Busola Domnului
De-a lungul timpului, profeţii şi apostolii au fost busola noastră de la Domnul. Îndrumarea Sa făcută prin ei este simplă.
Stimaţi fraţi şi surori, stând aici am simţi dorinţa de a-mi exprima dragostea faţă de dumneavoastră şi de a-i asigura pe toţi cei care îmi aud glasul de dragostea Tatălui Ceresc. În numele fraţilor, îmi exprim recunoştinţa pentru dorinţa dumneavoastră de a veni în această zi pentru a fi hrăniţi de cuvântul bun al lui Dumnezeu.
Îmi place să fac drumeţii în munţi şi când merg în sălbăticie, folosesc deseori o busolă, hărţi şi urmez semnele pentru a fi îndrumat către destinaţia mea. Aceste instrumente se dovedesc a fi foarte utile, chiar de nepreţuit atunci când ajung într-un loc în care drumuri şi cărări necunoscute se intersectează.
Viaţa este plină de drumuri şi cărări care se intersectează. Sunt atâtea poteci de urmat, atât de multe glasuri care strigă: „uită-te aici“ sau „uită-te acolo“1. Este o varietate şi o cantitate de informaţie media foarte mare care ne invadează viaţa, iar o mare parte din aceasta încearcă să ne conducă pe o cărare largă pe care sunt multe persoane.
Când vă gândiţi cărora dintre aceste glasuri să daţi ascultare sau care drum, din atât de multe, este cel corect, v-aţi întrebat vreodată precum a făcut Joseph Smith: „Ce este de făcut… care dintre toate aceste [glasuri şi drumuri au] dreptate; sau greşesc ele toate laolaltă… dacă [una] dintre ele are dreptate [sau unul dintre ele este cel corect], care este acesta şi cum pot să-l recunosc?“2 Mărturia mea către dumneavoastră este că Isus Hristos continuă să marcheze cărarea, să ne arate drumul şi să contureze fiecare punct al călătoriei noastre. Cărarea Sa este strâmtă şi îngustă şi conduce către lumină, viaţă şi eternitate.3 Permiteţi-mi să vă împărtăşesc un exemplu din scripturi.
La porunca Domnului, Lehi şi copiii săi au părăsit Ierusalimul şi au început o călătorie istorică spre ţara făgăduinţei. După ce s-au oprit o perioadă într-o vale, lângă un râu, Domnul i-a spus lui Lehi într-o noapte că era timpul să continue călătoria lor prin pustiu. Îngândurat, a doua zi dimineaţa, a ieşit din cort şi spre marea sa uimire a văzut în faţa lui, pe pământ, un obiect care putea să fi fost pus acolo numai de către mâna lui Dumnezeu. Era o busolă, o Liahona în limbajul lor, iar acele sale erau făcute pentru a-i îndruma în călătoria lor, permiţându-le să urmeze un curs pe care puteau prospera şi rămâne în siguranţă pe partea cea mai fertilă a drumului. Dar aceasta nu era totul. Scrisul ce apărea pe această busolă era simplu şi uşor de citit şi se schimba chiar din când în când, oferind familiei o înţelegere mai bună cu privire la căile Domnului.4
În timpul călătoriei lor, această Liahona sau busolă, s-a dovedit a fi de nepreţuit în a ajuta familia lui Lehi să prospere şi să ajungă în cele din urmă la destinaţia lor. Dar este important să subliniem observaţia lui Nefi despre faptul că busola funcţiona numai prin credinţa, sârguinţa şi ascultarea pe care i-o dădeau acesteia. Despre acest minunat ajutor care i-a ghidat în pustiu, Nefi a spus simplu: „Şi astfel vedem cum, cu mijloace mici, Domnul poate să îndeplinească lucruri mari“.5
Concluzia lui Nefi nu a fost uitată de Alma, 500 de ani mai târziu, când acesta i-a reamintit fiului său despre importanţa Liahonei. El i-a explicat lui Helaman că Domnul a pregătit această busolă pentru a le arăta strămoşilor lor, drumul pe care trebuia să călătorească în pustiu, dar pentru că acest dispozitiv lucra prin mijloace mici, strămoşii lor au fost leneşi şi au uitat să pună în practică credinţa şi sârguinţa lor. Prin urmare, acest dispozitiv minunat a încetat să mai lucreze, iar ei nu au înaintat în călătoria lor sau nu au călătorit pe un drum drept, ci au rămas în pustiu şi au suferit foame şi sete din cauza păcatelor lor.6
