2008
Feriţi-vă de caii de lemn
Note de subsol

Hide Footnotes

Temă

Feriţi-vă de caii de lemn

Elder Kenneth Johnson

Aţi observat felul în care mediul înconjurător ne poate influenţa acţiunile şi ne poate afecta comportamentul? Îmi amintesc de o discuţie la care am asistat ca student, avută cu un profesor care făcea referire la studiul ştiinţific despre efectele mediului asupra productivităţii la locul de muncă. A declarat că unele medii au încurajat angajaţii să muncească cu o mai mare energie şi hărnicie, pe când altele au avut efecte opuse. Pentru mine, gândul că aceste lucruri, aparent simple, ar putea avea o aşa influenţă, era de mare interes.

A vorbit, de asemenea, despre un experiment desfăşurat asupra unui grup de oameni care stăteau la masă, pregătiţi să savureze mâncarea ce fusese aşezată înaintea lor. Cu toate că fiecăruia dintre participanţi îi era foame şi fiecare exprima o dorinţă de a ingera mâncarea, apetitul lor a fost afectat în mod radical prin schimbarea luminozităţii din încăpere. După ce intensitatea luminii s-a schimbat, mulţi nu au mai mâncat deloc, alţii au mâncat foarte puţin şi, în mod surprinzător, niciunul dintre participanţi nu a savurat mâncarea.

Faptul că mâncarea apetisantă şi-ar pierde savoarea din simplul motiv că luminozitatea încăperii s-ar fi schimbat indică posibilitatea efectului şi a influenţei mediului asupra comportamentului nostru.

Mulţi ani mai târziu, în timpul carierei mele, am fost invitat de către un client să ofer o poliţă de asigurare pentru noua afacere pe care o începea. Când am ajuns la locul întâlnirii, am observat că afacerea era un club de noapte.

După ce am trecut de intrare şi am pătruns în încăperea principală, am fost impresionat de decor. Mobilierul şi accesoriile, perdelele şi covoarele se potriveau foarte bine, oferind un decor cât se putea de plăcut. Nu era ceea ce mă aşteptam să găsesc după ce fusesem informat cu privire la scopul pentru care acea locaţie urma să fie folosită. În timp ce stăteam împreună cu proprietarul, discutând informaţiile necesare, s-a apropiat un angajat şi a întrebat dacă poate să probeze sistemele de sunet şi lumini.

Clientul meu i-a acordat permisiunea. Pe neaşteptate, decorul liniştit s-a transformat în timp ce lumina din încăpere s-a diminuat pentru a fi înlocuită de lumini proiectoare de mai multe culori care se stingeau şi se aprindeau şi de o muzică excesiv de zgomotoasă. Sentimentul de linişte a fost spulberat imediat.

Era imposibil să se mai comunice în asemenea împrejurări, aşa că ne-am îndreptat spre ieşire. După discuţii ulterioare şi din pricina a ceea ce se întâmplase, nu m-am simţit confortabil pentru a continua, aşa că l-am lăsat pe un specialist în acest domeniu de asigurări să se ocupe de clientul meu. Îmi aduc minte foarte bine şi azi de transformarea radicală ce a început cu raze de lumină şi cu ritmul vibrant al muzicii zgomotoase ce penetra încăperea întunecată.

Din aceste experienţe am învăţat o lecţie memorabilă. Mediul înconjurător poate avea un impact semnificativ asupra sentimentelor noastre şi a felului în care ne comportăm.

Acesta este un motiv pentru care conducătorii noştri ne-au sfătuit ca fiecare activitate finanţată de Biserică să fie desfăşurată într-un mediu în care Spiritul Domnului poate fi prezent. Gândiţi-vă la acest sfat. Acum, gândiţi-vă la activităţile noastre din cadrul Bisericii. Ce putem face pentru a îndeplini scopul Domnului cu privire la activităţile sănătoase şi înălţătoare din cadrul Bisericii?

