Avortul: un atac asupra celor lipsiţi de apărare
La început, permiteţi-mi să mă scuz faţă de cititori pentru folosirea cuvintelor care nu sunt plăcute. Natura războiului, despre care am să vorbesc, necesită o astfel de claritate în comunicare.
În calitate de fii şi fiice ale lui Dumnezeu, preţuim viaţa ca un dar de la El. Planul Său etern furnizează pentru copiii Săi ocazii de a obţine corpuri fizice, de a dobândi experienţe pe pământ şi de a realiza destinele lor divine ca moştenitori ai vieţii eterne.1
Numărul de morţi în războaie
Cu acestă înţelegere şi evlavie faţă de viaţă, noi deplângem pierderea de vieţi omeneşti din cauza luptelor. Statisticile sunt înspăimântătoare. În primul război mondial, peste 8 milioane de militari au decedat. În al doilea război mondial, au murit peste 22 de milioane de militari şi femei.2 Împreună, aceste două războaie, care au durat 14 ani, au costat vieţile a cel puţin 30 de milioane de soldaţi din întreaga lume. Această estimare nu include milioanele de civili morţi.
Aceste date, totuşi, sunt mici în comparaţie cu cele ale unui alt război care revendică mai multe cazuri anual decât primul şi al doilea război mondial la un loc. Rapoartele din lumea întreagă arată că, anual, au loc peste 40 de milioane de avorturi.3
Acest război numit avort este un război împotriva celor lipsiţi de apărare şi de exprimare. Este un război împotriva celor nenăscuţi. Acest război este dus pe plan mondial. În mod ironic, societăţi civilizate care protejează, în general, viaţa umană au emis, acum, legi care nu permit această practică.
Doctrina divină
Acest lucru contează mult pentru noi, deoarece Domnul a declarat în mod repetat această poruncă divină: „Să nu ucizi”.4 Apoi, El a adăugat: „Nici să nu faci nimic asemănător”.5 Chiar şi înainte ca plinătatea Evangheliei să fi fost restaurată, persoane iluminate au înţeles sfinţenia vieţii umane. John Calvin, un reformator din secolul al şaisprezecelea, a scris: „Dacă pare mult mai groaznic să ucizi un om în propria lui casă decât pe un câmp… se cuvine, cu siguranţă să, considerăm mult mai atroce să distrugi un fetus în pântece înainte de a vedea lumina”.6
Regulile făcute de om au legalizat acum ceea ce a fost interzis de Dumnezeu de la începutul timpului! Raţiunea umană a fost răsturnată şi a transformat adevărul absolut în sloganuri scurte şi şirete care promovează o practică ce este complet greşită.
Griji speciale
Grija faţă de sănătatea mamei este una vitală. Dar situaţiile în care întreruperea sarcinii este necesară pentru a salva viaţa mamei sunt foarte rare, în special acolo unde există îngrijire medicală de ultimă oră. O altă grijă se referă la sarcinile care sunt rezultatul unui viol sau incest. Această tragedie este şi mai mare deoarece libertatea de a alege a unei femei nevinovate a fost negată. În aceste situaţii, avortul este uneori considerat acceptabil pentru a apăra sănătatea fizică şi mintală a mamei. Avorturile din aceste motive sunt, de asemenea, rare.
Unii argumentează în favoarea avortului de teamă că un copil ar putea avea malformaţii congenitale. Cu siguranţă că efectele periculoase ale unor anumite infecţii sau substanţe toxice în primul trimestru de sarcină sunt reale, dar este nevoie de precauţie când este vorba de întreruperea unei sarcini. Viaţa are o mare valoare pentru toţi, inclusiv pentru cei născuţi cu dizabilităţi. Pe deasupra, rezultatul poate să nu fie aşa de grav cum s-a presupus.
