Acum este timpul
Ce facem noi astăzi pentru a grava în sufletele noastre principiile Evangheliei, care ne vor susţine în momentele grele?
Când preşedintele James E. Faust a informat-o pe soţia mea şi pe mine că urma să fim transferaţi la Lima, Peru, nu aveam nici cea mai mică idee că, în 15 august 2007, la numai câteva zile după sosirea noastră, aveam să fim martorii unui cutremur devastator. Peste 52.000 de case au fost distruse de forţa sa nestăvilită. Şi mai rău a fost faptul că a lăsat în urmă peste 500 de morţi. Nouă dintre ei erau membri ai Bisericii. Membri din ţăruşii Ica şi Pisco şi din districtele Canete şi Chincha au avut cel mai mult de suferit în urma cutremurului.
Biserica a asigurat imediat ajutor membrilor ei şi celor de alte credinţe. În dimineaţa de după cutremur, membrii noştri din zona devastată au primit hrană şi îmbrăcăminte şi, înainte de a se face amiază, Biserica a donat ajutoare umanitare apărării civile a naţiunii. Mulţi membri care au rămas fără locuinţe au fost adăpostiţi în casele noastre de întruniri. În ciuda faptului că această catastrofă a fost total neaşteptată, organizaţia preoţiei a funcţionat foarte bine aducând alinare celor mai puţin norocoşi.
La numai câteva minute după cutremur, preşedinţii de ţăruş şi de district, împreună cu episcopii, au mers să-şi ajute membrii. Situaţia teribilă în care aceşti conducători ai preoţiei au acţionat merită să fie prezentată cu mai multe amănunte: era noapte; luminile se stinseseră; distrugerea era pretutindeni; şi pământul nu se mai oprea din mişcare. Aceşti conducători magnifici ai preoţiei şi-au lăsat familiile în siguranţă şi au pornit în întuneric, printre oamenii care plângeau înconjuraţi de casele distruse. Astfel, conducătorii noştri au ieşit în timpul nopţii şi în zilele următoare, înfruntând replicile frecvente şi puternice şi în ciuda pericolului apariţiei unui tsunami. Ei au căutat printre dărâmături, în mijlocul haosului, riscându-şi propriile vieţi pentru a ajunge la toţi membrii. Un episcop a declarat: „Fără a mă gândi de două ori, am alergat în căutarea fraţilor, surorilor şi conducătorilor mei“. El i-a găsit. Aşa şi-a petrecut cea mai mare parte a nopţii.
Ce i-a motivat pe aceşti conducători să meargă şi să-i ajute pe alţii, chiar riscându-şi propriile vieţi? Cu siguranţă a fost marea lor credinţă în Salvator şi în Biserica Sa. A fost faptul că şi-au înţeles chemările de conducători ai preoţiei. Principiile Evangheliei au fost gravate în vieţile lor înainte de cutremur, nu în timpul crizei, gravate nu cu cerneală, ci cu foc, de către Spirit, pe tablele inimilor lor de carne (vezi 2 Corinteni 3:3).
Posibilitatea unui cutremur era mereu prezentă acolo. Când sau cum avea să lovească, nimeni nu ştia. Când a lovit, a fost devastator. Dar, sub îndrumarea preoţiei, încercarea acelui moment a fost depăşită. În multe cazuri, când membrii au fost neputincioşi, Domnul le-a oferit ajutor. Unii membri spun că au văzut oameni în alb ajutând la salvarea vieţilor lor. Alţii au auzit glasuri care le dădeau îndrumări. Anii de slujire în Biserică au fost o şcoală pregătitoare care i-a învăţat să se organizeze şi să se ajute unii pe alţii.
Acelaşi lucru se întâmplă şi în vieţile noastre. Nu ştim când sau cum ne vor lovi cutremurele. Este posibil ca acestea să nu fie mişcări ale pământului, aşa cum s-a întâmplat în Peru, ci cutremure provocate de ispite, păcate sau de încercări ca şomajul sau bolile grave. Acum este timpul să ne pregătim pentru clipa în care acel cutremur va veni. Acum este timpul să ne pregătim, nu în timpul crizei. Ce facem noi astăzi pentru a grava în sufletele noastre principiile Evangheliei, care ne vor susţine în momentele grele?
De exemplu, ce sămânţă a pus Iosif, care a fost vândut în Egipt, în sufletul său pentru a putea răspunde: „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ (Genesa 39:9), când a evitat presiunile făcute de soţia lui Potifar pentru a-l determina să încalce legea castităţii? Ce sămânţă a plantat, anterior, Nefi în sufletul său astfel încât, atunci când a primit o poruncă de la Dumnezeu, el a putut răspunde: „Mă voi duce şi voi face… căci eu ştiu“? (1 Nefi 3:7.)
