Capitolul 22

Predarea Evangheliei

„Scopul predării… [este] acela de a putea fi un instrument în mâinile Domnului în schimbarea inimii unei persoane.”

Din viaţa lui Howard W. Hunter

În conferinţa generală din luna aprilie a anului 1972, vârstnicul Howard W. Hunter, pe atunci membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a fost unul dintre ultimii vorbitori într-una dintre sesiuni. El pregătise o cuvântare, dar nu a mai fost timp suficient în cadrul sesiunii pentru a o rosti. „Uitându-mă la ceas”, a spus vârstnicul Hunter, „îmi împăturesc notiţele pe care le-am pregătit şi le pun în buzunar. Dar, acordaţi-mi un moment pentru a menţiona o mică întâmplare care m-a impresionat când eram băiat. Aceasta mi-a venit în minte în momentul în care s-a menţionat că, în această după-amiază, este alături de noi un grup mare de oameni dedicaţi care predă tinerilor noştri.

Se întâmpla în zorii unei zile de vară. Stăteam lângă fereastră. Perdelele îmi obstrucţionau vederea a două mici creaturi care se aflau afară, pe peluză. Una era o pasăre mare şi cealaltă o pasăre micuţă, care, în mod evident, tocmai ieşise din cuib. Am văzut pasărea cea mare sărind pe peluză, apoi lovind cu picioarele şi ridicând capul. Ea a tras un vierme gras din pământ şi a venit ţopăind înapoi. Pasărea mică şi-a deschis larg ciocul, dar pasărea mare a înghiţit viermele.

Apoi, am văzut pasărea mare zburând spre un copac. Ea a ciocănit un timp copacul şi s-a întors cu un cărăbuş mare în gură. Pasărea mică şi-a deschis larg ciocul, dar pasărea mare a înghiţit cărăbuşul. Aceasta a protestat într-un mod gălăgios.

Pasărea mare a zburat şi n-am mai văzut-o, dar m-am uitat la pasărea cea mică. După un timp, pasărea mică a sărit pe peluză, a lovit cu picioarele ei şi-a ridicat capul şi a scos un vierme gras din pământ.

Dumnezeu să-i binecuvânteze pe oamenii care îi învaţă pe copii şi pe tinerii noştri”.

Mesajul scurt al vârstnicului Hunter a fost publicat, mai târziu, sub titlul „Un învăţător”. ¹

Howard W. Hunter a subliniat, în mod frecvent, importanţa unei bune predări în Biserică. El a prezentat principii – precum importanţa predării prin exemplu, ilustrat de povestea păsărilor – care îi puteau ajuta pe învăţători să devină mai eficienţi în binecuvântarea vieţilor celor cărora le predau. Deseori, el le-a vorbit învăţătorilor care predau copiilor şi tinerilor, ajutându-i să înţeleagă responsabilitatea lor sacră faţă de generaţia care se ridică. Într-o astfel de situaţie, el a spus:

„Înaintea mea, eu văd, acum, unele dintre spiritele alese ale pământului… Încerc să-mi imaginez pe fiecare [învăţător dintre dumneavoastră] lucrând la sarcina dumneavoastră distinctă. Mă întreb ce fel de roade va da munca dumneavoastră. Vor fi unele dintre ele distruse, deoarece nu aţi arat sau nu aţi cultivat pământul care v-a fost încredinţat pentru a-l îngriji; sau va fi cultivat tot pământul, astfel încât să producă numai roade bune?

În cadrul episcopiilor şi ţăruşilor din care faceţi parte… există mulţi copii ai Tatălui nostru. Ca şi dumneavoastră, ei sunt aleşi în ochii Săi; dar, spre deosebire de dumneavoastră, mulţi sunt neexperimentaţi şi mulţi sunt noi în Evanghelie. Responsabilitatea dumneavoastră faţă de ei este cu adevărat mare. Vieţile lor pot fi influenţate, supuse cu uşurinţă, modelate cu uşurinţă, îndrumate cu uşurinţă, dacă puteţi să le câştigaţi încrederea şi inimile. Sunteţi «păstorul» lor. Trebuie să-i îndrumaţi spre «păşuni verzi»

Ce provocare, ce sarcină plăcută, ce responsabilitate sacră aveţi acum… Cât de profunzi, cât de implicaţi, cât de binevoitori, cât de sensibili, cât de puri în inimă, cât de înzestraţi cu dragoste altruistă, la fel ca cea pe care a avut-o Domnul nostru, cât de umili, cât de evlavioşi trebuie să fiţi când vă asumaţi din nou munca dumneavoastră de a paşte mieluşeii, precum vă spune Domnul să o faceţi!”².