Îmi amintesc bine de un cuplu care a îndurat o asemenea experienţă. Femeia avea 21 de ani la acea vreme – o soţie frumoasă şi devotată. În primul trimestru de sarcină, s-a îmbolnăvit de rubeolă. A fost sfătuită să facă avort din cauză că dezvoltarea fetusului ar fi fost, cu siguranţă, periclitată. Unii dintre membrii familiei ei, din pricina grijii exagerate, au făcut presiuni asupra ei ca să avorteze. Devotat, cuplul s-a consultat cu episcopul lor. El i-a recomandat preşedintelui de ţăruş care, după ce a ascultat despre îngrijorarea lor, i-a sfătuit să nu întrerupă viaţa acelui fetus, chiar dacă acesta ar fi urmat să aibă probleme. El a citat această scriptură:
„Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările”.7
Ei au ales să urmeze sfatul şi i-au permis copilului lor să se nască – o fetiţă mică şi frumoasă, normală din toate punctele de vedere, cu excepţia faptului că nu auzea deloc. După consultarea fiicei lor la o şcoală pentru surzi, părinţilor li s-a spus că acest copil avea intelectul unui geniu. A urmat o facultate bine cunoscută cu bursă. Acum, după 40 de ani, ea se bucură de o viaţă minunată.
Să refuzi cuiva dreptul la viaţă din cauza unui posibil handicap este o problemă foarte gravă. Tactica bazată pe această logică ar spune că cei care deja trăiesc cu asemenea deficienţe ar trebui, la fel, să fie omorâţi. Încă un pas în acest tragic mod de a gândi ar duce la concluzia că cei care sunt fie infirmi, fie dezagreabili ar trebui, de asemenea, să fie eliminaţi. Asemenea lipsă de evlavie faţă de viaţă ar fi total de neconceput!
Avortul la cerere
Relativ puţine avorturi sunt îndeplinite în situaţiile speciale la care m-am referit.8 Majoritatea avorturilor sunt făcute la cerere pentru a înlătura sarcinile nedorite. Aceste avorturi sunt pur şi simplu o formă de control a naşterii.
Avorturile la cerere au fost legalizate în multe ţări plecând de la premisa că femeia este liberă să aleagă ce face cu trupul ei. Până la un punct, aceasta este adevărat pentru fiecare dintre noi, bărbaţi sau femei. Suntem liberi să gândim. Suntem liberi să planificăm. Şi suntem liberi să facem întocmai. Dar odată ce o hotărâre a fost luată, nu suntem niciodată scutiţi de consecinţe.
Pentru a înţelege mai bine acest concept, putem învăţa de la astronauţi. Oricând în timpul selecţiei sau pregătirii, el sau ea este liber să se retragă din program. Dar îndată ce nava a decolat, astronautul este legat de consecinţele alegerii precedente de a face călătoria.
La fel este şi cu oamenii care aleg să se îmbarce în călătoria care duce la calitatea de părinte. Ei au libertatea de a alege – de a începe sau nu acea cursă. Când apare concepţia, acea alegere a fost deja făcută.
Da, o femeie este liberă să aleagă ce va face cu trupul ei. Indiferent dacă alegerea ei va duce la o misiune de astronaut sau la apariţia unui copil, alegerea ei de a începe călătoria o leagă de consecinţele acelei alegeri. Ea nu mai poate „să se schimbe”.
Când controversele legate de avort sunt dezbătute, este invocat cu tărie „dreptul individual al alegerii” ca şi cum ar fi virtutea supremă. Aceasta poate fi adevărat numai dacă era vorba de o singură persoană. Drepturile fiecărei persoane în parte nu permit ca drepturile unui alt individ să fie încălcate. În cadrul căsătoriei sau în afara ei, avortul nu este numai o problemă personală. Întreruperea vieţii unui fetus în devenire implică două persoane cu trup, creier şi inimă separate. Alegerea unei femei în ceea ce priveşte propriul ei trup nu include dreptul de a-l priva pe copilul ei de viaţă – şi de alegerile din acea viaţă, pe care copilul ei le-ar putea face.