„O, fiul meu,“ a continuat Alma, „nu ne lăsa pe noi să fim leneşi datorită uşurinţei drumului; căci aşa a fost cu strămoşii noştri; căci aşa a fost pregătit pentru ei, că, dacă ei s-ar uita, atunci ar putea trăi; tot aşa este şi cu noi. Calea este pregătită şi, dacă noi ne uităm, atunci noi putem trăi în veşnicie. Şi acum, fiul meu, vezi să ai grijă de aceste lucruri sfinte, da, vezi să te uiţi către Dumnezeu şi să trăieşti“.7
Domnul oferă îndrumare şi orientare persoanelor şi familiilor în ziua de astăzi, la fel cum a făcut cu Lehi. Chiar această conferinţă generală este o Liahonă modernă, o perioadă şi un loc pentru a primi îndrumare şi orientare inspirată care ne face să prosperăm şi ne ajută să urmăm calea lui Dumnezeu către părţile mai fertile ale vieţii muritoare. Gândiţi-vă că suntem adunaţi pentru a asculta sfatul profeţilor şi apostolilor care s-au rugat mult şi s-au pregătit cu atenţie pentru a şti ce vrea Domnul ca ei să spună. Ne-am rugat pentru ei şi pentru noi ca Mângâietorul să ne arate care este dorinţa lui Dumnezeu. Cu siguranţă, nu există un timp sau un loc mai potrivit pentru ca Domnul să îndrume poporul Său decât prin această conferinţă.
Învăţăturile de la această conferinţă reprezintă busola Domnului. În zilele ce vor urma, aţi putea ieşi pe uşa casei dumneavoastră, precum a făcut Lehi, şi să găsiţi în cutia de scrisori o Liahonă sau o altă publicaţie a Bisericii care va conţine cuvântările de la această conferinţă. La fel cum a fost cu Liahona din vechime, acest nou text scris va fi simplu şi uşor de citit şi vă va da dumneavoastră şi familiei o înţelegere cu privire la cărările şi căile Domnului.
După cum ne-au reamintit Nefi şi Alma, Domnul oferă îndrumare pentru călătoria noastră, în acord cu credinţa, sârguinţa şi ascultarea pe care o dăm acelei îndrumări. El nu va revela noi cărări, dacă nu L-am urmat cu credinţă de-a lungul acelora pe care ni le-a arătat deja. Prosperitatea de la Dumnezeu vine de-a lungul cărării la aceia care urmează cu sârguinţă sfatul inspirat şi care se ghidează după el în timp ce merg pe cărare, până când apare din nou un text scris care să-i ajute să progreseze în călătoria lor spre ţara promisiunilor.
Dragi fraţi şi surori, profeţii şi apostolii de-a lungul timpului reprezintă busola noastră de la Domnul. Îndrumarea Sa prin ei este simplă; drumul hărţii lor este sigur. Calea Sa, asemeni jugului Său, este uşor. Dar nu vă lăsaţi înşelaţi de uşurinţa drumului Său, presupunând că este un lucru mic sau neînsemnat, ci aveţi grijă de aceste lucruri sacre şi priviţi spre El ca să puteţi fi ca El şi să trăiţi cu El – pentru totdeauna.
Stau astăzi ca martor că toate promisiunile Tatălui se vor împlini; că El L-a trimis pe Singurul Său Fiu Născut pe pământ pentru a însemna calea şi pentru a ne arăta drumul; că Tatăl şi Fiul i-au apărut lui Joseph Smith într-o dimineaţă a unei frumoase zile senine, la începutul primăverii lui 1820, restaurând după aceea, tot ce este necesar pentru a sfârşi cu bine călătoria omului pe pământ; precum şi martor că astăzi, un profet, preşedintele Gordon B. Hinckley arată calea celor care vor privi şi vor trăi pentru totdeauna. Mă rog ca noi să punem în practică credinţa noastră şi să dăm ascultare cu sârguinţă îndrumărilor şi semnelor Liahonelor din zilele din urmă. În numele lui Isus Hristos, amin.