Calul troian

Din tinereţe, am fost fascinat de legenda greacă a Calului troian. Poate vă aminţi că, timp de 10 ani, armata grecească asediase oraşul Troia fără a putea trece dincolo de fortificaţiile de nepătruns.

În cele din urmă, grecii s-au prefăcut că se retrag, lăsând în urma lor un cal mare de lemn cu un grup de soldaţi gata de atac ascunşi înăuntru. Troienii au crezut că acel cal era un semn bun şi l-au adus înăuntrul cetăţii, deşi unii oameni i-au sfătuit să nu facă acest lucru. În timpul nopţii, războinicii greci au ieşit din ascunzătoarea lor şi au deschis porţile cetăţii, permiţând armatei lor să intre şi să cucerească Troia.

Şi noi trebuie să ne păzim de forţele care conspiră să atace poziţiile noastre de apărare cu intenţia de a ne distruge scutul credinţei! Căminele şi locurile noastre de închinăciune pot oferi un refugiu din faţa furtunii cauzate de elemente lumeşti necorespunzătoare, ajutându-ne „să [fim] neclintiţi şi nestrămutaţi, făcând întotdeauna lucruri bune din abundenţă” (Mosia 5:15) şi să „[stăm] în locuri sfinte” întotdeauna (D&L 45:32).

Dacă nu ne păzim, unii pot pierde sensibilitatea spirituală dacă tolerează muzica bolnăvicioasă şi activităţile necorespunzătoare. Asemenea calului de lemn care a fost adus în ceea ce înainte fusese o fortăreaţă invincibilă, noi ne putem răni din interior dacă dăm voie acestor lucruri să între in viaţa noastră.

Scopul pentru care planificăm şi pregătim activităţi nu ar trebui să fie acela de a imita sau de a emula moda lumii, ci pentru a oferi un mediu în care Spiritul Domnului poate sălăşlui. Acest lucru e valabil oricând sau oriunde are loc o activitate finanţată de către Biserică şi trebuie să fie ghidul nostru când alegem ce filme vizionăm, ce programe pe calculator căutăm sau în ce activităţi recreative ne implicăm. Ar trebui să acordăm o atenţie deosebită evenimentelor în care se utilizează clădiri ale Bisericii, deoarece ele sunt dedicate şi puse deoparte pentru activităţi care sunt „[virtuoase, vrednice de iubit, care au o bună reputaţie sau sunt demne de laudă]” (Articolele de credinţă 1:13).

Dacă Salvatorul ar participa la o activitate într-o casă de întrunire a Bisericii, oare răspunsul Său ar fi asemănător cu vorbele pe care le-a spus în Ierusalim atunci când i-a alungat pe schimbătorii de bani din templu (vezi Matei 21:12-13)? Sau, la fel ca Petru pe muntele Schimbării la faţă, Şi-ar exprima sentimentul: „Este bine să fim aici” (Matei 17:4)?

Sfatul preşedintelui Gordon B. Hinckley (1910-2008) referitor la calităţile necesare pentru o slujire misionară cu timp deplin sunt valabile şi în cazul acestui subiect: „Sunt încrezător că ridicarea ştafetei pentru eligibilitate va face ca tinerii noştri, în special tinerii noştri băieţi, să aibă autodisciplină, să trăiască conform unor standarde mai înalte decât ale lumii, să evite păcatul şi să urmeze drumul cel înalt în toate activităţile lor”1.

Cu aceste cuvinte în minte, invit pe fiecare dintre noi să ia decizia de a planifica şi a participa la activităţi sănătoase, ridicând ştafeta şi respingând influenţa lumii.

Oare această metodă va limita distracţia şi va elimina modurile de exprimare a bucuriei la adunările noastre sociale? Nicidecum! De fapt, se va întâmpla exact invers. Prin ridicarea standardelor, ne vom bucura de experienţe care cultivă amintiri de durată, potrivite cu promisiunea măreţului plan al fericirii.