Puterea de a schimba
Preşedintele Faust a pregătit acest articol în lunile de dinaintea trecerii sale dincolo de văl în ziua de 10 august 2007.
Puterea de a schimba este foarte reală şi este un mare dar spiritual de la Dumnezeu.
Fiecăruia dintre noi i s-a dat puterea de a-şi schimba viaţa. Ca parte a măreţului plan al fericirii făurit de Domnul, noi avem libertatea individuală de a lua hotărâri. Putem hotărî să acţionăm mai bine şi să fim mai buni. Într-un fel sau altul, noi, toţi, avem nevoie să ne schimbăm; adică, unii dintre noi trebuie să fie mai buni acasă, mai puţin egoişti, să fie mai buni ascultători şi să acorde mai multă atenţie modului în care îi tratează pe alţii. Unii dintre noi au obiceiuri care trebuie să fie schimbate, obiceiuri care ne fac rău nouă şi altora din jurul nostru. Uneori, avem nevoie de un impuls care să ne determine să începem schimbarea.
O schimbare radicală s-a petrecut în Saul când se afla pe drumul spre Damasc. Saul „sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului“ (Faptele apostolilor 9:1). În timp ce se îndrepta spre Damasc, o lumină din cer a strălucit în jurul lui.
„El a căzut la pământ şi a auzit un glas, care-i zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?’
‘Cine eşti Tu, Doamne?’ a răspuns el. Şi Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti’“ (Faptele apostolilor 9:4-5).
Poate că inima lui Saul fusese înmuiată când gloata l-a alungat pe Ştefan din oraş şi l-a lovit cu pietre şi şi-au pus hainele la picioarele lui Saul. Dar nu a existat nicio îndoială când, pe drumul spre Damasc, el a auzit glasul Domnului care spunea: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti“.
„Tremurând şi plin de frică, el a zis: ‘Doamne, ce vrei să fac?’ ‘Scoală-te’, i-a zis Domnul, ‘intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci’“ (Faptele apostolilor 9:6). Saul era orb când s-a sculat de la pământ şi a fost dus în Damasc, unde vederea i-a fost redată şi a fost botezat. El a început imediat „să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu“ (Faptele apostolilor 9:20). Saul, care a fost cunoscut apoi sub numele de Pavel, a trăit experienţa unei schimbări totale, absolute, complete şi ireversibile până la moartea sa.
Schimbarea prin convertire
Fără îndoială, dumneavoastră nu aţi trăit o astfel de experienţă şi nici eu! Convertirea, în cazul celor mai mulţi dintre noi, este mai puţin spectaculoasă, dar trebuie să fie la fel de puternică şi de plină de substanţă. Noii convertiţi la Biserică au, de obicei, un sentiment spiritual în momentul botezului lor. Cineva l-a descris în acest fel: „Nu voi uita niciodată emoţiile care mi-au cuprins sufletul; să fii curat, să iei totul de la început ca un copil al lui Dumnezeu. … A fost un sentiment cu totul deosebit!“.1
Adevărata convertire schimbă vieţi. O tânără fată a scris cât de nefericită a fost viaţa familiei ei în perioada în care ea era o fetiţă. Ea a scris: „Simţeam acest lucru cu intensitate când mama şi fraţii şi surorile mai mici sufereau din cauza comportamentului violent al unui tată beţiv“. La vârsta de 14 ani, cineva i-a spus că una dintre poruncile lui Dumnezeu era să-şi cinstească părinţii. Gândindu-se cum putea face aceasta, ea a fost îndemnată să studieze, să devină o elevă bună şi să fie cea mai bună fiică din oraş.
Nu s-a produs nicio schimbare în căminul ei, dar ea a simţit că trebuia să continue ducerea la îndeplinire a obiectivelor ei şi, la vârsta de 18 ani, a părăsit căminul pentru a urma nişte cursuri speciale. Trei săptămâni mai târziu, s-a dus acasă în vizită; ea a povestit:
„Mama m-a întâmpinat plângând. Am crezut că s-a întâmplat ceva rău, dar ea m-a îmbrăţişat şi a spus: ‘De când ai plecat la studii, tatăl tău nu a mai băut deloc’…
Mama mi-a spus că, în seara în care am plecat, au venit nişte misionari mormoni. …
Tatăl meu devenise ca un copil mic. Puteam să văd pocăinţa şi umilinţa în ochii lui. El se schimbase complet. Renunţase la fumat şi la băut dintr-o dată şi încercase să ţină poruncile despre care îl învăţaseră misionarii. Mă trata ca pe o regină şi îi trata pe mama, fraţii şi surorile mele ca pe capete încoronate…
Întreaga noastră familie a fost botezată… Tatăl meu a devenit, la vârsta de 40 de ani, cel mai bun tată din lume“.2
Puterea Evangheliei ne poate schimba, într-adevăr, viaţa şi ne poate duce de la tristeţe şi disperare la fericire şi bucurie.
