Capitolul 7

Revelaţie continuă dată prin intermediul profeţilor în viaţă

„Noi suntem îndrumaţi de un profet în viaţă al lui Dumnezeu – unul care primeşte revelaţii de la Domnul.”

Din viaţa lui Howard W. Hunter

După ce a fost susţinut preşedinte al Bisericii în cadrul conferinţei generale din luna octombrie a anului 1994, Howard W. Hunter şi-a exprimat sentimentele despre responsabilităţile sale sacre:

„Preaiubiţii mei fraţi şi preaiubitele mele surori, vă mulţumesc pentru votul dumneavoastră de susţinere. Vin înaintea dumneavoastră umil şi supus, întristat de decesul recent al preaiubitului nostru profet, preşedintele Ezra Taft Benson. Sunt profund impresionat de moartea dragului meu prieten, în mod special în lumina noilor responsabilităţi care mi-au revenit.

Am vărsat multe lacrimi şi L-am căutat pe Tatăl din Cer în rugăciune sinceră cu dorinţa de a fi capabil să îndeplinesc această chemare înaltă şi sfântă. M-am rugat să pot fi demn de a îndeplini sarcina pe care alţi treisprezece bărbaţi au îndeplinit-o în această dispensaţie. Poate numai ei, privind din cealaltă parte a vălului, pot înţelege complet greutatea responsabilităţii şi profunda dependenţă de Domnul pe care le simt acceptând această chemare sacră”.

Preşedintele Hunter a explicat că a găsit tărie şi linişte în convingerea sa cu privire la faptul că Biserica nu este condusă de oameni, ci de Însuşi Isus Hristos care îi pregăteşte şi îi inspiră pe cei pe care îi cheamă să prezideze:

„Tăria mea cea mai mare de-a lungul acestor ultime luni a rezultat din mărturie mea fermă despre faptul că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu şi nu a oamenilor. Isus Hristos este capul Bisericii. El o conduce prin cuvânt şi fapte. Nu pot să exprim prin cuvinte cât de onorat mă simt pentru că am fost chemat să fiu o perioadă un instrument în mâinile Sale pentru a prezida asupra Bisericii Sale. Dar fără a şti că Hristos este capul Bisericii, nici eu, nici oricare alt om n-ar putea face faţă responsabilităţii chemării care a venit.

Asumându-mi această responsabilitate, eu recunosc influenţa miraculoasă a lui Dumnezeu în viaţa mea. În repetate rânduri, El mi-a cruţat viaţa şi mi-a redat puterea, în repetate rânduri, El m-a adus înapoi când mă aflam în pragul morţii şi mi-a permis să-mi continui slujirea în timpul vieţii muritoare încă o vreme. M-am întrebat, uneori, de ce mi-a fost cruţată viaţa. Dar acum, am lăsat deoparte acea întrebare şi cer doar credinţa şi rugăciunile membrilor Bisericii pentru a putea lucra împreună, pentru a munci alături de dumneavoastră, ca să împlinim scopurile lui Dumnezeu în această perioadă a vieţii noastre

Au trecut 35 de ani de când am fost susţinut ca membru al Cvorumului celor Doisprezece. Acei ani au fost plini de măsuri pregătitoare… Mersul meu este mai lent acum, dar mintea mea este clară şi spiritul meu este tânăr

La fel ca şi fraţii dinaintea mea, am primit, odată cu această chemare, asigurarea că Dumnezeu îl va îndruma pe profetul Său. Accept cu umilinţă chemarea de a sluji şi declar asemenea psalmistului: «Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima şi sunt ajutat» (Psalmii 28:7)”¹.

Ca membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, preşedintele Howard. W. Hunter i-a sfătuit pe sfinţii din zilele din urmă să îl urmeze pe preşedintele Bisericii.

Învăţături ale lui Howard W. Hunter

În fiecare dispensaţie, Dumnezeu a chemat profeţi în calitate de reprezentanţi ai Săi.

Când cineva citeşte Vechiul Testament, îi apar scrierile marilor oameni din vremurile străvechi care sunt cunoscuţi ca profeţi. Cărţile din Noul Testament conţin, printre alte lucruri, scrierile, învăţăturile şi istoria oamenilor dintr-o dispensaţie ulterioară, care au fost indicaţi ca fiind profeţi. Noi avem, de asemenea, cronica profeţilor din partea vestică a lumii care şi-au înălţat glasurile proclamând cuvântul Domnului, protestând împotriva nedreptăţii şi predicând principiile Evangheliei. Toţi aceştia şi-au depus mărturiile.