Faptul de a preda copiilor la Biserică îi ajută pe părinţi în predarea pe care aceştia o vor face acasă.

Învăţături ale lui Howard W. Hunter

Ajutaţi-i pe alţii să-şi dezvolte încrederea în scripturi.

Vă încurajez cu tărie să folosiţi scripturile atunci când predaţi şi să faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a ajuta cursanţii să le folosească şi să se familiarizeze cu ele. Doresc ca tinerii noştri să aibă încredere în scripturi şi doresc ca dumneavoastră să interpretaţi această expresie în două feluri.

Mai întâi, dorim ca respectivii cursanţi să aibă încredere în tăria şi adevărurile scripturilor, încredere că Tatăl lor Ceresc le vorbeşte cu adevărat prin intermediul scripturilor, şi să aibă încredere că se pot îndrepta către scripturi pentru a găsi răspunsuri la problemele şi rugăciunile lor. Acesta este un fel de încredere pe care aş dori să îl transmiteţi cursanţilor dumneavoastră şi puteţi să-l transmiteţi dacă le arătaţi zilnic, oră de oră, că aveţi încredere în scripturi chiar în acest mod. Arătaţi-le că dumneavoastră înşivă sunteţi încrezători în faptul că scripturile deţin răspunsurile la multe – cu adevărat la cele mai multe – dintre problemele vieţii. Astfel, când predaţi, predaţi din scripturi.

[Un al doilea] înţeles pe care ni-l sugerează expresia «încredere în scripturi» este acela de a preda cursanţilor lucrările canonice cu atâta profunzime, încât ei să le poată parcurge cu încredere, învăţând versetele, cuvântările şi textele esenţiale cuprinse în ele. Sperăm că niciunul dintre cursanţii dumneavoastră nu va pleca din clasa dumneavoastră înspăimântat, stânjenit sau ruşinat că nu poate găsi ajutorul de care are nevoie pentru că nu cunoaşte scripturile suficient de bine pentru a găsi fragmentele corespunzătoare. Ajutaţi pe aceşti tineri să dobândească suficientă experienţă în ceea ce priveşte Biblia, Cartea lui Mormon, Doctrină şi legăminte şi Perla de Mare Preţ, pentru ca ei să aibă ambele tipuri de încredere pe care tocmai le-am menţionat.

M-am gândit adesea că tinerii noştri din Biserică ar fi, în mare măsură, asemănători altor tineri din afara Bisericii dacă ei nu îşi însuşesc anumite metode de cunoaştere şi folosire cu îndemânare a lucrărilor canonice. Cu toţii vă amintiţi cuvintele pe care profetul Joseph le-a scris în perioada în care a fost închis în închisoarea Liberty. Printre altele, el a scris: „Pentru că sunt încă mulţi printre toate sectele, grupurile şi confesiunile care sunt orbiţi de subtila viclenie a oamenilor, prin care ei stau la pândă pentru a înşela, şi care sunt împiedicaţi să găsească adevărul doar pentru că nu ştiu unde să-l găsească” (D&L 123:12; subliniere adăugată).

Ca [învăţători] în Biserică, avem marea responsabilitate de a ne asigura ca membrii noştri, tinerii noştri, să nu ajungă în acea categorie nefericită a celor care sunt orbiţi, tinere fete şi tineri băieţi buni, de calitate, demni, care sunt împiedicaţi să găsească adevărul din scripturi pentru că nu ştiu unde să găsească acele adevăruri şi pentru că nu au încredere să-şi folosească lucrările canonice.³

Predaţi cu ajutorul Spiritului.

