Tinerelor fete
Fiţi ca o femeie a lui Hristos. Preamăriţi locul vostru stimat în lumina lui Dumnezeu. El are nevoie de voi. Această Biserică are nevoie de voi. Lumea are nevoie de voi.
Moşul Timp mi-a jucat o festă urâtă acum câteva luni. M-am sculat într-o dimineaţă vioi şi cu chef de muncă şi am salutat zorii zilei cu un zâmbet – ca apoi să-mi dau seama brusc că în acea zi urma să sărbătorim ziua de naştere a nepoatei mele adolescente. M-am gândit la asta o clipă şi apoi am făcut ce ar fi făcut orice adult demn şi responsabil. M-am întors în pat şi mi-am tras pătura peste cap.
Lăsând deoparte tradiţionalele glume despre tortura de a creşte adolescenţi, vreau să spun nepoatei mele şi marii majorităţi de tineri din Biserică pe care îi întâlnesc în toată lumea cât de nemaipomenit de mândri suntem de voi. Pericole morale şi fizice există aproape peste tot în jurul vostru şi tentaţii de zeci de feluri apar zilnic şi totuşi, voi vă străduiţi să faceţi ce este bine.
În această după-amiază, doresc să-mi ridic glasul pentru a vă lăuda, pentru a-mi exprima dragostea, încurajarea şi admiraţia mea pentru voi. Pentru că această scumpă nepoată mai mare este o tânără domnişoară, am să mă adresez tinerelor fete din Biserică, dar sper ca spiritul a ce voi spune să poată fi aplicat femeilor şi bărbaţilor de toate vârstele. Totuşi, azi, aşa cum obişnuia să cânte Maurice Chevalier, vreau „să mulţumesc cerului pentru fetiţe“.
În primul rând, vreau să fiţi mândre că sunteţi femei. Vreau să simţiţi ceea ce înseamnă în realitate acest lucru, să ştiţi cine sunteţi cu adevărat. Voi sunteţi literalmente „fiic[e] de spirit ale părinţilor cereşti [având] o natură divină şi un destin divin“.1 Acest adevăr excepţional trebuie să vi se întipărească adânc în suflet şi să fie la baza fiecărei decizii pe care o luaţi pe măsură ce mergeţi spre maturitate. N-ar putea exista o mai minunată autentificare a demnităţii, valorii, privilegiilor şi promisiunilor voastre. Tatăl vostru Ceresc vă cunoaşte pe nume şi ştie situaţiile voastre. El vă aude rugăciunile. El cunoaşte speranţele şi visele voastre, inclusiv temerile şi frustrările voastre. Şi ştie ce puteţi deveni prin credinţa în El. Datorită acestei moşteniri divine, voi împreună cu toate surorile şi fraţii voştri de spirit, vă bucuraţi de o egalitate deplină înaintea Lui şi sunteţi împuternicite prin supunere să deveniţi moştenitoare de drept a împărăţiei Lui veşnice, „moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos“.2 Căutaţi să pătrundeţi semnificaţia acestor doctrine. Tot ce a propovăduit Hristos, El a propovăduit femeilor, cât şi bărbaţilor. Într-adevăr, în lumina restaurată a Evangheliei lui Isus Hristos o femeie, inclusiv o tânără fată, ocupă un rol maiestuos şi special în planul divin al Creatorului. Voi sunteţi, aşa cum elder James E. Talmage a spus odată: „o investiţie sfântă pe care nimeni să nu îndrăznească s-o profaneze“.3
Fiţi ca o femeie a lui Hristos. Preamăriţi locul vostru stimat în lumina lui Dumnezeu. El are nevoie de voi. Această Biserică are nevoie de voi. Lumea are nevoie de voi. Încrederea nestrămutată a unei femei în Dumnezeu şi devotamentul ei neclintit în Spirit au fost întotdeauna o ancoră când vântul şi valurile vieţii au fost foarte aprige.4 Vă spun vouă ceea ce profetul Joseph a spus în urmă cu 150 de ani: „Dacă trăiţi conform privilegiilor voastre, îngerii nu pot fi reţinuţi de a vă întovărăşi“.5
Prin toate acestea se încearcă a vi se spune ce simte Tatăl Ceresc faţă de voi şi ce a proiectat El pentru voi ca să deveniţi. Şi dacă un timp unele dintre voi nu au o viziune atât de clară sau par înclinate să trăiască fără acest privilegiu, atunci ne exprimăm o dragoste şi mai mare pentru voi pentru a face din anii adolescenţei voastre un triumf şi nu o tragedie. Taţii şi mamele, profeţii şi apostolii nu au nici un alt motiv în afară de acela de a vă binecuvânta viaţa şi de a vă scuti de posibilele suferinţe.
