Cartea lui Avraam

1 În ţara haldeilor, la locuinţa strămoşilor mei, eu, Avraam, am văzut că era nevoie să-mi găsesc un alt loc de locuit;

2 Şi, găsind că era mai multă bucurie şi pace şi odihnă pentru mine, am căutat binecuvântările strămoşilor şi dreptul la care trebuia să fiu rânduit pentru a le administra pe acestea; fiind eu însumi un discipol al dreptăţii, dorind, de asemenea, să fiu posesorul unor mari cunoştinţe şi să fiu un discipol mai bun al dreptăţii şi să posed cunoştinţe mai mari şi să fiu tată al multor naţiuni, un prinţ al păcii, şi dorind să primesc instrucţiuni şi să ţin poruncile lui Dumnezeu, eu am devenit un moştenitor legitim, un înalt preot, deţinând dreptul care aparţinea strămoşilor.

3 El mi-a fost conferit de la strămoşi; el a coborât de la strămoşi de la începutul timpului, da, chiar de la început sau dinainte de crearea lumii până în prezent, chiar dreptul primului născut sau al primului om, care este Adam sau primul tată, prin intermediul strămoşilor până la mine.

4 Am căutat numirea mea în preoţie, potrivit modului în care Dumnezeu i-a chemat pe strămoşi cu privire la seminţie.

5 Strămoşii mei, fiind întorşi de la dreptatea lor şi de la poruncile sfinte pe care Domnul, Dumnezeul lor, le dăduse, pentru a-i preaslăvi pe zeii păgâni au refuzat cu tărie să asculte glasul meu;

6 Pentru că inima lor era hotărâtă să facă rău şi era în întregime întoarsă spre zeul lui Elkenah, şi zeul lui Libnah, şi zeul lui Mahmackrah, şi zeul lui Koraş, şi zeul lui Faraon, regele Egiptului;

7 De aceea, ei şi-au întors inima spre jertfa păgânilor, oferindu-şi copiii lor acestor idoli muţi, şi n-au ascultat glasul meu, ci s-au străduit să-mi ia viaţa prin mâna preotului lui Elkenah. Preotul lui Elkenah era, de asemenea, preotul lui Faraon.

8 Dar, în această perioadă, era obiceiul ca preotul lui Faraon, regele Egiptului, să ofere bărbaţi, femei şi copii pe altarul care a fost construit în ţara Haldeii pentru a aduce ofrande acestor zei străini.

9 Şi s-a întâmplat că preotul a adus o ofrandă zeului lui Faraon şi, de asemenea, zeului lui Şagreel, chiar după obiceiul egiptenilor. Ori, zeul lui Şagreel era soarele.

10 Şi preotul lui Faraon a oferit chiar un copil, ca jertfă de mulţumire, pe altarul situat aproape de dealul lui Potifar la începutul câmpiei Olişem.

11 Acum, acest preot a oferit pe acest altar trei virgine, deodată, care erau fiicele lui Onita, unul dintre descendenţii regeşti direcţi ai coapselor lui Ham. Aceste virgine au fost oferite datorită virtuţii lor; ele nu au îngenuncheat pentru a preaslăvi zei din lemn sau din piatră, de aceea ele au fost omorâte pe acest altar şi aceasta s-a făcut după obiceiul egiptenilor.

12 Şi s-a întâmplat că preoţii m-au prins, cu violenţă, pentru a mă ucide, de asemenea, aşa cum au făcut acelor virgine, pe acest altar; şi, pentru a avea cunoştinţă cu privire la acest altar, vă îndrum spre figura de la începutul acestei înregistrări.

13 Avea forma tâmplăriei unui pat, de felul acelora care se găseau la haldei şi era aşezat înaintea zeilor lui Elkenah, Libnah, Mahmackrah, Koraş şi, de asemenea, a unui zeu asemănător cu acela al lui Faraon, regele Egiptului.

14 Pentru a vă face o idee asupra acestor zei, v-am arătat înfăţişarea acestora în figurile de la început, acest gen de figuri fiind numite de haldei Ralinos, ceea ce înseamnă hieroglife.

