Pe dealul Sionului
Fiecare suflet care se alătură de bună voie Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi care caută să-i urmeze principiile şi rânduielile se află „pe dealul Sionului“.
Am trăit o viaţă lungă şi am observat cum standardele de care civilizaţia trebuie să depindă pentru a putea supravieţui sunt înlăturate unul câte unul.
Trăim în zilele în care standardele vechi de când lumea ale moralităţii, căsătoriei, ale căminului şi familiei suferă înfrângere după înfrângere în tribunale şi consilii, în parlamente şi săli de curs. Fericirea noastră depinde exact de trăirea conform acestor standarde.
Apostolul Pavel a profeţit că în zilele noastre, în aceste zile din urmă, oamenii vor fi: „neascultători de părinţi… fără dragoste firească… neiubitori de bine… iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu“ (2 Timotei 3:2-4).
Şi ne-a prevenit că: „Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi pe ei înşişi“ (2 Timotei 3:13). Avea dreptate. Totuşi, când mă gândesc la viitor, mă copleşeşte un sentiment de optimism.
Pavel i-a spus tânărului Timotei să continue în a face lucrurile pe care le învăţase de la apostoli şi i-a spus că va fi în siguranţă pentru că: „din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus“ (2 Timotei 3:15).
Cunoaşterea scripturilor este importantă. Din acestea învăţăm despre îndrumarea spirituală.
Am auzit oameni spunând: „Aş fi îndurat de bună voie persecuţii şi încercări dacă aş fi trăit la începuturile Bisericii, când existau atât de multe revelaţii publicate ca scripturi. De ce nu se întâmplă asta în zilele noastre?“.
Revelaţiile venite prin intermediul profetului Joseph Smith şi tipărite ca scriptură au pus temelia permanentă a Bisericii, prin care Evanghelia lui Isus Hristos să poată fi adusă „fiecărei naţiuni“ (2 Nefi 26:13).1
Scripturile definesc atribuţiile profetului, preşedintelui şi ale consilierilor săi, ale Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, ale cvorumurilor celor Şaptezeci, ale Episcopatului prezidenţial, ale episcopiilor, ţăruşilor şi ramurilor. Ele definesc atribuţiile preoţiilor lui Melhisedec şi Aaron. Stabilesc căile prin care inspiraţia şi revelaţia pot ajunge la conducători, învăţători, părinţi şi fiecăruia în parte.
Împotrivirea şi încercările sunt diferite acum. În orice caz sunt mai intense, mai periculoase decât în acele vremuri de la început, îndreptate nu atât de mult către Biserică, pe cât sunt înspre fiecare dintre noi. Revelaţiile de la început, publicate ca scriptură pentru îndrumarea permanentă a Bisericii, definesc rânduielile şi legămintele care încă sunt folosite.
Una din aceste scripturi ne promite: „dacă sunteţi pregătiţi, nu vă va fi teamă“ (D&L 38:30).
Daţi-mi voie să vă spun ce a fost făcut pentru a ne pregăti. Probabil că atunci veţi înţelege de ce nu mă tem de viitor, de ce am asemenea sentimente sigure de încredere.
Nu aş putea să descriu în detalii, sau măcar să enumăr tot ce a fost stabilit de către Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli în ultimii ani. În aceste decizii veţi vedea continuitatea revelaţiei, deschisă Bisericii şi fiecărui membru în parte. Voi descrie câteva dintre ele.
Cu mai bine de patruzeci de ani în urmă, s-a luat decizia ca doctrina să fie făcută disponibilă cu rapiditate şi uşurinţă fiecărui membru al Bisericii prin pregătirea unei ediţii a scripturilor pentru sfinţii din zilele din urmă. Am început să facem referinţe între versiunea regelui James a Bibliei şi Cartea lui Mormon, Doctrina şi legămintele şi Perla de mare preţ. Textul Bibliei în versiunea regelui James a rămas neschimbat.
Pregătirile pentru aceste zile au început cu secole în urmă. În măsură de nouăzeci la sută, Biblia în versiunea regelui James a fost tradusă de William Tyndale şi John Wycliffe. Le datorăm mult acelor traducători din vechime, acelor martiri.
William Tyndale a spus: „Voi face ca un băiat plugar să cunoască scripturile mai bine decât [un cleric]“.2
Alma trecuse prin încercări copleşitoare şi urma să înfrunte altele şi mai mari. Şi despre el s-a spus: „Şi acum, cum predicarea cuvântului avea o mare tendinţă să conducă poporul să facă ceea ce era drept – da, aceasta avusese un efect cu mult mai puternic asupra minţilor poporului decât sabia sau orice altceva care li se întâmplase lor – de aceea, Alma a crezut de cuviinţă ca ei să pună la încercare virtutea cuvântului lui Dumnezeu“ (Alma 31:5).
