Să devenim misionari

Elder David A. Bednar

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Dumneavoastră şi cu mine, astăzi şi întotdeauna, trebuie să depunem mărturie despre Isus Hristos şi să declarăm mesajul restaurării… Munca misionară este o manifestare a identităţii şi moştenirii noastre spirituale.

Toţi aceia dintre noi care au primit preoţia sfântă au obligaţia sacră de a binecuvânta popoarele şi familiile pământului proclamând Evanghelia şi invitându-i pe toţi să primească rânduielile salvării prin intermediul adevăratei autorităţi. Mulţi dintre noi au slujit ca misionari cu timp deplin, unii dintre noi slujesc în prezent ca misionari cu timp deplin, iar noi toţi slujim acum şi vom continua să slujim ca misionari pe toată durata vieţii. Noi suntem misionari în fiecare zi în cadrul familiilor noastre, în şcolile noastre, la locurile noastre de muncă şi în comunităţile noastre. Indiferent de vârsta noastră, de experienţa noastră sau de statutul social al vieţii noastre, noi toţi suntem misionari.

Propovăduirea Evangheliei nu este o activitate în care să ne implicăm doar ocazional. Iar lucrările noastre ca misionari în mod sigur nu sunt limitate la perioada scurtă de timp dedicată slujirii misionare cu timp deplin din tinereţea noastră sau din anii când suntem mai în vârstă. Obligaţia de a propovădui Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos este integrată în jurământul şi în legământul preoţiei pe care-l facem. În esenţă, munca misionară este o responsabilitate a preoţiei, iar toţi aceia dintre noi care deţinem preoţia suntem slujitorii autorizaţi ai Domnului pe pământ, suntem misionari în toate timpurile şi în toate locurile – şi vom fi întotdeauna. Identitatea noastră exactă ca deţinători ai preoţiei şi ca seminţie a lui Avraam este, în mare măsură, definită de responsabilitatea de a propovădui Evanghelia.

Mesajul meu din această seară se aplică fiecăruia dintre noi în responsabilitatea preoţiei noastre de a propovădui Evanghelia. Cu toate acestea, scopul meu precis în această adunare a preoţiei este acela de a mă adresa în mod direct tinerilor băieţi ai Bisericii care se pregătesc pentru chemarea de a sluji ca misionari. Principiile pe care le voi discuta cu dumneavoastră sunt atât simple, cât şi importante din punct de vedere spiritual, iar ele ar trebui să ne facă să cugetăm, să evaluăm şi să îmbunătăţim. Mă rog ca Duhul Sfânt să fie alături de mine şi de dumneavoastră pe măsură ce ne gândim împreună la acest subiect important.

O întrebare adresată în mod frecvent

În întâlnirile pe care le am cu membrii tineri ai Bisericii din toată lumea, îi invit deseori pe cei prezenţi să adreseze întrebări. Una dintre întrebările care-mi sunt adresate cel mai des de către tinerii băieţi este aceasta: „Ce pot să fac pentru a mă pregăti în cel mai eficient mod pentru a sluji ca misionar cu timp deplin?“ O asemenea întrebare sinceră merită un răspuns serios.

Dragii mei fraţi tineri, cel mai important lucru pe care-l puteţi face pentru a vă pregăti pentru o chemare de a sluji este acela de a deveni un misionar cu mult timp înainte de a merge într-o misiune. Vă rog să remarcaţi faptul că în răspunsul meu am accentuat să devenim în locul lui să mergem. Permiteţi-mi vă rog să vă explic ceea ce vreau să spun.

În vocabularul nostru uzual al Bisericii, deseori vorbim despre a merge la Biserică, despre a merge la templu şi despre a merge într-o misiune. Permiteţi-mi să fiu suficient de direct încât să sugerez faptul că rutina noastră de a pune accentul pe a merge pierde adevărata semnificaţie.

Problema nu este aceea de a merge la Biserică, ci este aceea de a preaslăvi şi de a reînnoi legămintele în timp ce frecventăm Biserica. Problema nu este aceea de a merge la sau pe la templu, ci este aceea de a avea în inimile noastre spiritul, legămintele şi rânduielile Casei Domnului. Problema nu este aceea de a merge într-o misiune, ci este aceea de a deveni un misionar şi de a sluji de-a lungul întregii noastre vieţi cu toată inima noastră, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată tăria noastră. Este posibil ca un tânăr băiat să meargă într-o misiune şi să nu devină un misionar, iar aceasta nu este ceea ce Domnul cere sau ceea ce Biserica are nevoie.