Un profet este cineva chemat şi ridicat de Domnul pentru a face cunoscute scopurile lui Dumnezeu printre copiii Săi. El este un bărbat care a primit preoţia şi vorbeşte având autoritate. Profeţii sunt învăţători şi apărători ai Evangheliei. Ei depun mărturie despre divinitatea Domnului Isus Hristos. Profeţii au prevestit întâmplări viitoare, dar aceasta nu este cea mai importantă responsabilitate a lor, deşi poate fi o dovadă a puterii profetice.

Conducători neprihăniţi au fost necesari în fiecare dispensaţie şi Dumnezeu a ales profeţi în acest scop cu mult timp înainte ca ei să-şi fi început existenţa muritoare [vezi Ieremia 1:5; Avraam 3:23].²

Un studiu al revelaţiilor Domnului relatate în scripturi confirmă faptul că există o revelaţie continuă care îndrumă profeţii şi Biserica în orice perioadă. Dacă nu ar fi fost revelaţie continuă, Noe nu ar fi fost pregătit pentru potopul care a cuprins pământul. Avraam nu ar fi fost îndrumat să plece din Haran spre Hebron, ţara făgăduinţei. Revelaţia continuă i-a condus pe copiii lui Israel din sclavie înapoi în ţara făgăduită. Revelaţia primită prin intermediul profeţilor a îndrumat eforturile misionare, a îndrumat reclădirea templului lui Solomon şi a demascat infiltrarea practicilor păgâne printre israeliţi.

Înainte de înălţarea Sa, Hristos a promis celor unsprezece apostoli rămaşi: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:20). După înălţarea Sa, El a îndrumat Biserica prin revelaţie până la moartea apostolilor şi apostazia ulterioară a Bisericii lui Isus Hristos.³

De-a lungul istoriei ei, inclusiv în ziua de astăzi, Biserica a avut un profet, văzător şi revelator. Biserica este condusă de Isus Hristos, care îl îndrumă pe profetul Său… Consilierii lui [şi] membrii Consiliului celor Doisprezece… sunt, de asemenea, profeţi, văzători şi revelatori… Membrii Bisericii nu trebuie să asculte sunetele unei trâmbiţe îndoielnice. Ei pot crede glasul conducătorilor lor deoarece ştiu că ei sunt îndrumaţi de Domnul.⁴

Domnul le asigură îndrumare copiilor Săi, astăzi, prin intermediul profetului în viaţă.

Un semn distinctiv al ultimelor zile care va preceda a Doua Venire a Domnului a fost văzut în viziune de către acelaşi apostol care a scris Apocalipsa. El a spus:

„Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod” (Apocalipsa 14:6)

Noi depunem mărturie întregii lumi că slujitori cereşti au apărut deja în timpurile noastre aducând autoritate din cer şi restaurând adevăruri pierdute prin învăţături şi practici denaturate. Dumnezeu a vorbit din nou şi continuă să asigure, astăzi, îndrumare tuturor copiilor Săi prin intermediul profetului în viaţă. Noi declarăm că El, după cum a promis, este totdeauna cu slujitorii Săi şi conduce acţiunile Bisericii în întreaga lume. La fel ca în trecut, revelaţia îndrumă munca misionară, construirea de temple, chemările oficianţilor în preoţie şi avertizează împotriva răului din cadrul societăţii care poate bloca salvarea copiilor Tatălui nostru.

Într-o revelaţie dată lui Joseph Smith, considerat un oracol modern, Domnul a spus:

„Pentru că Eu nu sunt părtinitor faţă de unii oameni şi doresc ca toţi oamenii să ştie că ziua vine repede; ceasul în care pacea va fi luată de pe pământ şi când diavolul va avea putere asupra posesiunilor lui n-a sosit, dar este aproape.

Şi, de asemenea, Domnul va avea putere asupra sfinţilor Săi şi va domni în mijlocul lor” (D&L 1:35-36).

Salvatorul domneşte, astăzi, în mijlocul sfinţilor prin intermediul revelaţiei continue. Eu depun mărturie că El este cu slujitorii Săi în aceste zile şi va fi până la sfârşitul pământului.

Fie ca viziunea noastră să nu fie atât de îngustă încât să credem că revelaţia putea fi primită doar de cei din vechime. Dumnezeu este milostiv şi Îşi iubeşte copiii din toate perioadele şi S-a arătat în această perioadă a istoriei.⁵

Domnul a revelat gândul Său şi voia Sa profeţilor Săi unşi. Există un curent nesfârşit de revelaţii care se revarsă continuu din izvoarele cerului spre slujitorii unşi de pe pământ ai lui Dumnezeu. De la moartea profetului Joseph Smith, glasul Domnului a continuat să vorbească profeţilor Săi la fel ca înainte.⁶

În aceste zile de foamete spirituală, noi putem avea parte de abundenţă spirituală dacă dăm ascultare glasului profetului.