Pregătiţi-vă şi trăiţi astfel încât să aveţi Spiritul Domnului când predaţi. Există atât de multe lucruri în lumea noastră care distrug sentimentul Spiritului şi atât de multe lucruri care ne pot împiedica să avem Spiritul cu noi. Trebuie să facem tot ce putem pentru aceşti tineri care sunt expuşi în mod constant deşertăciunii lumeşti din jurul lor. Trebuie să facem tot ce este posibil pentru a le oferi posibilitatea să simtă prezenţa blândă, liniştitoare a Spiritului Domnului

Într-una dintre cele mai importante revelaţii ale acestei dispensaţii, Domnul a spus: „Şi Spiritul vă va fi dat vouă prin rugăciunea făcută cu credinţă; şi dacă nu primiţi Spiritul, nu veţi propovădui” (D&L 42:14).

Eu înţeleg că acest verset înseamnă nu numai că noi nu trebuie să predăm fără a avea Spiritul, ci, de asemenea, că noi chiar nu putem preda fără El. Procesul de învăţare a lucrurilor spirituale pur şi simplu nu poate avea loc fără prezenţa educativă şi de confirmare a Spiritului Domnului. Joseph Smith a fost de acord: „Toţi trebuie să predice Evanghelia prin puterea şi influenţa Duhului Sfânt; niciun om nu poate predica Evanghelia fără Duhul Sfânt” [Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith (2007), p. 351]

Mă îngrijorez când văd cum emoţiile puternice sau lacrimile care curg liber sunt echivalate cu prezenţa Spiritului. În mod sigur, Spiritul Domnului poate produce sentimente puternice, inclusiv lacrimi, însă acea manifestare exterioară nu trebuie să fie confundată cu prezenţa Spiritului Însuşi.

M-am uitat la mulţi dintre fraţii mei de-a lungul anilor şi am împărtăşit împreună experienţe spirituale rare şi de nedescris. Acele experienţe au fost toate diferite, fiecare specială în felul ei, şi asemenea momente sacre pot fi însoţite sau nu de lacrimi. Foarte des sunt, dar, uneori, ele sunt însoţite de linişte totală. Alteori, ele sunt însoţite de bucurie. Întotdeauna, ele sunt însoţite de o mare manifestare a adevărului, a revelaţiei primite în inimă.

Oferiţi cursanţilor dumneavoastră adevărul Evangheliei predat cu putere; acesta este modul prin care le oferiţi experienţă spirituală. Lăsaţi ca aceasta să vină în mod natural şi aşa cum va veni, fie că este sau nu cu vărsare de lacrimi. Dacă ceea ce spuneţi este adevărul şi îl spuneţi în forma sa pură şi cu o convingere sinceră, acei cursanţi vor simţi că le este predat spiritul adevărului şi vor recunoaşte că inspiraţia şi revelaţia le-au pătruns în inimă. Acesta este modul în care clădim credinţa. Acesta este modul în care întărim mărturiile – cu puterea cuvântului lui Dumnezeu predată cu puritate şi convingere.

Ascultaţi cu atenţie adevărul, daţi atenţie doctrinei şi lăsaţi Spiritul să Se manifeste în toate formele Sale multe şi diferite. Nu abandonaţi principiile solide; predaţi cu inima pură. Apoi, Spiritul va pătrunde în mintea şi inima dumneavoastră şi în mintea şi inima fiecăruia dintre cursanţii dumneavoastră.⁴

Invitaţi cursanţii să-I caute, în mod direct, pe Dumnezeu Tatăl şi pe Isus Hristos.

Sunt sigur că recunoaşteţi posibilul pericol… prin care cursanţii dumneavoastră [pot] să ajungă să fie loiali faţă de dumneavoastră şi nu faţă de Evanghelie… De aceea este important ca dumneavoastră să-i invitaţi să înţeleagă singuri scripturile, nu doar să le oferiţi interpretarea şi prezentarea dumneavoastră. De aceea trebuie să vă invitaţi cursanţii să simtă Spiritul Domnului, nu doar să le oferiţi cugetarea dumneavoastră personală despre aceasta. De aceea, în cele din urmă, trebuie să vă invitaţi cursanţii direct la Hristos, nu doar la cineva care predă doctrinele Sale, indiferent de iscusinţa cu care o face. Nu veţi putea fi mereu la dispoziţia acestor cursanţi