Speranţa mea cea mai sinceră pentru fiecare dintre voi, tineri băieţi, este aceea ca voi să nu plecaţi pur şi simplu într-o misiune – ci să deveniţi misionari cu mult timp înainte de a vă trimite formularele de misiune, cu mult timp înainte de a primi o chemare de a sluji, cu mult timp înainte de a fi puşi deoparte de către preşedintele dumneavoastră de ţăruş şi cu mult timp înainte de a intra în Centrul de Pregătire Misionară.

Principiul de a deveni

Elder Dallin H. Oaks ne-a învăţat în cel mai eficient mod despre provocarea de a deveni ceva în loc doar de a face lucruri ce sunt aşteptate din parte noastră sau de a acţiona într-un anumit mod:

„Apostolul Pavel ne-a învăţat că învăţăturile şi învăţătorii Domnului au fost daţi pentru ca noi toţi să putem ajunge la ‘înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos’ (Efeseni 4:13). Acest proces necesită mult mai mult decât dobândirea de cunoştinţe. Pentru noi nu este suficient nici măcar faptul de a fi convinşi de adevărul Evangheliei; trebuie să acţionăm şi să gândim astfel încât să fim convertiţi de către aceasta. În contrast cu instituţiile lumii care ne învaţă să cunoaştem ceva, Evanghelia lui Isus Hristos ne îndeamnă să devenim ceva…

Nu este suficient pentru nimeni doar să facă ceva mecanic. Poruncile, rânduielile şi legămintele Evangheliei nu constituie o listă de depozite bancare ce trebuie făcute într-un cont ceresc. Evanghelia lui Isus Hristos este un plan care ne arată cum să devenim ceea ce Tatăl Ceresc doreşte ca noi să devenim“ (The Challenge to Become, Elder Dallin H. Oaks, Liahona, ianuarie 2001, pag. 40).

Stimaţi fraţi, îndemnul de a deveni se aplică în mod exact şi perfect pregătirii misionare. Evident, procesul de a deveni un misionar nu necesită ca un tânăr băiat să poarte în fiecare zi la şcoală o cămaşă albă şi o cravată sau să urmeze îndrumările misionare în ceea ce priveşte ora de culcare şi de trezire, chiar dacă majoritatea părinţilor ar sprijini în mod sigur acea idee. Însă, vă puteţi mări dorinţa de a-L sluji pe Dumnezeu (vezi D&L 4:3) şi puteţi să începeţi să gândiţi aşa cum gândesc misionarii, să citiţi ceea ce citesc misionarii, să vă rugaţi aşa cum o fac misionarii şi să aveţi sentimentele pe care le au misionarii. Puteţi să evitaţi influenţele lumeşti care determină retragerea Duhului Sfânt şi puteţi să dobândiţi încredere în a recunoaşte şi în a reacţiona la îndrumările spirituale. Rând după rând şi precept după precept, aici puţin şi acolo puţin, puteţi să deveniţi în mod treptat misionarul care speraţi să fiţi, misionarul la care se aşteaptă Salvatorul.

Nu vă veţi transforma pe neaşteptate sau într-un mod magic într-un misionar pregătit şi supus chiar în ziua în care intraţi pe uşa Centrului de Pregătire Misionară. Ceea ce aţi devenit în zilele, lunile şi anii care au precedat slujirea dumneavoastră misionară este ceea ce veţi fi în Centrul de Pregătire Misionară. De fapt, natura tranziţiei prin care veţi trece în Centrul de Pregătire Misionară va fi un indicator puternic al progresului vostru în a deveni un misionar.

În timp ce intraţi în Centrul de Pregătire Misionară, vă va fi în mod clar dor de familia dumneavoastră, iar multe aspecte ale programului vostru zilnic vor fi noi şi provocatoare. Însă, pentru un tânăr băiat care s-a pregătit bine pentru a deveni un misionar, ajustările esenţiale la rigorile muncii misionare şi la stilul de viaţă nu vor fi copleşitoare, grele sau forţate. Astfel, un element cheie pentru ridicarea ştachetei include munca de a deveni un misionar înainte de a merge într-o misiune.