Foametea a fost una dintre năpastele des întâlnite în perioada Vechiului Testament şi oamenii au înţeles consecinţele devastatoare ale pierderii recoltelor şi ale foametei. Amos a adus în atenţia oamenilor această înţelegere prin prevestirea sa despre foametea spirituală. El a spus: „… nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete de auzirea cuvintelor Domnului” [Amos 8:11]

În zilele noastre, relatările cu privire la confuzia şi frustrarea persoanelor şi a instituţiilor religioase, în timp ce încearcă să-şi rezolve îndoielile şi conflictele religioase, ne amintesc de cuvintele lui Amos: „… vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute cuvântul Domnului şi tot nu-l vor găsi” [Amos 8:12].

Ei caută să găsească soluţia fără să zidească pe stânca revelaţiei, după cum a spus Domnul că trebuie făcut [vezi Matei 16:17-18]

Confuzia şi frustrările de care suferă lumea nu se regăsesc în mod obişnuit printre membrii Bisericii… Există un glas credibil pentru cei care au credinţă şi dorinţa de a crede. Cu siguranţă, trăim într-un timp de foamete, precum a descris Amos… Cu toate acestea, în această foamete spirituală, sunt mulţi cei care au parte de abundenţă spirituală.

Este… mărturia mea umilă faptul că Evanghelia în plenitudinea ei a fost restaurată în zilele din urmă şi că, astăzi, există un profet pe pământ care transmite gândul şi voia Domnului celor care vor auzi şi vor avea credinţa să îl urmeze.⁷

Dacă urmăm învăţăturile profeţilor în viaţă, nu vom merge pe un drum greşit.

Pentru oamenii din dispensaţiile şi perioadele trecute, cel mai important profet a fost acela care trăia, predica şi revela voia Domnului în timpul lor. În fiecare dintre dispensaţiile trecute, profeţii au fost desemnaţi de Domnul să vorbească în numele Său înaintea oamenilor o anumită perioadă cu privire la problemele specifice ale acelei perioade.

Profetul în viaţă este conducătorul nostru, învăţătorul nostru. El este cel de la care primim îndrumare în lumea modernă. Din toate colţurile pământului, noi, care îl susţinem ca profet al Domnului, ne exprimăm aprecierea pentru această sursă de îndrumare divină

În timp ce trecem în revistă, în memoria noastră, profeţii de la început până în ziua prezentă, ne dăm seama de marea binecuvântare pe care o primim datorită influenţei pe care o are un profet în viaţă. Istoria ar trebui să ne înveţe că, dacă nu suntem dornici să dăm ascultare avertizărilor şi să urmăm învăţăturile profetului Domnului, vom avea parte de judecăţile lui Dumnezeu.⁸

Doar preşedintele Bisericii are dreptul să primească revelaţii pentru întreaga Biserică sau să dea interpretări oficiale ale scripturilor sau doctrinelor Bisericii:

„Nimeni altul nu va fi numit să primească porunci şi revelaţii în această Biserică cu excepţia [preşedintelui Bisericii], pentru că el le primeşte la fel ca Moise” (D&L 28:2).⁹

Dacă urmăm îndemnul, sfatul şi învăţăturile conducătorilor Bisericii din instrucţiunile pe care ni le dau, nu vom merge pe un drum greşit în ceea ce este important pentru salvarea şi exaltarea noastră personale.¹⁰

Sunt extrem de recunoscător pentru revelaţiile care au stabilit sistemul minunat prin care este condusă Biserica Sa. Fiecare bărbat care este rânduit ca apostol şi este pus deoparte ca membru al Cvorumului celor Doisprezece este susţinut ca profet, văzător şi revelator. Membrii Primei Preşedinţii şi cei ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, chemaţi şi rânduiţi să deţină cheile preoţiei, au autoritatea şi responsabilitatea de a guverna Biserica, de a administra rânduielile ei, de a predica doctrina ei şi de a stabili şi menţine practicile ei.

Când preşedintele Bisericii este bolnav sau este în imposibilitate să slujească la capacitate maximă în toate responsabilităţile oficiului său, cei doi consilieri ai săi, care, cu dânsul, formează Cvorumul Primei Preşedinţii, continuă munca Preşedinţiei. Toate problemele, regulile, programele sau doctrinele majore sunt analizate în consiliu, cu ajutorul rugăciunii, de consilierii din Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Nicio decizie nu se emite din partea Primei Preşedinţii şi a Cvorumului celor Doisprezece fără unanimitatea tuturor celor în drept.

Urmând acest model inspirat, Biserica va progresa fără întrerupere. Guvernarea Bisericii şi exercitarea darurilor profetice vor fi totdeauna încredinţate acelor autorităţi profetice care deţin şi exercită toate cheile preoţiei.¹¹

„Perioada în care se desfăşoară conferinţa reprezintă un timp de întărire spirituală în care cunoaşterea şi mărturia cresc şi se consolidează.”