Misiunea noastră este să le asigurăm acestor tineri o cunoaştere care să-i poată însoţi de-a lungul vieţii, să-i îndrepte spre Cel care îi iubeşte şi care poate să-i îndrume într-un fel în care niciunul dintre noi nu ar putea. Vă rog să vă asiguraţi că loialitatea acestor cursanţi este faţă de scripturi, faţă de Domnul şi faţă de doctrinele Bisericii restaurate. Îndreptaţi-i către Dumnezeu Tatăl şi către Singurul Său Fiu Născut, Isus Hristos, precum şi către conducerea Bisericii adevărate… Daţi-le darurile care îi vor susţine când vor trebui să-şi apere crezurile. Când faceţi aceasta, întreaga Biserică este binecuvântată datorită generaţiilor viitoare.⁵

„Încercaţi cât de bine puteţi să vă gândiţi la [cursanţi] în mod individual, să le permiteţi să simtă ceva personal şi special în legătură cu dumneavoastră, învăţătorul lor.”

Străduiţi-vă să ajungeţi la fiecare, în mod individual.

Am fost întotdeauna impresionat de faptul că Domnul Se ocupă de noi în mod personal şi individual. În Biserică, noi facem multe lucruri în grup şi avem nevoie de organizaţii de o anumită mărime care să ne permită să administrăm bine Biserica, dar multe dintre lucrurile importante – cele mai importante lucruri – sunt făcute în mod individual. Noi binecuvântăm copiii mici pe rând, unul câte unul, chiar dacă sunt gemeni sau tripleţi. Botezăm şi confirmăm copiii unul câte unul. Luăm din împărtăşanie, suntem rânduiţi la preoţie sau primim rânduielile în templu în mod individual – ca persoană care dezvoltă o legătură cu Tatăl nostru din Cer. Pot fi alţii lângă noi în timpul acestor experienţe, la fel cum sunt alţii în clasa dumneavoastră, dar atenţia cerului este concentrată asupra fiecăruia personal, asupra unei singure persoane.

Când Hristos S-a arătat nefiţilor, El a spus:

„Ridicaţi-vă şi veniţi către Mine ca să puteţi să puneţi mâna în coasta Mea şi ca să puteţi să simţiţi urmele cuielor în mâinile Mele şi în picioarele Mele

Şi s-a întâmplat că mulţimea a înaintat; şi ei şi-au pus mâinile în coasta Lui şi au simţit urmele cuielor în mâinile Lui şi în picioarele Lui; şi au făcut aceasta ducându-se unul câte unul până când ei s-au dus cu toţii şi au văzut cu ochii lor şi au simţit cu mâinile lor şi au ştiut cu siguranţă şi au depus mărturie” (3 Nefi 11:14-15; subliniere adăugată).

Acea experienţă a necesitat timp, dar a fost important ca fiecare persoană s-o aibă, ca fiecare pereche de ochi şi fiecare pereche de mâini să aibă acea mărturie personală de confirmare. Mai târziu, Hristos i-a tratat pe copiii nefiţi în acelaşi mod. „El i-a luat pe pruncii lor, unul câte unul, şi i-a binecuvântat şi S-a rugat Tatălui pentru ei” (3 Nefi 17:21; subliniere adăugată).

Vă va fi greu să acordaţi toată atenţia personală pe care unii cursanţi o doresc şi de care au nevoie, dar încercaţi cât de bine puteţi să vă gândiţi la ei în mod individual, să le permiteţi să simtă ceva personal şi special în legătură cu dumneavoastră, învăţătorul lor. Rugaţi-vă să ştiţi de ce ajutor are nevoie fiecare cursant şi rămâneţi atenţi la acele îndemnuri, în momentul în care vin… Amintiţi-vă că cel mai bun mod de a preda este acela făcut în mod individual şi, deseori, are loc în afara clasei

În eforturile dumneavoastră de a preda, în mod individual, fiecărui cursant, veţi descoperi cu siguranţă că unii nu se descurcă la fel de bine ca alţii şi că unii nu vin deloc la ore. Arătaţi interes faţă de asemenea cursanţi; depuneţi efort suplimentar pentru a invita şi a ajuta oaia pierdută să se alăture turmei. „Amintiţi-vă că valoarea sufletelor este mare înaintea lui Dumnezeu” (D&L 18:10). Un preţ incalculabil a fost plătit de Salvatorul nostru pentru fiecare dintre noi şi este datoria noastră să facem tot ceea ce putem pentru a-L sprijini în lucrarea Sa. Este datoria noastră să ne asigurăm ca darul ispăşirii să fie transmis fiecărui tânăr băiat sau fiecărei tinere fete de care suntem răspunzători. În situaţia dumneavoastră, acest lucru înseamnă să-i ţineţi total activi în clasele dumneavoastră.

