Legămintele Evangheliei aduc binecuvântările promise

Elder Paul E. Koelliker

din Cei Şaptezeci

Prin ţinerea legămintelor Evangheliei, toate încercările momentane ale vieţii pot fi biruite.

Astăzi, doresc să-mi exprim sentimentele mele profunde de respect şi de dragoste pentru Tatăl din Cer, pentru Fiul Său, Domnul Isus Hristos şi pentru Spiritul Sfânt. De asemenea, îmi depun mărturia despre chemarea sacră a preşedintelui Gordon B. Hinckley ca profet al Domnului, văzător şi revelator. Îl susţin din toată inima şi cu toată energia.

Sunt recunoscător pentru legământul căsătoriei din templu faţă de o graţioasă tovarăşă eternă pe care o iubesc şi o preţuiesc. Ea este încontinuu un exemplu de slujire plină de grijă pentru cei nevoiaşi. Căsătoria noastră a fost binecuvântată cu copii şi nepoţi energici şi credincioşi care ne-au învăţat multe şi continuă să ne înveţe.

Mă simt în mod deosebit de binecuvântat pentru că fratele meu, surorile mele şi cu mine ne-am născut din părinţi drepţi care au rămas credincioşi legămintelor lor din templu şi au sacrificat cu bunăvoinţă totul pentru ca noi să putem investi în siguranţă în planul Tatălui Ceresc. Mamei mele angelice îi pot spune doar mulţumesc pentru că a menţinut strânse legăturile dragostei şi ale rânduielilor Evangheliei în vieţile noastre.

Am menţionat aceste relaţii sacre datorită fericirii pe care o simt ştiind că există un legământ de legătură cu fiecare dintre aceştia pecetluit în templul sfânt. Sunt profund recunoscător pentru că ştiu că, indiferent de orice încercare care încă ne mai aşteaptă, există speranţă şi încredere în cunoaşterea faptului că prin ţinerea legămintelor Evangheliei, toate încercările momentane ale vieţii pot fi biruite. Scripturile ne învaţă că toţi vom fi în final bine, dacă suntem credincioşi legămintelor noastre. Regele Beniamin ne-a învăţat:

„Datorită legământului pe care l-aţi făcut, veţi fi numiţi copiii lui Hristos…

De aceea, doresc să luaţi asupra voastră numele lui Hristos, toţi aceia care aţi intrat într-un legământ cu Dumnezeu, că veţi fi supuşi până la sfârşitul vieţilor voastre.

Şi se va întâmpla că oricine va face aceasta va fi găsit la dreapta lui Dumnezeu“ (Mosia 5:7-9).

Acordarea unei griji atente încheierii legământului este critică pentru salvarea noastră eternă. Legămintele sunt înţelegeri pe care le facem cu Tatăl nostru Ceresc prin care ne angajăm inima, mintea şi comportamentul nostru pentru ţinerea poruncilor care sunt fixate de Domnul. Când suntem credincioşi în respectarea înţelegerii noastre, El se angajează sau promite să ne binecuvânteze, la sfârşit, cu tot ce are.

În vechiul Testament ne este descris modelul legământului Domnului în experienţa lui Noe cu lumea rea şi planul lui Dumnezeu de a curăţa pământul. Datorită angajamentului credincios şi ferm al lui Noe, Domnul i-a spus:

„Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevasta ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine….

Şi Noe a făcut… tot ce-i poruncise Domnul“ (Genesa 6:18; 7:5).

După ce potopul s-a potolit, ei au ieşit afară din corabie.

„Şi Noe a zidit un altar Domnului;

Şi Dumnezeu a vorbit lui Noe şi fiilor lui care erau cu el, şi a zis:

‘Iată, Eu fac un legământ cu voi, şi cu sămânţa voastră, care va veni după voi‘“ (Genesa 8:20; 9:8-9).

Noi, de asemenea, intrăm în legăminte sacre cu Domnul pentru a putea fi feriţi de adversar. La fel ca şi în timpurile lui Noe, noi trăim într-o perioadă de promisiuni şi împliniri profetice. În decursul ultimilor opt ani, 71 de noi temple au fost dedicate – o realizare extraordinară, sub îndrumarea profetului Domnului, care poate fi, în unele privinţe, asemănătoare cu construirea corabiei în zilele lui Noe.

Profetul nostru în viaţă, preşedintele Gordon B. Hinckley, ne-a invitat să păşim prin uşa templului unde putem intra în legăminte cu Domnul.