15 Şi când şi-au ridicat mâinile deasupra mea, pentru a mă oferi pe mine şi a-mi lua viaţa, iată mi-am înălţat glasul spre Domnul Dumnezeul meu, şi Domnul a ascultat şi a auzit şi m-a făcut plin de viziunea Atotputernicului şi îngerul din prezenţa Lui a stat lângă mine şi, imediat, mi-a dezlegat legăturile mele;

16 Şi glasul Lui s-a îndreptat către mine: Avraam, Avraam, iată, numele Meu este Iehova, şi te-am auzit, şi am coborât pentru a te elibera şi pentru a te lua din casa tatălui tău şi dintre toate rudele tale, într-o ţară străină pe care nu o cunoşti;

17 Şi aceasta, deoarece ei şi-au întors inima de la Mine pentru a-i preaslăvi pe zeul lui Elkenah, şi pe zeul lui Libnah, şi pe zeul lui Mahmackrah, şi pe zeul lui Koraş şi pe zeul lui Faraon, regele Egiptului; de aceea, Eu am coborât pentru a interveni împotriva lor şi pentru a-l distruge pe acela care a ridicat mâna împotriva ta, Avraam, fiul Meu, ca să îţi ia viaţa.

18 Iată, te voi conduce cu mâna Mea şi te voi lua pentru a pune numele Meu asupra ta, chiar preoţia tatălui tău, şi puterea Mea va fi asupra ta.

19 Şi aşa cum a fost cu Noe va fi şi cu tine; dar, prin slujirea ta, numele Meu va fi cunoscut în veci pe pământ pentru că sunt Dumnezeul tău.

20 Iată, Dealul Potifar era în ţara lui Ur, din Haldea. Şi Domnul a dărâmat altarul lui Elkenah şi al zeilor ţării şi i-a distrus complet pe aceştia şi l-a lovit pe preot, astfel încât el a murit; şi a fost mare jale în Haldea şi, de asemenea, la curtea Faraonului, Faraon care înseamnă: rege de sânge regesc.

21 Acum, acest rege al Egiptului era un descendent al coapselor lui Ham şi, prin naşterea sa, era de acelaşi sânge ca şi cananiţii.

22 Din această obârşie provin toţi egiptenii şi, astfel, sângele cananiţilor a fost păstrat în ţară.

23 Ţara Egiptului fiind descoperită prima dată de către o femeie, care a fost fiica lui Ham şi fiica lui Egiptus, ceea ce în limba haldee înseamnă Egipt, care înseamnă ceea ce este interzis;

24 Când această femeie a descoperit ţara, aceasta era sub apă; şi după un timp i-a stabilit pe fiii ei în ea; şi astfel, de la Ham provine această rasă care a păstrat blestemul în ţară.

25 Acum, primul guvern al Egiptului a fost stabilit prin Faraon, cel mai în vârstă fiu al lui Egiptus, fiica lui Ham, şi a fost făcut după modelul guvernului lui Ham, care a fost patriarhal.

26 Faraon, fiind un om drept, a stabilit împărăţia sa şi şi-a judecat poporul cu înţelepciune şi în mod drept, în timpul întregii sale vieţi, căutând cu sinceritate să imite acel ordin stabilit de strămoşi în timpul primelor generaţii, în zilele primei domnii patriarhale, chiar în cursul domniei lui Adam şi, de asemenea, a lui Noe, tatăl său, care l-a binecuvântat cu binecuvântările pământului şi cu binecuvântările înţelepciunii, dar l-a blestemat cu privire la preoţie.

27 Acum, Faraon fiind din acea obârşie care nu-i dădea dreptul la preoţie, cu toate că faraonii doreau să o pretindă de la Noe, prin Ham, tatăl meu a fost, de aceea, ispitit de idolatria lor;

28 Dar eu mă voi strădui, mai departe, să descriu cronologia începând de la mine însumi şi mergând înapoi până la începutul creării, pentru că aceste cronici au ajuns în mâinile mele, cronici pe care le-am păstrat până în prezent.

29 Acum, după ce preotul lui Elkenah a fost lovit astfel încât el a murit, au fost împlinite lucrurile care mi-au fost spuse cu privire la ţara Haldeii, şi anume, că va fi o foame în ţară.

30 În consecinţă, o foamete a domnit în toată ţara Haldeii şi tatăl meu a fost extrem de chinuit datorită foametei şi el s-a pocăit de răul pe care îl planificase cu privire la mine, acela de a-mi lua viaţa.

31 Dar cronicile strămoşilor, chiar ale patriarhilor, cu privire la dreptul la preoţie, Domnul, Dumnezeul meu, le-a păstrat în mâinile mele; de aceea, am păstrat până în această zi cunoştinţele despre începutul creaţiei şi, de asemenea, al planetelor şi al stelelor, aşa cum au fost revelate strămoşilor şi mă voi strădui să scriu unele dintre aceste lucruri în această cronică pentru în folosul urmaşilor mei, care vor veni după mine.