Acordaţi o atenţie specială celor care poate întâmpină dificultăţi şi duceţi-vă, dacă este cazul, să găsiţi oaia pierdută. O carte poştală, o convorbire telefonică sau, dacă este posibil, o vizită personală, va avea rezultate minunate în multe situaţii. Atenţia personală acordată unei persoane tinere care tocmai începe să se rătăcească economiseşte multe ore – cu adevărat, ani şi ani – de efort ulterior în încercarea noastră de a ajuta acea persoană să redevină activă în Biserică. Faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a-i întări pe cei puternici şi de a-i ajuta pe cei rătăciţi aflaţi la această vârstă.⁶

Predaţi prin exemplu.

Este foarte necesar ca noi [în calitate de învăţători] să dăm un exemplu corect, să fim sârguincioşi şi atenţi în viaţa noastră, să ţinem sfântă ziua de sabat, să-i respectăm pe conducătorii din cadrul episcopiei, ţăruşului şi al Bisericii. Nimic necorespunzător, care ar putea da unui copil dreptul sau privilegiul de a face ceva rău, nu trebuie spus de noi. În mod sigur, dacă spunem sau facem ceva rău, copiii vor urma acel exemplu.

Exemplul este mult mai convingător decât predarea învăţăturilor. Cel care doreşte să-i convingă pe alţii să facă lucruri drepte trebuie să facă el însuşi ce este drept. Este adevărat că cel care pune în practică principii bune pentru că ele sunt bune şi nu suportă el însuşi să fie influenţat de conduitele incorecte ale altora va fi răsplătit mai din abundenţă decât unul care spune şi nu face… Copiii sunt înclinaţi să imite pe cei în care se încred. Cu cât este mai mare încrederea lor, cu atât mai rapid sunt influenţaţi în bine sau în rău. Fiecare sfânt bun respectă bunătatea adevărată oriunde este văzută şi va încerca să urmeze toate exemplele bune.⁷

Secretul unui învăţător bun este nu doar să trăiască în acord cu poruncile Domnului şi de a susţine poruncile Salvatorului, ci şi de a obţine, prin rugăciune, spiritul predării. Când obţinem acel spirit şi ţinem poruncile Domnului, fiind supuşi Lui, vieţile celor pe care îi influenţăm se vor schimba şi ei vor fi motivaţi să trăiască în neprihănire.⁸

Fiecare învăţător trebuie să aibă o mărturie personală despre faptul că Dumnezeu trăieşte, despre misiunea divină a lui Isus Hristos şi despre faptul că apariţia Tatălui şi Fiului înaintea lui Joseph Smith a fost o realitate. El nu doar că trebuie să aibă acea cunoaştere şi mărturie, ci trebuie să fie nerăbdător să-şi exprime credinţa cu toată convingerea înaintea celor care vin să înveţe.

Predarea Evangheliei în mod eficient duce la „transformarea sufletului uman”.

Să fim un instrument în mâinile Domnului ajutând cursanţii să aibă parte de o schimbare miraculoasă în inimă.

Când un învăţător predă aşa cum doreşte Domnul, are loc un mare miracol. Astăzi, miracolul Bisericii nu este ilustrat de vindecările atât de numeroase, nici de faptul că schilozii vor merge, că cei orbi îşi vor recăpăta vederea, că cei surzi vor auzi sau că cei bolnavi se vor ridica. Marele miracol al Bisericii şi al împărăţiei lui Dumnezeu în zilele noastre şi în timpul nostru este ilustrat de transformarea sufletului uman. Când călătorim prin ţăruşii şi misiunile Bisericii, aceasta este ceea ce vedem – transformarea sufletului uman, pentru că cineva a predat principiile adevărului.

