Ajută şi fii fericit
„Tu vei dedica toată slujirea ta pentru Sion” (D&L 24:7).
Jonathon s-a plâns în timp ce urca în maşină alături de fratele său mai mare, Mike. Voia să stea acasă şi să se joace cu noul joc care îi fusese dăruit săptămâna trecută, de ziua lui. Dar mama lui insistase ca ei să meargă cu toţii la casa de întruniri pentru a ajuta la ziua de curăţenie generală a episcopiei.
„De ce trebuie să mergem?”, îşi întrebase Jonathon mama în timp ce o ajuta să bage aspiratorul lor în maşină.
„Va fi distractiv”, spuse ea zâmbind. „Şi-n plus, noi toţi folosim casa de întrunire. Este corect ca din când în când să ajutăm să o curăţim.”
Jonathon se uita pe geam şi privea casele şi copacii pe lângă care treceau în timp ce mergeau cu maşina la Biserică. Când mama sa a parcat maşina în parcarea Bisericii, Jonathon a fost surprins să-l vadă pe fratele Lawson parcându-şi maşina lângă a lor.
„Ce caută fratele Lawson aici?”, s-a întrebat Jonathon.
În ultima vreme, fratele Lawson se simţise foarte rău din pricina unui tip de cancer numit leucemie. Fusese în spital pentru mult timp. Jonathon şi-a amintit cum părinţii săi i-au încurajat pe el şi pe Mike să se roage pentru fratele Lawson în timpul rugăciunilor personale şi de familie. Fratele Lawson nu ieşise din spital de foarte multă vreme.
Lui Jonathon i-a plăcut întotdeauna de fratele Lawson. Era mai bătrân decât bunicii lui Jonathon, dar a ieşit din locul în care parcase maşina pentru a vorbi cu Jonathon ca să-l întrebe despre şcoală şi echipa de sport. Odată, chiar a venit la unul dintre meciurile lui Jonathon.
În timp ce Jonathon ieşea din maşină, fratele Lawson a făcut cu mâna şi a spus: „Bună, Jonathon!”. Fratele Lawson a mers şi a deschis portbagajul maşinii sale de unde a scos un aspirator. Mergând încet, a împins aspiratorul înspre clădirea Bisericii.
„Jonathon”, a strigat mama sa, „poţi să mă ajuţi?”. Se chinuia să scoată aspiratorul lor din spatele maşinii.
„Sigur, mamă”, a spus Jonathon. A ajutat-o să scoată aspiratorul şi l-a împins repede prin parcare.
Toată seara aceea, Jonathon şi Mike au lucrat alături de fratele Lawson. De mai multe ori, Jonathon a obosit şi s-a oprit să se odihnească, dar a observat că fratele Lawson a continuat să lucreze. Şi el zâmbea! „Este plăcut să poţi ajuta, nu-i aşa?”, a zis fratele Lawson.
Jonathon a simţit că ceva înăuntrul său se schimbă. „Dacă fratele Lawson poate fi fericit în timp ce ajută, şi eu pot fi”, s-a gândit. A început să lucreze mai din greu.
„Mulţumesc pentru că ai venit cu mine”, a spus mama lui mai târziu, în timp ce se îndreptau spre casă.
„Cu plăcere”, a spus Jonathon. „Îmi pare rău că nu am vrut să merg. Nu am ştiut că se poate învăţa atât de mult dând cu aspiratorul.”