Pentru ca voi să cereţi toate binecuvântările şi protecţia Tatălui Ceresc, vă rugăm să rămâneţi sincere faţă de standardele Evangheliei lui Isus Hristos şi să nu urmaţi ca nişte sclave capriciile şi mofturile modei. Biserica nu va nega dreptul dumneavoastră moral de a alege ce să purtaţi şi cum ar trebui să arătaţi. Dar Biserica va declara mereu standardele morale, şi vă va învăţa principiile sale, aşa cum sora Tanner v-a spus în această dimineaţă. Unul dintre aceste principii este modestia. În Evanghelia lui Isus Hristos modestia în înfăţişare este întotdeauna la modă. Standardele noastre nu sunt negociabile în societate.
Broşura Pentru întărirea tineretului exprimă foarte clar cerinţa ca tinerele fete să evite îmbrăcămintea care este prea strâmtă, prea scurtă sau care este prea decoltată sau descoperă prea mult din corp, inclusiv abdomenul.6 Părinţi, vă rog să revedeţi această broşură cu copiii voştri. Pe locul doi, după dragostea dumneavoastră, ei au nevoie de limitele pe care le impuneţi. Tinere fete, alegeţi-vă îmbrăcămintea aşa cum vă alegeţi prietenii – în ambele cazuri alegeţi ceea ce vă face să fiţi mai bună şi vă dă încredere să staţi în prezenţa lui Dumnezeu.7 Prietenii buni niciodată nu vă vor pune în situaţii stânjenitoare, înjosi sau exploata. La fel şi îmbrăcămintea.
Fac un apel special la cum ar trebui să se îmbrace tinerele fete la slujbele din Biserică şi în ziua de sabat. Obişnuiam să vorbim despre „cele mai bune haine“ sau „haine de duminică“ şi poate ar trebui să facem asta din nou. În orice caz, din timpuri străvechi până în cele moderne, întotdeauna am fost invitaţi să ne prezentăm cu avem mai frumos în interiorul sufletului, dar şi cu cea mai bună prezentare exterioară când intrăm în casa Domnului – şi capela dedicată sfinţilor din zilele din urmă este o „casă a Domnului“. Îmbrăcămintea sau încălţămintea noastră nu trebuie să fie scumpă, într-adevăr nu trebuie să fie scumpă, dar nici nu trebuie să apară ca şi cum am fi în drum spre plajă. Când venim să-L slăvim pe Dumnezeu şi pe Tatăl nostru al tuturor şi să luăm din împărtăşanie care simbolizează ispăşirea lui Isus Hristos, trebuie să fim cât se poate de modeşti şi respectuoşi şi demni pe cât posibil. Trebuie să fim recunoscuţi în înfăţişare, cât şi în purtare că suntem cu adevărat ucenicii lui Hristos, că într-un spirit de venerare suntem umili şi buni la suflet, că dorim într-adevăr să avem cu noi mereu Spiritul Salvatorului.
În aceeaşi direcţie, permiteţi-mi să vă vorbesc despre un subiect şi mai sensibil. Vă implor tinerelor să vă acceptaţi mai mult aşa cum sunteţi, inclusiv forma trupului şi a stilului, cu mai puţină dorinţă de a semăna cu altcineva. Suntem cu toţi diferiţi. Unii sunt înalţi şi unii sunt scunzi. Unii sunt solizi şi alţii sunt slabi. Şi aproape fiecare la un moment dat doreşte ceva ce nu are! Dar un consilier al tinerelor fete a spus: „Nu puteţi să vă trăiţi viaţa făcându-vă griji că lumea se holbează la voi. Când permiteţi ca părerea oamenilor să vă influenţeze, renunţaţi la puterea voastră… Cheia spre a vă simţi [încrezătoare] este să ascultaţi de partea dumneavoastră lăuntrică [adevărata dumneavoastră personalitate]“.8 Şi în împărăţia lui Dumnezeu, dumneavoastră cea reală sunteţi mai „preţioasă decât rubinele“9 – fiecare tânără fată este un copil al destinului şi fiecare femeie adultă este o forţă puternică a binelui. Menţionez femeie adultă pentru că surori, dumneavoastră sunteţi cele mai minunate exemple şi surse de inspiraţie pentru tinerele fete. Şi dacă sunteţi obsedate să fiţi de măsura 36, să nu fiţi foarte surprinse când fiica dumneavoastră sau tânăra din clasa Margaretă face acelaşi lucru şi se îmbolnăveşte încercând să slăbească. Trebuie să fim cu toţii cât se poate de sănătoşi – aceasta este doctrina bună a Cuvântului de înţelepciune. Acest lucru înseamnă să mâncăm corect şi să facem exerciţii şi să ajutăm trupul nostru să funcţioneze la capacitatea optimă. Cu toţii am putea face mai multe în această privinţă. Dar aici vorbesc de o sănătate optimă; nu există măsură optimă universală.