Taţilor, vă înţelegeţi rolul de a vă ajuta fiul să devină un misionar înainte ca acesta să meargă într-o misiune? Dumneavoastră şi soţia dumneavoastră aveţi un rol cheie în procesul său de a deveni un misionar. Conducători ai preoţiei şi ai organizaţiilor auxiliare, vă recunoaşteţi responsabilitatea de a-i ajuta pe părinţi şi de a ajuta pe fiecare tânăr băiat să devină un misionar înainte ca acesta să meargă într-o misiune? Ştacheta a fost, de asemenea, ridicată pentru părinţi şi pentru toţi membrii Bisericii. Reflectarea cu ajutorul rugăciunii asupra principiului de a deveni va invita inspiraţia potrivită nevoilor specifice ale fiului dumneavoastră sau ale tinerilor băieţi cărora le slujiţi.

Pregătirea pe care o descriu nu este orientată numai către slujirea voastră misionară, ca tânăr în vârstă de 19, 20 sau 21 de ani. Stimaţi fraţi, dumneavoastră vă pregătiţi pentru o muncă misionară ce va dura toată viaţa. Ca deţinători ai preoţiei, noi suntem întotdeauna misionari. Dacă voi progresaţi într-adevăr în procesul de a deveni un misionar, atât înainte de a merge într-o misiune cât şi în câmpul misiunii, atunci, în momentul în care soseşte ziua eliberării voastre cu onoare din chemarea de misionar cu timp deplin, veţi pleca din câmpul muncii voastre şi vă veţi întoarce la familia voastră – însă nu veţi înceta niciodată slujirea voastră misionară. Un deţinător al preoţiei este un misionar în toate timpurile şi în toate locurile. Misionar înseamnă cine suntem şi ceea ce suntem ca deţinători ai preoţiei şi ca seminţie a lui Avraam.

Seminţia lui Avraam

Moştenitorii tuturor promisiunilor şi legămintelor făcute de Dumnezeu lui Avraam sunt cunoscuţi ca seminţia lui Avraam (vezi Ghid pentru scripturi, „Avraam“, „Seminţia lui Avraam“, pag. 13). Aceste binecuvântări sunt obţinute numai prin supunerea faţă de legile şi rânduielile Evangheliei lui Isus Hristos. Stimaţi fraţi, procesul de a deveni un misionar are o legătură directă cu înţelegerea a ceea ce suntem ca seminţie a lui Avraam.

Avraam a fost un mare profet care a dorit neprihănirea şi care s-a supus tuturor poruncilor pe care le-a primit de la Dumnezeu, inclusiv poruncii de a-l oferi ca jertfă pe fiul său iubit, Isaac. Datorită fermităţii şi supunerii sale, Avraam este deseori numit tatăl credincioşilor, iar Tatăl Ceresc a făcut un legământ cu Avraam şi i-a promis acestuia şi urmaşilor săi mari binecuvântări:

„Pentru că ai făcut lucrul acesta, şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.

Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea“ (Genesa 22:16-18).

Astfel, lui Avraam i s-au promis mulţi urmaşi precum şi faptul că popoarele pământului vor fi binecuvântate prin acei urmaşi.

Cum sunt popoarele pământului binecuvântate prin seminţia lui Avraam? Răspunsul pentru această întrebare importantă se află în cartea lui Avraam:

„Şi voi face din tine [Avraam] un neam mare şi am să te binecuvântez peste măsură şi am să fac numele tău mare printre toate naţiunile şi vei fi o binecuvântare pentru seminţiile tale de după tine, pentru că în mâinile lor vor purta această slujire şi preoţie către toate naţiunile;

Şi le voi binecuvânta prin numele tău; pentru că toţi aceia care vor primi această Evanghelie vor fi numiţi după numele tău şi vor fi consideraţi seminţia ta şi se vor ridica şi te vor binecuvânta ca pe tatăl lor“ (Avraam 2:9-10).