Acest fapt este exact ceea ce aveam în minte când am început proiectul de unire a scripturilor: ca fiecare membru al Bisericii să poată cunoaşte scripturile şi să înţeleagă principiile şi doctrinele aflate în ele. Am căutat să facem, în zilele noastre, ce au făcut Tyndale şi Wycliffe la timpul lor.
Atât Tyndale, cât şi Wycliffe au fost persecutaţi crunt. Tyndale a suferit într-o închisoare îngheţată din Bruxelles. Hainele lui s-au uzat până au devenit zdrenţe şi îi era îngrozitor de frig. Le-a scris episcopilor, cerându-le haina şi capişonul său. I-a implorat să-i dea o lumânare, spunând: „Este într-adevăr obositor să stau singur în întuneric“.3 Această cerinţă i-a mâniat atât de tare, încât el a fost luat din închisoare şi, în faţa unei mulţimi de oameni, a fost ars pe rug.
Wycliffe a scăpat de moartea prin ardere, dar Consiliul de la Koonstanz a hotărât ca trupul să-i fie exhumat, rămăşiţele arse pe rug, iar cenuşa împrăştiată.4
Profetul Joseph Smith a împrumutat volumele Cărţii martirilor, scrisă de către clericul din secolul al XVI-lea, John Foxe, de la mama lui Edward Stevenson din Cvorumul celor Şaptezeci. După ce le-a citit, a spus: „Am văzut, cu ajutorul Urimului şi Tumimului, pe acei martiri, şi ei au fost discipoli cinstiţi şi devotaţi ai lui Hristos conform luminii pe care o aveau, şi ei vor fi salvaţi“.5
Se ştia că pentru a face referinţele la peste 70.000 de versete de scriptură şi pentru a le conferi note de subsol şi explicaţii suplimentare ar fi foarte dificil, probabil chiar imposibil. Dar proiectul demarase deja. Ne-au trebuit doisprezece ani, precum şi ajutorul a peste şase sute de oameni pentru a o termina. Unii erau experţi în greacă, latină şi ebraică sau aveau cunoştinţe privind Scripturile antice. Dar majoritatea erau membri obişnuiţi, credincioşi ai Bisericii.
Spiritul inspiraţiei a vegheat şi influenţat lucrarea.
Proiectul ar fi fost imposibil fără ajutorul computerului.
Un sistem remarcabil a fost proiectat pentru a organiza zeci de mii de note de subsol să deschidă scripturile fiecărui băiat sau fată plugari.
Cu un index al temelor, un membru poate, în doar câteva minute, să găsească explicaţia termenilor ca ispăşire, pocăinţă, Duhul Sfânt şi să găsească referinţe în toate cele patru scripturi.
După câţiva ani buni de la începerea proiectului, i-am întrebat cum mergea obositoarea şi laborioasa listare alfabetică a temelor. Ni s-a răspuns „Lucrăm la Rai, după ce am trecut prin Iad cu Dragoste şi prin Poftă cu Pocăinţă.“
Ne-au picat în mână manuscrisele originale ale Cărţii lui Mormon. Acestea au făcut posibilă corectarea greşelilor de tipar care au scăpat în traducerile scripturilor.
Cel mai important, în Topical Guide sunt 18 pagini, cu spaţiu simplu, tipărite mărunt, sub titlul „Isus Hristos“, cea mai completă compilaţie de informaţii scripturale despre numele lui Isus Hristos care a fost făcută vreodată în istoria lumii. Urmăriţi aceste referinţe şi veţi deschide poarta către Cel a cărui Biserică este aceasta, care propovăduieşte şi prin care autoritate, toate sunt ancorate de numele sfânt al lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Mântuitorul, Domnul nostru.
Două noi revelaţii au fost adăugate la Doctrina şi legămintele – secţiunea 137, o viziune dată profetului Joseph Smith cu ocazia administrării înzestrării şi secţiunea 138, viziunea preşedintelui Joseph F. Smith despre mântuirea morţilor. Apoi, tocmai în timp ce această lucrare era încheiată şi pregătită pentru tipar, minunata revelaţie a extinderii preoţiei a fost primită şi anunţată într-o Declaraţie oficială (vezi Declaraţia oficială – 2), demonstrând că scripturile nu au încetat să apară.
Apoi, a urmat provocarea enormă a traducerii în limbile membrilor Bisericii. În clipa de faţă, tripticul, împreună cu Ghidul pentru scripturi, a fost publicat în 24 de limbi, iar altele vor urma. Cartea lui Mormon există acum tipărită în 106 limbi. Patruzeci şi nouă de traduceri sunt în curs.
