Capitolul 12

Veniţi înapoi şi ospătaţi-vă la masa Domnului

„Găsiţi-i pe cei mai puţini activi şi daţi-vă seama de bucuria de care veţi avea parte, voi şi cei pe care îi ajutaţi.”

Din viaţa lui Howard W. Hunter

La o zi după ce Howard W. Hunter a devenit preşedintele Bisericii, el a făcut următoarea invitaţie plină de dragoste membrilor Bisericii care nu se implicau în mod activ:

„Celor care au greşit sau au fost jigniţi, le spunem: «Veniţi înapoi». Celor care au fost răniţi sau se luptă cu dificultăţi şi le este frică, le spunem: «Permiteţi-ne să vă fim alături şi să vă ştergem lacrimile». Celor care sunt confuzi şi bombardaţi cu neadevăruri din toate părţile, vă spunem: «Veniţi la Dumnezeul întregului adevăr şi la Biserica revelaţiei continue. Veniţi înapoi! Rămâne-ţi cu noi! Continuaţi. Fiţi credincioşi. Totul este bine şi totul va fi bine. Ospătaţi-vă la masa care v-a fost oferită în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi străduiţi-vă să-L urmaţi pe Păstorul cel Bun care v-a oferit-o. Aveţi speranţă, exercitaţi credinţă, primiţi – şi oferiţi – caritate, dragostea pură a lui Hristos”¹.

În prima cuvântare rostită în cadrul unei conferinţe generale în calitate de preşedinte al Bisericii, care a avut loc câteva luni mai târziu, preşedintele Hunter a spus că simţise îndemnul de a continua să pună accent pe acest lucru. Dânsul a spus din nou: „Veniţi înapoi”. „Acceptaţi literalmente invitaţia [Salvatorului]: «Veniţi, urmaţi-Mă»… El este singura cale sigură, El este lumina lumii”.²

De-a lungul vieţii sale, preşedintele Hunter a ajutat mulţi membri ai Bisericii să redevină activi. În legătură cu o astfel de experienţă pe care a avut-o în tinereţe, el a spus:

„Episcopul meu m-a desemnat să fiu învăţător din partea episcopiei pentru un frate care se lăuda că era cel mai în vârstă diacon din Biserică. În acea perioadă, învăţământul de acasă se numea învăţământ în cadrul episcopiei. Problema acelui frate era că îi plăcea foarte mult să joace golf duminica. Era descurajant să ne întâlnim cu el şi soţia sa în fiecare lună şi să nu observăm niciun progres aparent. Dar, în cele din urmă, i-am spus cuvântul potrivit şi acesta a atins o coardă sensibilă. Cuvântul a fost legământ. L-am întrebat: «Ce înseamnă legământul botezului pentru dumneavoastră?». Expresia feţei sale s-a schimbat şi, pentru prima dată, am văzut latura sa serioasă. În cele din urmă, el a venit la adunările noastre, a renunţat la golf şi şi-a dus soţia la templu”³.

„Fiecare dintre noi trebuie să citească şi să recitească pilda oii rătăcite… Sper că mesajul acestei pilde va pătrunde în inima fiecăruia dintre noi.”

Învăţături ale lui Howard W. Hunter

Pilda oii rătăcite ne învaţă să îi căutăm pe cei care s-au rătăcit.

Prima Preşedinţie [a adresat] membrilor Bisericii o invitaţie importantă:

„Celor care au devenit inactivi şi celor care au devenit critici la adresa Bisericii, le spunem: «Veniţi înapoi. Veniţi înapoi şi ospătaţi-vă la masa Domnului şi gustaţi din nou din fructele dulci şi îndestulătoare ale înfrăţirii cu sfinţii».

Suntem siguri că mulţi au dorit să se întoarcă, dar s-au simţit stânjeniţi să facă acest lucru. Vă asigurăm că veţi fi întâmpinaţi de braţe deschise şi de mâini dispuse să vă ajute” (Ensign, martie 1986, p. 88).

Cred că noi toţi am fost impresionaţi de apelul nobil asemănător cu ceea ce profetul Alma a afirmat în Cartea lui Mormon despre o invitaţie pe care ne-a făcut-o Domnul. El a spus:

„Iată, El trimite o chemare către toţi oamenii, pentru că braţele milosteniei sunt întinse către ei; şi El spune: Pocăiţi-vă şi Eu vă voi primi.

Da, El spune: Veniţi la Mine şi vă veţi împărtăşi din fructul copacului vieţii; da, voi veţi mânca şi veţi bea din abundenţă din pâinea şi din apele vieţii, nestingheriţi;

Da, veniţi la Mine şi aduceţi fapte drepte” (Alma 5:33-35).

Fiecare dintre noi trebuie să citească şi să recitească pilda oii rătăcite, care se găseşte în al cincisprezecelea capitol din Luca, începând cu al patrulea verset:

„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte?