Schimbarea prin pocăinţă
Comiterea păcatelor aduce durere şi tristeţe. Dar există o cale de a scăpa de „fierea amărăciunii şi de legăturile nedreptăţii“ (Mosia 27:29). Dacă ne vom întoarce către Domnul şi vom crede în numele Lui, ne putem schimba. El ne va da puterea să ne schimbăm viaţa, puterea să dăm deoparte gândurile rele şi sentimentele rele din inimile noastre. Putem fi scoşi din „cel mai întunecat hău“ pentru a vedea „lumina cea minunată a lui Dumnezeu“ (Mosia 27:29). Putem fi iertaţi. Putem găsi pacea.
Cu câţiva ani în urmă, vârstnicul Marion D. Hanks, acum autoritate generală emerită, a relatat un incident prin care a trecut un bărbat care s-a pocăit şi şi-a schimbat viaţa peste noapte:
„Mergea cu fiul lui la casa unei familii care îl găzduia în perioada în care participa la un turneu al echipei de baseball. Tânărul nu părea încântat că trebuia să meargă cu tatăl lui la casa binefăcătorului său şi tatăl începuse să se întrebe dacă acei oameni îl trataseră rău pe fiul său. Băiatul s-a ascuns pe jumătate în spatele tatălui său când au bătut la uşă. Totuşi, după ce au intrat, fiul a fost întâmpinat cu căldură de familia gazdă şi era evident că el îi iubea foarte mult.
Mai târziu, după ce l-a luat pe fiul său, tatăl nedumerit i-a cerut să-i explice comportamentul lui ciudat… Răspunsul fiului [a fost]:
‘Mi-a fost teamă că ai să uiţi şi ai să înjuri în casa lor, tată. Nu se înjură în casa lor; sunt oameni foarte drăguţi. Vorbesc frumos unul cu altul şi râd mult şi se roagă de fiecare dată când mănâncă şi în fiecare dimineaţă şi seară şi m-au lăsat să mă rog cu ei’.
Tatăl a spus: ‘Acest lucru nu a însemnat că băiatului îi era ruşine cu tatăl său; el mă iubea atât de mult, încât nu voia ca eu să fac o impresie proastă’.
Acest tată, după ce s-a opus unei generaţii de oameni oneşti care încercaseră să-l ajute să găsească un mod de viaţă mai bun, a fost impresionat de spiritul blând al propriului său fiu“.3
Puterea de a schimba a devenit atât de puternică, încât acest tată nu numai că a redevenit activ în Biserică, ci a devenit şi conducător de ţăruş.
Schimbare prin renunţarea la deprinderi rele
Un alt fel de schimbare despre care doresc să vorbesc este renunţarea la obiceiuri înrobitoare. Printre acestea se numără tulburările pe care le provoacă alcoolul, drogurile, tutunul, bulimia, jocurile de noroc, comportamentul sexual nedemn şi vizionarea pornografiei. Citez dintr-o carte, publicată recent, despre dependenţele care secătuiesc trupul de energie: Abuzul de substanţe este o cauză principală a îmbolnăvirii şi a morţii în Statele Unite. Folosirea drogurilor ruinează familii, economia pierde milioane prin scăderea productivităţii, sistemul de sănătate este supus presiunilor şi se pierd vieţi“.4 Este un blestem pentru societate.
Există multe feluri de dependenţe şi este greu pentru cineva care suferă de o astfel de problemă gravă să se schimbe, pentru că unele dintre ele afectează capacitatea mentală. Într-un articol recent despre dependenţă, se spune: „În creierul dependenţilor, activitatea în cortexul prefrontal, acolo unde gândul raţional poate lua controlul asupra comportamentului impulsiv, este redusă“.5 Unele dependenţe ne controlează într-atât, încât ne iau libertatea de a alege dată de Dumnezeu. Una dintre marile acţiuni ale Satanei este să găsească modalităţi de a ne controla. Ca urmare, trebuie să ne abţinem de la orice ne-ar împiedica să îndeplinim scopurile Domnului în ceea ce ne priveşte, orice ar putea pune în pericol binecuvântările eternităţii. Ne aflăm în această viaţă pentru ca spiritul să câştige controlul asupra trupului şi nu invers.