Este la fel cum a proclamat Alma în zilele lui, predând poporului, când a spus: „Şi acum, iată, vă întreb pe voi, fraţii mei [şi surorile mele] din Biserică, v-aţi născut voi spiritual din Dumnezeu? Aţi primit voi imaginea Lui în înfăţişarea voastră? Aţi simţit voi această măreaţă schimbare în inimile voastre?” (Alma 5:14). Acesta este scopul predării. Acesta este motivul pentru care noi muncim din greu, căutăm Spiritul şi ne pregătim mintea cu lucruri bune precum a poruncit Domnul, pentru ca noi să fim un instrument în mâinile Domnului în schimbarea inimii unei persoane. Ţelul nostru este acela de a planta în inimile copiilor dorinţa de a fi buni, dorinţa de a fi neprihăniţi, dorinţa de a ţine poruncile Domnului, dorinţa de a umbla smeriţi înaintea Sa. Dacă putem să fim un instrument în mâinile Domnului în înfăptuirea acestei măreţe schimbări în inimile copiilor, atunci noi am îndeplinit marele miracol al calităţii de învăţător. Şi, într-adevăr, acesta este un miracol. Noi nu înţelegem cum schimbă Domnul inimile oamenilor, dar El o face

Eu vă depun mărturia mea despre puterea regeneratoare a Spiritului în vieţile membrilor Bisericii. Vă rog… să munciţi, fără încetare, în neprihănire şi sfinţenie înaintea Domnului pentru îndeplinirea sarcinii care v-a fost încredinţată.¹⁰

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

Notă. Puteţi discuta unele dintre întrebările următoare din punct de vedere al predării părinţilor către copiii lor.

Preşedintele Hunter îi încurajează pe învăţători să-i ajute pe cursanţi să dobândească „încredere în scripturi” (secţiunea 1). Când v-au ajutat scripturile în viaţa dumneavoastră? Când aţi găsit în scripturi răspunsuri la întrebările dumneavoastră? Cum putem să-i ajutăm pe alţii, inclusiv în căminele noastre, să înveţe să îndrăgească scripturile şi să beneficieze de puterea lor?
Ce putem învăţa din secţiunea 2 cu privire la predarea cu ajutorul Spiritului? Ce experienţe aţi avut când aţi predat şi aţi învăţat cu ajutorul Spiritului? Care sunt unele dintre lucrurile pe care le puteţi face pentru a vă ajuta să predaţi cu ajutorul Spiritului?
Cum poate un învăţător să ajute cursanţii să-şi clădească loialitatea faţă de scripturi şi Evanghelie, nu faţă de ei înşişi? (Vezi secţiunea 3.) Cum poate un învăţător să ajute cursanţii să se îndrepte spre Tatăl Ceresc şi Isus Hristos? Cum poate un învăţător să ajute cursanţii să devină adânc înrădăcinaţi în Evanghelie, astfel încât să rămână puternici „când vor trebui să-şi apere crezurile”?
Meditaţi asupra învăţăturilor preşedintelui Hunter despre importanţa fiecărei persoane (vezi secţiunea 4). Cum puteţi să-i ajutaţi pe cei cărora le predaţi să-şi dezvolte o mărturie despre faptul că Dumnezeu îi cunoaşte şi îi iubeşte în mod individual? Gândiţi-vă ce puteţi face, ca învăţător, pentru a-i ajuta individual pe cei cărora le predaţi.
Preşedintele Hunter subliniază importanţa predării prin exemplu (vezi secţiunea 5). De ce este exemplul nostru mai puternic decât cuvintele noastre? Cum aţi fost binecuvântat de un învăţător care a fost un exemplu bun? În ce mod exemplul părinţilor îi învaţă pe copiii lor?
Când aţi trăit „marele miracol” pe care preşedintele Hunter îl descrie în secţiunea 6, fie ca învăţător, fie ca persoană care învaţă? Gândiţi-vă la unii învăţători care au fost o influenţă bună în viaţa dumneavoastră. Ce i-a făcut să fie o influenţă eficientă? Cum putem preda Evanghelia cu o putere mai mare – fie acasă, fie într-o clasă, fie într-un alt cadru?

Scripturi suplimentare

Ioan 21:15-17; 1 Corinteni 12:28; 2 Timotei 3:14-17; 2 Nefi 33:1; Alma 17:2-3; 31:5; D&L 11:21-22; 50:17-22; 88:77-80

Ajutor pentru predare

Pe diferite bucăţi de hârtie, scrieţi întrebări de la sfârşitul capitolului sau alte întrebări care au legătură cu capitolul. Invitaţi membrii clasei să aleagă o întrebare şi să caute în cuprinsul capitolului învăţături care să îi ajute să răspundă la aceasta. Invitaţi-i să împărtăşească ceea ce au învăţat.