După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;

şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută»” [Luca 15:4-6]

În Traducerea Bibliei de Joseph Smith, profetul Joseph Smith a făcut o modificare importantă într-un verset. Acesta afirmă: „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă şi se duce în sălbăticie după cea pierdută, până când o găseşte?” (JST, Luca 15:4; caractere cursive adăugate).

Această traducere sugerează că păstorul îşi lasă turma într-un loc sigur şi se duce în sălbăticie – adică, se duce în lume după cel care s-a rătăcit. Rătăcit de la ce? Rătăcit de turma care îi oferă protecţie şi siguranţă. Sper că mesajul acestei pilde va pătrunde în inima fiecăruia dintre noi.⁴

Domnul Se aşteaptă să fim ajutoarele Sale şi să îi aducem înapoi pe cei care se luptă cu dificultăţi sau sunt rătăciţi.

Ce trebuie să facem pentru a-i ajuta pe cei care s-au rătăcit în sălbăticie?

Ca urmare a ceea ce Învăţătorul a spus despre a le lăsa pe cele nouăzeci şi nouă şi a merge în sălbăticie pentru a o căuta pe cea care s-a rătăcit şi ca urmare a invitaţiei Primei Preşedinţii adresată celor care au devenit inactivi sau critici la adresa Bisericii de a „[veni] înapoi”, vă invităm să vă implicaţi în salvarea sufletelor. Găsiţi-i pe cei mai puţini activi şi daţi-vă seama că dumneavoastră şi cei pe care îi ajutaţi veţi avea parte de bucurie dacă dumneavoastră şi ei îi veţi invita pe oameni să revină şi să se ospăteze la masa Domnului.

Domnul, Păstorul nostru cel Bun, Se aşteaptă ca noi să fim ajutoarele Sale şi să îi aducem înapoi pe cei care se luptă cu dificultăţi sau sunt rătăciţi. Nu vă putem spune cum să faceţi acest lucru, dar, pe măsură ce vă veţi implica şi veţi căuta inspiraţie, veţi avea succes dacă depuneţi efort în zonele… ţăruşii şi episcopiile dumneavoastră. Unii ţăruşi au avut o reacţie bună în ceea ce priveşte îndemnurile anterioare şi au avut un succes remarcabil.

Cuvintele unui imn cunoscut conţin invitaţia pe care ne-o face Salvatorul:

Lasă „nouăzeci şi nouă”
Şi merge-n toată lumea;
Pe fiecare îl roagă:
„Căutaţi oiţa Mea”.

Şi acest imn, cântat des, ne spune care ar trebui să fie reacţia noastră:

„Vrem să Îţi fim ajutoare.
Dă-ne dragoste din plin.
Trimite-ne-n lumea mare,
Oiţa Ta s-o găsim”

(Imnuri, 1985, nr. 139).

Dacă vom face acest lucru, vom avea parte de binecuvântări eterne.⁵

A-i căuta pe cei rătăciţi, pe cei nestatornici şi pe cei pierduţi este treaba Domnului… Rugămintea pioasă a lui Alma reprezintă un bun memento despre natura sacră a însărcinării noastre:

„O, Doamne, vrei Tu să ne acorzi nouă să avem succes în efortul nostru de [a aduce suflete] iarăşi către Tine, [întru] Hristos?

Iată, o, Doamne, sufletele lor sunt preţioase” (Alma 31:34-35).⁶

Măreţul nostru obiectiv este de a-i ajuta pe oameni să se întoarcă în prezenţa lui Dumnezeu.

De-a lungul anilor, Biserica a făcut câteva eforturi însemnate de a-i aduce înapoi pe cei care sunt mai puţin activi… Şi, în ce scop? Pentru a salva sufletele fraţilor şi surorilor noastre şi a se asigura că au primit rânduielile necesare exaltării.

Când slujeam în calitate de preşedinte de ţăruş în zona Los Angeles, consilierii mei şi cu mine i-am rugat pe episcopii noştri să aleagă cu grijă patru sau cinci cupluri care doreau să continue să progreseze în cadrul Bisericii. Unele erau mai puţin active, altele erau nou convertite – dar erau motivate să progreseze din punct de vedere spiritual. Le-am adunat pe toate într-o clasă a ţăruşului şi le-am predicat Evanghelia. În loc să ne concentrăm asupra templului, am pus accent asupra necesităţii unei relaţii mai bune cu Tatăl nostru Ceresc şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Procesul nostru de selecţie făcut cu atenţie ne-a asigurat succesul şi cele mai multe dintre aceste cupluri au devenit active şi s-au dus la templu.