Ceea ce au făcut aceşti mari conducători a fost să permită Spiritului să înscrie principiile Evangheliei în sufletele lor. Aceasta nu se întâmplă peste noapte. Lăsând principiile dreptăţii să pătrundă în sufletele noastre, vom fi mai bine pregătiţi pentru cutremurele spirituale. Le putem ajuta să ne pătrundă în suflet meditând şi îndepărtând orice influenţă rea.
Principiile eterne vor prinde rădăcini în noi pe măsură ce ne vom face timp nu numai să citim învăţăturile profeţilor şi scripturile, ci şi meditând asupra lor în spiritul rugăciunii. Nefi, de exemplu, şi-a făcut timp pentru a se aşeza şi a medita. Făcând acest lucru, el a permis perlelor doctrinale să-i pătrundă în suflet (vezi 1 Nefi 11:1). Faceţi-vă timp pentru a face ceea ce Domnul ne-a îndrumat să facem: „Păstraţi aceste lucruri în inima voastră, ca pe o comoară, şi lăsaţi solemnitatea eternităţii să rămână în minţile voastre“ (D&L 43:34). Într-o lume care solicită tot mai mult din timpul nostru, este esenţial să ne facem timp să medităm, în căminele noastre, pentru a înţelege doctrina divină şi principiile ei. Aşa cum a spus Salvatorul: „Duceţi-vă la casele voastre şi gândiţi-vă la lucrurile pe care Eu vi le-am spus… pentru ca voi să puteţi înţelege şi să vă pregătiţi minţile pentru ziua de mâine“ (3 Nefi 17:3).
Făcând acest lucru, doctrina şi principiile ei vor continua să pătrundă şi mai mult în sufletul nostru dacă vom asculta, de asemenea, dojana Domnului cu privire la influenţele rele. Este foarte probabil să existe oameni care fac presiuni asupra noastră pentru a acţiona sau gândi astfel încât viitoare cutremure să ne găsească nepregătiţi. Referitor la acest lucru, Salvatorul ne-a dat un indiciu care ne va ajuta să ne pregătim mai bine acum pentru vicisitudinile care vor veni. El a spus: „Dacă mâna ta te face să păcătuieşti, tai-o; sau, dacă fratele tău greşeşte faţă de tine şi nu mărturiseşte şi nu renunţă, el va fi tăiat“ (Traducerea lui Joseph Smith Marcu 9:40).
Din fericire, Salvatorul Însuşi ne-a învăţat ce se înţelege prin tăierea mâinii. Nu înseamnă automutilare, ci înseamnă îndepărtarea din vieţile noastre, acum, a acelor influenţe care ne împiedică să ne pregătim pentru cutremurele de mâine. Dacă am prieteni care au o influenţă rea asupra mea, sfatul este clar: „Este mai bine pentru tine să intri în viaţă fără fratele tău, decât ca tu şi fratele tău să fiţi aruncaţi în iad“ (Traducerea lui Joseph Smith, Marcu 9:41). Domnul a aplicat acelaşi principiu când l-a avertizat pe Nefi să se despartă de fraţii săi, care deveniseră o influenţă periculoasă (vezi 2 Nefi 5:5).
Rezultă că această tăiere nu se referă numai la prieteni, ci la orice influenţă rea, cum ar fi emisiunile de televiziune, locaţiile Internet, filmele, literatura, jocurile sau muzica nepotrivite. Gravarea în sufletele noastre a acestui principiu ne va ajuta să rezistăm ispitei de a ceda vreunei influenţe rele.
Permiţând doctrinei şi principiilor ei să pătrundă şi mai mult în sufletele noastre vom deveni deţinători ai preoţiei cu valori ale Evangheliei adânc înrădăcinate. Vom fi mai bine pregătiţi pentru a înfrunta cutremurele care vor veni, fără a ne avertiza, când ne aşteptăm cel mai puţin. Ca deţinători ai preoţiei, vom simţi că promisiunea făcută profetului Ieremia ne este făcută şi nouă. „Iată că în ziua aceasta te fac o cetate întărită, un stâlp de fier şi un zid de aramă, împotriva întregii ţări…“ (Ieremia 1:18).
Atunci, vom putea să ne exprimăm recunoştinţa, aşa cum a făcut-o sora Linda Cruzado din Ica. După ce a petrecut întreaga noapte la discreţia elementelor naturii, ea a scris: „În ziua următoare, la ivirea zorilor, Tatăl nostru Ceresc şi-a arătat dragostea printr-un soare cald care a răsărit foarte devreme iar, pe timpul nopţii, ne-a alinat cu o noapte foarte înstelată“.
Acum este timpul să fim curajoşi şi să hotărâm să lăsăm învăţăturile Salvatorului nostru să pătrundă adânc în sufletele noastre. Eu ştiu că El trăieşte şi că, după ce vom face tot ce vom putea, El ne va ajuta. Depun mărturie despre aceasta, în numele lui Isus Hristos. Amin.