În timpul conferinţei generale, primim sfaturi inspirate de la profeţi, văzători şi revelatori.

În timp ce meditam la mesajele conferinţei [generale], mi-am adresat următoarea întrebare: Cum îi pot ajuta pe alţii să primească din bunătatea şi binecuvântările Tatălui nostru Ceresc? Răspunsul este următorul: trebuie să urmăm instrucţiunile primite din partea celor pe care îi susţinem ca profeţi, văzători şi revelatori şi din partea altor autorităţi generale. Să studiem cuvintele lor, rostite sub inspiraţia Spiritului şi să ne referim, deseori, la ele. În această conferinţă, Domnul a revelat sfinţilor voia Sa.¹²

Multe sfaturi inspirate ne sunt date de către profeţi, văzători şi revelatori şi alte autorităţi generale în timpul conferinţei generale. Profeţii moderni din zilele noastre ne-au încurajat să facem din cititul revistelor Bisericii care conţin cuvântările din timpul conferinţelor o parte importantă şi permanentă a studiului nostru personal. Astfel, conferinţa generală devine, într-un sens, un supliment sau o anexă la Doctrină şi legăminte.¹³

Perioada în care se desfăşoară conferinţa reprezintă un timp de întărire spirituală în care cunoaşterea şi mărturia cresc şi consolidează credinţa că Dumnezeu trăieşte şi îi binecuvântează pe cei care sunt credincioşi. Este un timp în care înţelegerea faptului că Isus este Hristosul, Fiul Dumnezeului cel Viu, se stabileşte ferm în inimile celor care sunt hotărâţi să-L slujească şi să ţină poruncile Sale. Perioada în care se desfăşoară conferinţa este un timp în care conducătorii noştri ne dau îndrumări inspirate cu privire la modul în care să ne trăim vieţile – un timp în care oamenii sunt motivaţi şi iau hotărâri de a fi soţi mai buni şi soţii mai bune, taţi mai buni şi mame mai bune, fiice şi fii mai supuşi, prieteni şi vecini mai buni

Noi, cei care ne-am întâlnit astăzi, aici, [la conferinţa generală], afirmăm o cunoaştere unică, specială a Evangheliei Salvatorului. Cel mai important dintre toate lucrurile, pentru cei care fac prima oară cunoştinţă cu noi, este declaraţia noastră către lume cu privire la faptul că suntem conduşi de un profet în viaţă al lui Dumnezeu – unul care comunică cu Domnul, este inspirat de El şi primeşte revelaţii de la El.¹⁴

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

Recapitulaţi învăţăturile preşedintelui Hunter din secţiunea 1. De ce a desemnat Dumnezeu profeţi în fiecare dispensaţie? Care sunt câteva dintre rolurile profeţilor? Cum putem să-i ajutăm pe copii să dobândească o mărturie despre profeţi?
Cum suntem astăzi binecuvântaţi datorită faptului că avem un profet în viaţă? (Vezi secţiunea 2.) De ce este important să existe „un curent nesfârşit de revelaţii” care să se reverse de la Dumnezeu spre profeţii Săi în viaţă?
Care sunt câteva dintre dovezile că trăim într-o perioadă de „foamete spirituală”? (Vezi secţiunea 3.) Care sunt unele dintre binecuvântările pe care le-aţi primit când aţi dat ascultare glasului profetului în viaţă?
Preşedintele Hunter ne învaţă că „doar preşedintele Bisericii are dreptul să primească revelaţii pentru întreaga Biserică” (secţiunea 4). De ce este util să ştim acest lucru? De ce este util să ştim că „nu vom merge pe un drum greşit” atunci când îl urmăm pe profet?
Gândiţi-vă la importanţa conferinţei generale în viaţa dumneavoastră. (Vezi secţiunea 5.) Care sunt unele dintre învăţăturile din cadrul conferinţei generale care v-au binecuvântat? Cum puteţi face ca respectiva conferinţă generală să aibă o influenţă mai puternică în viaţa şi în căminele dumneavoastră?

Scripturi suplimentare

Amos 3:7; Matei 10:41; Luca 1:68-70; Traducerea Bibliei de Joseph Smith, 2 Petru 1:20-21; Mosia 8:15-18; D&L 1:14-16, 37-38; 21:1, 4-6; 43:2-6; 107:91-92

Ajutor pentru predare

Ca parte a orei de clasă, enumeraţi pe tablă unele întrebări pe care oamenii de alte credinţe le-ar putea avea cu privire la tema capitolului. Invitaţi membrii clasei să recapituleze capitolul, să caute răspunsuri la aceste întrebări şi, apoi, să împărtăşească ce au găsit.