Din aceste versete învăţăm că moştenitorii credincioşi ai lui Avraam vor avea binecuvântările Evangheliei lui Isus Hristos şi autoritatea preoţiei. Astfel, expresia „vor purta această slujire şi preoţie către toate naţiunile“ se referă la responsabilitatea de a propovădui Evanghelia lui Isus Hristos şi de a-i invita pe toţi să primească rânduielile salvării prin adevărata autoritate a preoţiei. Într-adevăr, o mare responsabilitate îi este dată seminţiei lui Avraam în aceste zile din urmă.

Cum ni se asociază în ziua de astăzi aceste promisiuni şi binecuvântări? Fie prin descendenţa propriu-zisă, fie prin adopţie, fiecare bărbat şi băiat care aude sunetul vocii mele din această seară este un moştenitor îndreptăţit al promisiunilor pe care Dumnezeu i le-a făcut lui Avraam. Noi suntem seminţia lui Avraam. Unul dintre motivele principale pentru care primim binecuvântarea patriarhală este acela de a ne ajuta mult mai mult să înţelegem cine suntem, ca urmaşi ai lui Avraam, şi de a înţelege responsabilitatea pe care o avem.

Stimaţi fraţi, dumneavoastră şi cu mine, astăzi şi întotdeauna, trebuie să binecuvântăm toţi oamenii şi toate popoarele pământului. Dumneavoastră şi cu mine, astăzi şi întotdeauna, trebuie să depunem mărturie despre Isus Hristos şi să declarăm mesajul restaurării. Dumneavoastră şi cu mine, astăzi şi întotdeauna, trebuie să-i invităm pe toţi să primească rânduielile salvării. Propovăduirea Evangheliei nu este o responsabilitate a preoţiei cu jumătate de normă. Nu este doar o activitate în care ne implicăm pentru un timp limitat sau doar o însărcinare pe care trebuie s-o îndeplinim ca membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Munca misionară este o manifestare a identităţii şi moştenirii noastre spirituale. Am fost rânduiţi înainte în existenţa premuritoare şi născuţi în viaţa muritoare pentru a îndeplini legământul şi promisiunea pe care Dumnezeu i le-a făcut lui Avraam. Noi ne aflăm aici, pe pământ, în acest moment pentru a ne folosi preoţia cu credinţă şi cu sârguinţă şi pentru a predica Evanghelia. Aceasta este ceea ce suntem şi de aceea suntem aici – astăzi şi întotdeauna.

Puteţi să găsiţi bucurie în muzică, în sporturi sau să aveţi aptitudini pentru mecanică, iar într-o zi aţi putea lucra într-un meşteşug, într-o profesie sau în domeniul artelor. Oricât de importante ar fi aceste activităţi şi ocupaţii, acestea nu definesc ceea ce suntem. În primul rând şi foarte important, noi suntem fiinţe spirituale. Noi suntem fiii lui Dumnezeu şi seminţia lui Avraam:

„Pentru că toţi aceia care sunt credincioşi astfel încât să obţină aceste două preoţii despre care am vorbit şi să-şi îndeplinească cu credinţă şi cu sârguinţă chemările lor sunt sfinţiţi prin Spirit pentru înnoirea trupului lor.

Ei devin fii ai lui Moise şi ai lui Aaron, şi seminţia lui Avraam, şi Biserica, şi împărăţia, şi aleşii lui Dumnezeu“ (D&L 84:33-34).

Dragii mei fraţi, ne-a fost dat mult şi ni se cere mult. Fie ca voi, tineri băieţi, să înţelegeţi mai bine cine sunteţi ca seminţie a lui Avraam şi să deveniţi misionari cu mult timp înainte de a merge într-o misiune. După ce vă întoarceţi la casele şi familiile voastre, fie ca voi, misionari care v-aţi terminat misiunea, să fiţi întotdeauna misionari. Şi fie ca noi toţi să stăm ca bărbaţi ai lui Dumnezeu şi să binecuvântăm popoarele pământului cu o mărturie şi cu o putere spirituală mai mare decât am avut vreodată.

Vă spun mărturia mea că Isus este Hristosul, Salvatorul şi Mântuitorul nostru. Ştiu că El trăieşte! Şi mărturisesc faptul că noi, ca deţinători ai preoţiei suntem reprezentanţii Săi în lucrarea glorioasă a propovăduirii Evangheliei sale, astăzi şi întotdeauna. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.