Alte lucruri au mai fost înfăptuite. Cărţii lui Mormon i-a fost dat un subtitlu – Cartea lui Mormon: Un alt testament al lui Isus Hristos
Cu doctrina de bază stabilită ferm precum granitul templului Salt Lake şi disponibilă tuturor, mai mulţi oameni au putut să fie martorii fluxului constant de revelaţie primită în Biserică. „Noi credem în tot ceea ce a revelat Dumnezeu, tot ceea ce revelează El în zilele noastre şi credem că El va revela încă multe lucruri măreţe şi importante referitoare la Împărăţia lui Dumnezeu“ (Articolele de credinţă 1:9).
În timp ce publicarea scripturilor şi-a continuat cursul, o altă lucrare măreaţă a fost începută. Şi aceasta avea să dureze ani mulţi. Întreaga programă a Bisericii a fost restructurată. Toate manualele de studiu ale preoţiei şi ale organizaţiilor auxiliare – pentru copii, tineri şi adulţi – au fost revizuite pentru a se concentra asupra scripturilor, asupra lui Isus Hristos, asupra preoţiei şi asupra familiei.
Sute de voluntari au lucrat an după an. Unii dintre ei erau experţi scriitori, în programe de învăţământ, pedagogie şi alte domenii asemănătoare, dar majoritatea erau membri obişnuiţi ai Bisericii. Totul s-a bazat pe scripturi, cu accent pe autoritatea preoţiei şi concentrare asupra naturii sfinte a familiei.
Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli au emis: „Familia: o declaraţie oficială către lume“.6 Apoi au publicat „Hristos cel Viu: mărturia apostolilor“.7
Seminare şi institute de religie s-au răspândit în întreaga lume. Învăţătorii şi cursanţii învaţă şi predau prin Spirit (vezi D&L 50:17-22), iar cu toţii învaţă să înţeleagă scripturile, cuvintele profeţilor, planul salvării, ispăşirea lui Isus Hristos, apostazia şi restaurarea, poziţia unică a Bisericii restaurate, precum şi să identifice principiile şi doctrinele aflate în acestea. Cursanţii sunt încurajaţi să-şi facă un obicei din studia zilnic scripturile.
Seara de luni a fost rezervată pentru petrecerea serii în familie. Toate activităţile Bisericii sunt reprogramate, pentru ca familiile să poată fi împreună.
În succesiunea firească, munca misionară a fost reancorată revelaţiei sub titlul „Predicaţi Evanghelia mea“. În fiecare an, peste 25.000 de misionari sunt eliberaţi din chemări pentru a se întoarce la casele lor în 148 de ţări, după ce şi-au petrecut doi ani învăţând doctrina şi modul cum să o predea prin spirit, precum şi împărtăşindu-şi mărturia.
Principiile guvernării preoţiei au fost clarificate. Locurile cvorumurilor preoţiei – lui Aaron şi Melhisedec – au fost îndeplinite cu credinţă şi sârguinţă. Întotdeauna, oriunde, există conducători care deţin cheile – episcopi, preşedinţi – pentru a da îndrumare, a clarifica neînţelegeri, a detecta şi corecta doctrina greşită.
Planul de studiu pentru adulţii din cadrul preoţiei şi al Societăţii de alinare se bazează pe învăţăturile preşedinţilor Bisericii.
Revistele Bisericii au fost rearanjate şi sunt publicate acum în 50 de limbi.
O măreaţă eră a construirii templelor are loc, cu 122 de temple în funcţiune pentru înfăptuirea rânduielilor şi alte două anunţate ieri.
Genealogia a fost redenumită ca fiind „Istoria familiei“. Membri credincioşi sunt ajutaţi de cea mai nouă tehnologie să se pregătească şi să aducă nume la templu.
Toate aceste lucruri mărturisesc despre revelaţia continuă. Mai sunt şi altele, prea numeroase pentru a fi descrise în detaliu.
În Biserică există un nucleu central de putere, mai profund decât programele, întrunirile sau asocierile. Acesta nu se schimbă. Nu poate fi supus eroziunii. Este constant şi sigur. Nu scade şi nu se estompează.
În timp ce adunările Bisericii se ţin în capele, acesta trăieşte în inima şi în sufletul fiecărui sfânt din zilele din urmă.
Peste tot în lume, membri umili primesc inspiraţie din scripturi ca să poată fi îndrumaţi prin viaţă, fără să înţeleagă pe deplin că au găsit acel „mărgăritar de mare preţ“ (Matei 13:46) despre care Domnul a vorbit discipolilor Săi.
Când Emma Smith, soţia profetului Joseph a adunat imnuri pentru prima carte de imnuri, a inclus „Îndrumă-ne, o, Tu, măreţ Iehova“, care este de fapt o rugăciune:
Fiecare suflet care se alătură de bună voie Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi caută să-i urmeze principiile şi rânduielile se află „pe dealul Sionului“.
Fiecare poate primi certitudinea care vine prin inspiraţie şi mărturiseşte că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este exact cum a declarat El că este, „singura Biserică adevărată şi vie de pe toată faţa pământului“ (D&L 1:30). În numele lui Isus Hristos, amin.