Orice dependenţă cere un preţ teribil în durere şi suferinţă şi ne poate afecta chiar şi spiritual. Totuşi, există speranţă pentru că orice dependenţă poate fi învinsă în timp. Ne putem schimba, dar va fi greu.
Începem prin a lua hotărârea să ne schimbăm. Este nevoie de curaj şi umilinţă să acceptăm că avem nevoie de ajutor, dar sunt puţini aceia, dacă sunt, care pot face acest lucru singuri. Biserica are un program de recuperare pentru cei dependenţi care a fost adaptat după programul original Doisprezece paşi ai alcoolicilor anonimi, avându-se în vedere doctrinele şi crezurile Bisericii. Aceşti 12 paşi se găsesc în Îndrumarul pentru dependenţi – recuperare şi vindecare, pus la dispoziţia conducătorilor preoţiei şi a altor membri.
Ar putea fi necesară o schimbare totală a stilului de viaţă. Trebuie să dorim din toată inima, cu toată mintea şi tăria să depăşim aceste dependenţe dăunătoare. Trebuie să fim pregătiţi să renunţăm total şi absolut la astfel de substanţe sau practici care creează dependenţă.
Mulţi oameni au fost capabili să-şi schimbe obiceiurile în ceea ce priveşte drogurile. O mamă a trei copii, Susan, a folosit drogurile numai în sfârşiturile de săptămână, în efortul de a-şi ascunde problemele de copiii ei. Dar copiii au aflat şi au implorat-o să înceteze. După trei ani, cu ajutor specializat şi sprijinul copiilor ei, mai ales al fiului ei de şapte ani, ea a renunţat la droguri. Privind înapoi, ea a înţeles că Tatăl Ceresc a ajutat-o să iasă din acea stare şi a pregătit-o să asculte Evanghelia. Ea a spus:
„Evanghelia mi-a schimbat inima, aspectul, atitudinea şi sentimentele. Şi am învăţat să mă rog. Ori de câte ori am o problemă, mă îndrept spre Tatăl Ceresc şi spun: ‘Ajută-mă’. Şi el mă îndrumă să ies din ea… Acum, când păşesc, păşesc cu capul sus pentru că ştiu că Tatăl Ceresc este alături de mine la fiecare pas pe care îl fac.…
Este ca un nou început. Am pierdut o mulţime de lucruri dorind să trăiesc în acea lume a drogurilor – am pierdut apartamentul, fiul meu aproape a murit într-un incendiu, mi-am pierdut căsnicia, am pierdut complet fericirea. Dar am primit-o înapoi. Tatăl Ceresc mi-a dat o altă şansă de a o lua de la început. Sunt nouă acum – cu totul nouă pe dinăuntru şi pe dinafară“.6
Fiecare nouă zi care vine poate fi o nouă zi în care să începem să ne schimbăm. Putem schimba mediul în care trăim. Ne putem schimba viaţa înlocuind vechile obiceiuri cu unele noi. Ne putem modela caracterul şi viitorul prin gânduri mai pure şi fapte mai nobile. Aşa cum a spus odată cineva: „Există întotdeauna posibilitatea de schimbare, cu promisiunea ei de pace, fericire şi o viaţă mai bună“.7
Dependenţele agresează Spiritul. Deşi pentru tratarea unor dependenţe este nevoie de tratament clinic de specialitate, să nu trecem cu vederea ajutorul spiritual de care dispunem prin binecuvântările preoţiei şi prin rugăciune. Domnul ne-a promis: „Harul Meu este destul pentru toţi oamenii care se umilesc în faţa Mea, căci dacă ei se umilesc în faţa Mea, atunci Eu voi face ca lucrurile slabe să devină puternice pentru ei“ (Eter 12:27). Să ne aducem aminte că puterea de a schimba este foarte reală şi este un mare dar spiritual de la Dumnezeu.
Eu depun mărturie că prin pocăinţă şi neprihănire ulterioară şi prin puterea Domnului nostru, Isus Hristos, schimbarea supremă poate veni asupra trupurilor noastre pentru ca ele să poată fi „asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile“ (Filipeni 3:21).