Permiteţi-mi să vă împărtăşesc o [altă] experienţă… Era un frate într-una dintre episcopii care nu participa la nicio adunare. Soţia sa nu era membră. Ea era întrucâtva ostilă, astfel încât nu am putut să-i trimitem învăţători de acasă. Episcopul l-a abordat pe acest frate spunându-i că el are o relaţie cu Salvatorul pe care trebuia să o întărească şi s-o îmbunătăţească. Fratele i-a explicat episcopului problema sa cu soţia lui care nu era membră, astfel că episcopul a discutat cu ea, folosind aceeaşi abordare – o relaţie cu Domnul care trebuie întărită. Ea tot nu a fost deschisă, dar a fost fericită să afle că sfinţii din zilele din urmă cred în Hristos şi, drept urmare, a devenit mai puţin defensivă.

Succesul nu a venit imediat, dar cei care au vizitat căminul lor au continuat să pună accent pe relaţia cuplului cu Domnul. În timp, ea a devenit prietenoasă şi, în cele din urmă, a acceptat să vină împreună cu soţul ei la clasa ţăruşului ţinută de membri ai Înaltului Consiliu. Am pus accent asupra legământului pe care o persoană îl face la botez şi asupra altor legăminte. În cele din urmă, ea a devenit membră a Bisericii şi el a devenit un conducător al preoţiei eficient

Sunt impresionat de afirmaţia scrisă pe pagina de titlu a Cărţii lui Mormon, care descrie unul dintre scopurile acestei cărţi sacre: „Şi ca ei [casa lui Israel în zilele din urmă] să cunoască legămintele Domnului” (caractere cursive adăugate). Acestea au fost lucrurile în legătură cu care noi, în calitate de preşedinţie a ţăruşului, am simţit îndemnul de a le accentua pentru cei mai puţin activi. Am încercat să ne adresăm lor bazându-ne pe importanţa legămintelor pe care le-au făcut cu Domnul; apoi, i-am învăţat despre importanţa legământului făcut la botez şi despre alte legăminte pe care le-ar putea face şi care i-ar uni ca familie eternă.⁷

Întregul scop al Bisericii care funcţionează în mod corespunzător la nivel local este de a-i face pe oameni demni să se întoarcă în prezenţa lui Dumnezeu. Acest lucru se poate face doar prin primirea rânduielilor şi înfăptuirea legămintelor în templu.⁸

Eforturile noastre se concentrează asupra faptului de a face legămintele şi rânduielile Evangheliei care sunt necesare salvării disponibile tuturor oamenilor: celor care nu sunt membri, prin intermediul muncii noastre misionare; celor care sunt mai puţin activi prin eforturile de înfrăţire şi activare; celor care sunt membri activi prin participarea şi slujirea în Biserică; iar celor care au trecut dincolo de văl, prin munca de mântuire a celor morţi.⁹

Ne străduim să îndeplinim un singur obiectiv pentru fiecare membru al Bisericii. Acela ca toţi să primească rânduielile Evangheliei şi să facă legăminte cu Tatăl nostru Ceresc, astfel încât ei să se poată întoarce în prezenţa Sa. Acesta este măreţul nostru obiectiv. Rânduielile şi legămintele sunt mijloacele de a dobândi acea natură divină care ne va permite să ne întoarcem, din nou, în prezenţa Sa

Ţineţi minte scopul: de a-i invita pe toţi să vină la Hristos

Depun mărturie, dragii mei fraţi şi dragile mele surori, despre divinitatea Sa şi despre puterea Sa de a-i salva pe cei care vin la El cu inima frântă şi spiritul smerit. Prin intermediul rânduielilor şi al Spiritului Său Sfânt, fiecare persoană poate deveni curată.¹⁰

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

Preşedintele Hunter încurajează fiecare membru al Bisericii să citească şi să recitească pilda oii rătăcite (vezi secţiunea 1, Luca 15:4-7). Ce mesaje desprindem din această pildă şi din celelalte învăţături din prima secţiune? Gândiţi-vă la modul în care aceste învăţături vă pot oferi îndrumare pe măsură ce slujiţi în Biserică.
Care este responsabilitatea dumneavoastră în calitate de ajutoare ale Domnului? (Vezi secţiunea 2.) Cum putem ajuta oamenii să redevină activi în Biserică? Când aţi fost dumneavoastră (sau o persoană pe care o cunoaşteţi) binecuvântaţi de o persoană care v-a căutat când vă „luptaţi cu dificultăţi sau eraţi rătăciţi”?
Ce putem învăţa din experienţele povestite de preşedintele Hunter în secţiunea 3? Cum poate faptul de a pune accent pe legăminte să ajute membrii Bisericii să redevină activi?

Scripturi suplimentare

Ezechiel 34:1-16; Luca 15:11-32; Ioan 10:1-16, 26-28; 13:35; 1 Ioan 1:7; Mosia 18:8-10; Helaman 6:3; 3 Nefi 18:32; Moroni 6:4-6; D&L 38:24

Ajutor pentru studiu

Un principiu este un adevăr care ghidează hotărârile şi faptele. „În timp ce citiţi, întrebaţi-vă: «Ce principiu al Evangheliei este predat în acest fragment? Cum îl pot pune în practică în viaţa mea?»” (Predarea, nu este chemare mai mare [1999], p. 17).