Să fiu sincer, lumea a fost brutală cu voi în această privinţă. Sunteţi bombardate prin filme, programe de televiziune, reviste de modă şi reclame cu mesaje în care se spune că înfăţişarea este totul! Deviza este: „dacă arăţi destul de bine, viaţa îţi va fi strălucitoare şi vei fi fericită şi iubită“. Acest fel de presiune este imensă în anii adolescenţei, fără a mai aminti de perioada de mai târziu când deveniţi femei. În prea multe cazuri se intervine prea mult asupra trupului ca să se îndeplinească un standard imaginar (ca să nu spunem că e şi superficial). Aşa după cum o actriţă de la Hollywood a spus de curând: „[Am] devenit obsedate de frumuseţe şi de fântâna tinereţii… [mă] întristează felul în care multe femei care [se] mutilează … în căutarea acestora. Văd femei [inclusiv tinere fete]… făcându-şi operaţii estetice pentru a-şi schimba înfăţişarea. [Este] ca o pantă alunecoasă. [Nu poţi ieşi de pe ea.] [Este]… cu adevărat o nebunie…ce face societatea femeilor“.10
Preocuparea de sine şi fixaţia asupra fizicului este mai mult decât o nebunie socială; este o distrugere spirituală şi este cauza existenţei multor femei nefericite, inclusiv tinere fete care se confruntă cu lumea modernă. Şi dacă adulţii sunt preocupaţi cu înfăţişarea – implantări, întinderi de piele şi liposucţii şi remodelarea a tot ce poate fi remodelat – aceste presiuni şi nelinişti se vor transmite cu siguranţă şi copiilor. La un moment dat, problema devine ceea ce Cartea lui Mormon a numit „inchipuirea deşartă“11. Şi în societatea străveche atât vanitatea cât şi imaginaţia a luat-o razna. Este nevoie de o trusă de machiaj mare şi încăpătoare pentru a completa frumuseţea portretizată de mass media din jurul nostru. Şi totuşi, la sfârşitul zilei, încă vor mai fi unii „cu o atitudine batjocoritoare şi arătând cu degetul“12 aşa cum a văzut Lehi, pentru că oricât de mult ar încerca cineva să ajungă în lumea strălucitoare a modei, nu va fi niciodată îndeajuns de strălucitor.
O femeie de altă credinţă a scris, odată, ceva despre faptul că de-a lungul anilor săi de muncă cu femeile frumoase, a văzut mai multe lucruri pe care ele toate le aveau în comun, dar nici unul dintre aceste lucruri nu avea de a face cu dimensiunile sau formele. Ea a spus că cele mai adorabile femei pe care le-a cunoscut aveau o strălucire a sănătăţii, o personalitate blândă, o plăcere de a învăţa, o fermitate de caracter şi integritate. Dacă mai putem adăuga spiritul dulce, plăcut Domnului, pe care îl are o asemenea femeie, atunci se face descrierea drăgălăşeniei unor femei de orice vârstă, din orice timp, fiecare element care este accentuat este posibil de realizat prin binecuvântările Evangheliei lui Isus Hristos.
Permiteţi-mi să trag concluzia. Multe s-au spus în ultima vreme în programele de divertisment despre nebunia „spectacolelor care prezintă realitatea“. Nu sunt sigur ce sunt acestea, dar din adâncul sufletului împărtăşesc realitatea acestei Evanghelii cu generaţia frumoasă a tinerelor fete care se dezvoltă în această Biserică:
Declaraţia mea solemnă pentru voi este că Tatăl şi Fiul i-au apărut într-adevăr profetului Joseph Smith, el însuşi un tânăr chemat de Dumnezeu din grupa voastră de vârstă. Mărturisesc că aceste fiinţe divine i-au vorbit, că el Le-a auzit glasul veşnic şi Le-a văzut trupurile în slavă.13 Experienţa aceea a fost tot atât de reală ca întâmplare ca cea a apostolului Toma când Salvatorul i-a spus: „Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea;… nu fi necredincios, ci credincios“.14
Nepoatei mele şi celorlalte persoane tinere din această Biserică le depun mărturia că Dumnezeu este în realitate Tatăl nostru şi Isus Hristos este în realitate Singurul Lui Fiu Născut în carne, Salvatorul şi Mântuitorul lumii. Mărturisesc că aceasta este cu adevărat Biserica şi împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, că profeţi adevăraţi au condus acest popor în trecut şi că un profet adevărat, preşedintele Gordon B. Hinckley, o conduce acum. Fie ca voi să cunoaşteţi dragostea nesfârşită a conducătorilor Bisericii pentru voi şi fie ca voi să lăsaţi realităţile veşnice ale Evangheliei lui Isus Hristos să vă înalţe deasupra grijilor trecătoare şi a neliniştilor adolescenţei; mă rog în numele lui Isus Hristos, amin.