Ca şi în zilele lui Noe, eforturile noastre de a trăi conform acestor legăminte pot, deseori, să fie însoţite de anumite sacrificii. Acest sacrificiu, indiferent cât este de mare sau de mic, deseori determină cât de angajaţi suntem în minte şi în inimă pentru a fi supuşi voinţei Tatălui nostru Ceresc. Modelul de sacrificiu include, deseori, o perioadă de efort în timpul căreia noi trebuie să evaluăm şi să cântărim consecinţele deciziilor noastre. Alegerile pot să nu fie, întotdeauna, clare sau uşoare, astfel că trebuie să ne străduim. Când în final ne hotărâm să ne eliberăm de efort şi să sacrificăm voinţa noastră pentru cea a Domnului, suntem înălţaţi la un nou nivel de înţelegere. Acest proces, deseori, se recunoaşte mai mult în vieţile noastre când trecem printr-o tragedie însemnată sau printr-o provocare.

Chiar acum câteva săptămâni, un tânăr, în timp ce era într-o tabără de cercetaşi în munţi, la est de Salt Lake City, a fost lovit de un fulger care i-a luat viaţa. Părinţii lui, plini de suferinţă şi devastaţi de pierderea neaşteptată a fiului lor, au rezistat liniştiţi întrebându-se de ce s-a întâmplat aceasta. Deoarece inimile lor era smerite şi credinţa lor era puternică, a avut loc o mare revărsare de dragoste din partea Domnului. În mijlocul durerii lor, a venit o hotărâre liniştită şi calmă de a accepta fără supărare consecinţele acestei experienţe. Împreună cu acceptarea lor a venit o viziune mai largă despre scopul vieţii şi o amintire a legămintelor pe care le făcuseră. Deşi încă plini de suferinţa cauzată de pierderea neaşteptată, ei au descoperit că sunt mai aproape de Domnul, angajaţi să ţină chiar mai strâns legămintele lor şi să trăiască astfel încât să poată fi asiguraţi de o întâlnire bucuroasă cu fiul lor.

În această dispensaţie, încheierea legământului a dobândit o noua perspectivă, diferită faţă de cea din zilele lui Noe. Nu suntem responsabili numai de a face legăminte pentru noi, ci, în plus, ni s-a dat responsabilitatea de a cerceta informaţiile despre strămoşii noştri decedaţi şi de a deschide uşa pentru toţi cei care doresc să facă legăminte şi să primească demni rânduielile Evangheliei.

Munca printre cei care au trăit înainte merge activ înainte cu forţele cerului fiind autorizată de Domnul. În viziunea preşedintelui Joseph Fielding Smith despre cei morţi, el a înregistrat:

„Dar iată, printre aceia drepţi, El a organizat forţele Sale şi a desemnat mesageri, îmbrăcaţi cu putere şi autoritate, şi i-a împuternicit să meargă…

Am văzut că vîrstnicii credincioşi ai acestei dispensaţii, când părăsesc viaţa muritoare, continuă munca lor de predicare a Evangheliei pocăinţei şi mântuirii…“ (D&L 138:30, 57).

Mai departe, scripturile ne învaţă că mesagerii au inclus „[profeţii] care mărturisiseră despre [Mântuitor] în trup“ (D&L 138:36). Unii dintre aceşti mesageri poate i-au inclus pe: Petru, Pavel, Alma, Ioan, Joseph şi Nefi.

Citind viziunea profetului Joseph Smith şi cunoscând misionarii numiţi să facă această muncă, cineva ar putea gândi că fiecare dintre noi ar fi foarte motivat să ţină legămintele noastre de a găsi numele membrilor decedaţi din familia noastră şi să ocupe toate orele disponibile în fiecare templu. Pot raporta, cu o oarecare siguranţă, că este încă timp suficient în multe temple pentru a ne însuşi sfatul Primei Preşedinţii de a renunţa la timpul liber şi de a dărui mai mult timp pentru realizarea rânduielilor din templu. Mă rog ca noi să fim mai sensibili la această invitaţie de a veni la uşa templului.

Sunt plin de umilinţă faţă de ocazia de a sluji în această chemare şi mă rog să pot acţiona potrivit legămintelor mele cu Domnul şi să fiu supus îndrumării Spiritului. Declar solemn mărturia mea despre Domnul Isus Hristos şi despre restaurarea Evangheliei Sale prin profetul Joseph Smith. Îmi exprim dragostea pentru legămintele şi rânduielile din templu şi mă angajez să-mi dublez efortul de a participa în aceste case sfinte ale lui Dumnezeu. Ştiu că dacă facem legăminte sacre cu Dumnezeu şi le vom respecta, Domnul ne va aduce în prezenţa Sa sfântă. Mărturisesc despre acestea, în numele lui Isus Hristos, amin.