Ca sfinţi din zilele din urmă, trebuie să apărăm libertatea de a alege – alegerea dreaptă – nu doar să apărăm libertatea de a alege ca pe o tactică.9
Aproape toată legislaţia referitoare la avort ia în considerare stadiul sarcinii. Mintea omenească şi-a asumat dreptul de a determina când începe „viaţa de drept”. În timpul studiilor mele ca medic, am învăţat că o viaţă nouă începe când două celule speciale se unesc pentru a deveni o singură celulă, aducând laolaltă 23 de cromozomi de la tată şi 23 de la mamă. Aceşti cromozomi conţin mii de gene. Într-un proces minunat care implică o combinaţie de coduri genetice prin care toate caracteristicile umane de bază ale fătului nenăscut sunt stabilite, se formează o nouă structură de ADN. Continuarea creşterii are ca rezultat o nouă fiinţă umană. La aproximativ 22 de zile după ce s-au unit cele două celule, o inimioară începe să bată. La 26 de zile, începe circulaţia sângelui.10 Să legiferezi când o viaţă în dezvoltare este considerată „de drept” este prezumtiv şi complet arbitrar, în opinia mea.
Avortul a fost legalizat de entităţi guvernatoare fără respect faţă de Dumnezeu şi poruncile Sale. Scripturile declară în mod repetat că oamenii vor prospera numai dacă se supun poruncilor lui Dumnezeu.11 Indivizii vor prospera numai când umblă cu credinţă şi supunere faţă de Dumnezeu, care a spus:
„Eu, Domnul… am construit pământul, cu adevărat lucrare a mâinii Mele; şi toate lucrurile care sunt în ele sunt ale Mele.
Şi scopul Meu este să am grijă…
Dar trebuie făcut în felul Meu propriu…
Pentru că pământul este plin şi este suficient şi chiar din belşug”.12
Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă s-a opus cu consecvenţă practicii avortului. Cu mai mult de un secol în urmă, Prima Preşedinţie a scris: „Din nou luăm în considerare această oportunitate pentru a avertiza sfinţii din zilele din urmă împotriva acelor… practici de a ucide fetuşii şi bebeluşii”.13
La începutul activităţii sale ca preşedinte, preşedintele Spencer W. Kimball (1895-1985) a spus: „Am afirmat în mod repetat poziţia Bisericii opunându-ne permanent tuturor avorturilor, cu excepţia a două situaţii rare: când concepţia este rezultatul unui viol şi când indicaţia medicală competentă arată că sănătatea unei mame ar fi altfel grav periclitată”.14 Regulamentele noi includ acum două alte excepţii – incestul şi cazul când o indicaţie medicală competentă ar stabili că nou-născutul nu ar supravieţui după naştere. Nici chiar aceste excepţii nu justifică avortul în mod automat. El „trebuie luat în considerare numai după ce persoanele în cauză s-au consultat cu episcopul lor şi au primit confirmarea divină prin rugăciune”.15
Adopţia
De ce să distrugi o viaţă care ar putea aduce mare bucurie altora? Există căi mai bune de a rezolva o sarcină nedorită. Când o viaţă este creată printr-un comportament păcătos, cea mai bună cale de a începe pocăirea personală este să salvezi viaţa acelui copil. A adăuga un alt păcat grav unui păcat grav deja făptuit, doar va creşte supărarea. Adopţia este o alternativă minunată la avort. Atât bebeluşul, cât şi părinţii adoptivi pot fi foarte binecuvântaţi prin adoptarea acelui copil într-un cămin unde copilul va fi hrănit cu dragoste şi unde binecuvântările Evangheliei vor fi disponibile.
Pocăinţa este posibilă
Există vreo speranţă pentru persoana care a participat la înfăptuirea unui avort? Există vreo speranţă pentru cei care au păcătuit astfel şi care acum suferă, având inima distrusă? Răspunsul este da! „În baza a ceea ce a fost revelat, o persoană se poate pocăi şi poate fi iertată pentru păcatul avortului”.16 Ştim că Domnul îi va ajuta pe toţi cei care se pocăiesc cu adevărat.17
Viaţa este preţioasă! Nimeni nu poate strânge în braţe un nou-născut inocent, să se uite în acei ochi frumoşi, să simtă degeţelele şi să sărute obrăjorii acelui bebeluş fără o profundă evlavie faţă de viaţă şi faţă de Creatorul nostru. Viaţa vine din viaţă. Nu este un accident. Este un dar de la Dumnezeu. Viaţa inocentă nu este trimisă de El pentru a fi distrusă. Ea este dată de El şi este firesc să fie luată numai de El Însuşi.18 Mărturisesc că viaţa este veşnică, aşa cum şi El este veşnic.