel, noi putem să vedem că Domnul este plin de îndurare cu toţi aceia care, în sinceritatea inimilor lor, Îl vor chema după numele Lui cel sfânt.
Da, şi astfel noi vedem că poarta cerului este deschisă tuturor, şi anume acelora care vor crede în numele lui Isus Hristos, care este Fiul lui Dumnezeu.
Da, noi vedem că oricine vrea poate să pună stăpânire pe cuvântul lui Dumnezeu, care este iute şi puternic, care… îl va conduce pe omul lui Hristos pe un drum strâmt şi îngust… şi va aşeza sufletele lor, da, sufletele lor nemuritoare, de-a dreapta lui Dumnezeu în Împărăţia cerului“.1
Dragi fraţi şi surori, trebuie să admitem că „a vrea“ reprezintă factorul determinant care ne face să ascultăm de cuvântul lui Dumnezeu şi să fim fericiţi. Perseverenţa în luarea deciziilor corecte reprezintă calea către fericire.
Fericirea vine ca rezultat al supunerii şi curajului nostru de a face întotdeauna voia lui Dumnezeu, chiar şi în cele mai dificile situaţii. Când profetul Lehi i-a avertizat pe locuitorii Ierusalimului, aceştia l-au batjocorit şi, asemeni altor profeţi din vechime, au căutat să-i ia viaţa. Îl citez pe profetul Nefi: „Vă voi arăta că îndurarea blândă a Domnului este asupra tuturor celor pe care El i-a ales, datorită credinţei lor pentru a-i întări, astfel încât să aibă puterea izbăvirii“.2
Când slujeam ca misionar în nordul Mexicului, la câteva zile după ceremonia de botez a familiei Valdez, am primit un telefon de la fratele Valdez, cerându-ne să mergem până la el acasă. Avea o întrebare importantă pentru noi. Acum că ştia voia Domnului privind Cuvântul de înţelepciune, deşi i-ar fi fost greu să-şi găsească un nou loc de muncă, se întreba dacă ar trebui să continue să lucreze pentru fabrica de ţigarete la care lucra de ani şi ani. După doar câteva zile, fratele Valdez ne-a cerut să-i facem o altă vizită. Luase hotărârea de a demisiona pentru că nu avea de gând să-şi încalce convingerile. Apoi, cu un zâmbet şi emoţie în glas, ne-a spus faptul că exact în ziua în care demisionase, a fost sunat din partea unei alte companii pentru a-i oferi un post mult mai bun.
Da, vom găsi fericirea în mijlocul încercării credinţei noastre. Domnul ni se manifestă prin duioşenia milei Sale, pe care o găsim pe drumul fericirii. Vedem implicarea Sa în vieţile noastre cu claritate sporită.
Fericirea ţine de suflet. Starea de veselie este rezultatul traiului drept.3
Cu câţiva ani în urmă, în timp ce slujeam ca preşedinte de misiune, soţia mea Evelia a fost martora unei scene induioşătoare de fericire când a văzut o familie credincioasă intrând în capelă. O mamă însoţită de cei doi copii mici venise de la casa lor modestă până la biserică pe căldura apăsătoare a acelei zile. Nu şi-ar fi închipuit că îl vor întâlni pe elder Cruz, misionarul dedicat care cu un an în urmă le împărtăşise mesajul Evangheliei restaurate. Această surpriză deosebită a fost elementul cheie în recunoaşterea marii fericiri pe care Evanghelia le-o adusese în viaţă. Copiii au alergat la el să-l îmbrăţişeze, iar în timp ce lacrimi de bucurie alunecau pe obrazul elderului Cruz, mama i-a luat mâinile într-ale ei şi i-a mulţumit în mod profund pentru tot ce făcuse spre a-i binecuvânta familia. Cu siguranţă au găsit acea fericire pregătită şi rezervată sfinţilor.4
Profetul Joseph a afirmat: „Fericirea este obiectivul şi modelul existenţei noastre; şi va fi şi sfârşitul acesteia, dacă noi urmăm calea care duce spre ea; iar această cale este virtutea, dreptatea, credinţa, sfinţenia şi respectarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu“.5
După dificultăţile călătoriei lungi către pământul Făgăduinţei şi după treizeci de ani de eforturi loiale în respectarea poruncilor lui Dumnezeu,6 stăruitorul profet Nefi din Cartea lui Mormon, a conspectat istoria poporului său spunând: „Şi s-a întâmplat că noi am trăit în fericire“.7
Fericirea este definită în Cartea lui Mormon de către profetul-rege Beniamin ca fiind: “… starea binecuvântată şi fericită a acelora care ţin poruncile lui Dumnezeu. Căci iată, ei sunt binecuvântaţi în toate lucrurile, atât cele lumeşti, cât şi cele spirituale“.8
Da, dragii mei fraţi şi surori, viaţa este frumoasă dacă trăim astfel încât s-o facem frumoasă. Credinţa, dorinţa, decizia şi alegerile corecte sunt acţiunile simple care pot defini o sporire a fericirii şi o creştere a siguranţei interioare care transcende această viaţă.
Să ne amintim faptul că Domnul Însuşi ne mai cheamă încă, spunând: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă“.9 Ştiu că El trăieşte şi că stă în continuu la uşa noastră şi bate. El Şi-a restaurat Biserica şi plenitudinea Evangheliei prin profetul Joseph Smith, precum şi prin dezvăluirea Cărţii lui Mormon. Chiar în ziua de astăzi, El Îşi conduce Biserica şi împărăţia prin profetul nostru iubit, preşedintele Gordon B. Hinckley…
Vă las cu dragostea şi umila mea mărturie, în numele Domnului Isus Hristos, amin.