Bun venit la studiul Noului Testament
Ce este Noul Testament?
Noul Testament cuprinde scrierile primilor apostoli şi primilor ucenici ai lui Isus Hristos, care au scris fiind inspiraţi de Duhul Sfânt. Cuprinde cele patru evanghelii, care sunt mărturiile lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan despre Isus Hristos ca Mesia cel promis – Salvatorul şi Mântuitorul – şi Domnul înviat. Cele patru evanghelii relatează părţi din viaţa lui Isus şi consemnează multe dintre învăţăturile Sale. Noul Testament cuprinde doctrine şi principii propovăduite de Salvator şi apostolii Săi în scopul de a-i ajuta pe alţii să înveţe cum să se întoarcă să trăiască alături de Dumnezeu Tatăl şi să obţină viaţă eternă. Pentru sfinţii din zilele din urmă, Biblia este o carte de scriptură sfântă, alături de Cartea lui Mormon, Doctrină şi legăminte şi de Perla de mare preţ (vezi Articolele de credinţă 1:8).
Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a rezumat conţinutul important al Noului Testament: „Noul Testament … relatează îndeplinirea promisiunilor din vechime; povesteşte despre naşterea, slujirea şi sacrificiul ispăşitor al Celui Promis; explică doctrinele necesare salvării cuprinse în Evanghelia Sa nepieritoare; consemnează creşterea şi extinderea Evangheliei la meridianul timpului; prevesteşte îndepărtarea universală de la credinţa transmisă odată sfinţilor; promite o restaurare glorioasă a Evangheliei în zilele din urmă; şi prezice, într-o reprezentare expresivă şi dramatică, evenimentele care vor avea loc înainte, în timpul şi după cea de-a Doua Venire a Fiului Omului. Scopul lui principal este de a depune mărturie despre Hristos” (A New Witness for the Articles of Faith [1985], p. 392).
De ce este important să studiem Noul Testament?
Ca toate scripturile, Noul Testament propovăduieşte şi depune mărturie despre Isus Hristos şi despre divinitatea Sa. Apostolul Ioan a declarat că scopul său în scrierea evangheliei sale era de a-i convinge pe alţii să „[creadă] că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să [aibă] viaţa în Numele Lui” (Ioan 20:31). Studiind Noul Testament, veţi învăţa despre naşterea extraordinară a Salvatorului, veţi fi martori la miracolele şi vindecările înfăptuite de El, veţi auzi adevărurile sublime ale Evangheliei Sale şi veţi retrăi zilele sacrificiului Său ispăşitor, ale răstignirii şi glorioasei Sale învieri. Pe măsură ce veţi studia viaţa şi învăţăturile Salvatorului, veţi învăţa cum să veniţi la El pentru a primi speranţă, iertare, pace şi fericire eternă. Un studiu sincer al Noului Testament vă poate întări credinţa în Isus Hristos şi vă poate ajuta să vă bizuiţi pe învăţăturile Sale şi ispăşirea Sa.
Vârstnicul L. Tom Perry, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că Noul Testament „este partea cea mai importantă din istoria scripturală, la fel cum Salvatorul Însuşi trebuie să fie cel mai important pentru vieţile noastre. Trebuie să ne angajăm să studiem Noul Testament şi să-l preţuim!
Există perle de înţelepciune nepreţuite pe care le găsim atunci când studiem Noul Testament” („Sabatul şi împărtăşania”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 6).
Următoarele exemple sunt câteva dintre perlele nepreţuite de adevăr şi înţelepciune pe care le găsim în Noul Testament:
-
Isus Hristos este „calea, adevărul şi viaţa” şi, prin El, puteţi ajunge să Îl cunoaşteţi pe Tatăl Ceresc (vezi Ioan 14:6);
-
Duhul Sfânt este „Mângâietorul… [care] vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot” (Ioan 14:26);
-
ucenicii lui Isus Hristos au responsabilitatea să predice Evanghelia în întreaga lume (vezi Matei 28:19);
-
Salvatorul continuă să conducă Biserica Sa prin revelaţie oferită slujitorilor Săi aleşi (vezi Faptele apostolilor 1:2);
-
voi sunteţi urmaşii sau copiii lui Dumnezeu (vezi Faptele apostolilor 17:28-29);
-
deoarece Salvatorul a înviat, toţi vor triumfa asupra morţii şi vor trăi din nou (1 Corinteni 15:21-26);
-
dacă vă lipseşte înţelepciunea, puteţi să-L întrebaţi pe Dumnezeu, în rugăciune, şi El vă va răspunde (vezi Iacov 1:5-6);
-
sfinţii credincioşi care vor învinge răul vor primi viaţă veşnică (vezi Apocalipsa 3).
O experienţă din viaţa profetului Joseph Smith reprezintă un exemplu despre modul în care studiul Noului Testament vă poate influenţa şi schimba viaţa. Când era tânăr băiat, Joseph s-a luptat cu sarcina dificilă de a afla el însuşi care dintre biserici era adevărată. El a căutat răspunsuri în Biblie şi, într-o zi, a citit fragmentul din Iacov 1:5. Mai târziu, el a scris: „Niciodată nu a pătruns un pasaj din scriptură în inima omului cu mai multă putere decât a pătruns acesta, atunci, în inima mea. Părea că intră cu putere mare în fiecare fibră a inimii mele. Am meditat iar şi iar asupra lui” (Joseph Smith – Istorie 1:12).
După ce a citit acele cuvinte din Noul Testament şi a meditat asupra lor, Joseph s-a decis să acţioneze conform adevărului pe care l-a aflat şi a cerut de la Dumnezeu, după cum l-a învăţat Iacov. Hotărârea lui a avut drept rezultat remarcabila sa Primă Viziune. Pe măsură ce veţi studia cu sârguinţă Noul Testament, veţi simţi cum Spiritul Sfânt vă va atinge inima şi vă va ajuta să identificaţi moduri în care să puneţi în practică doctrinele şi principiile Evangheliei în vieţile voastre.
În timp ce studiaţi, rugându-vă, Noul Testament, acţionaţi conform îndemnurilor Duhului Sfânt. Făcând astfel, vă veţi converti mai mult la Domnul. Adevărata convertire are loc în timp ce continuaţi să acţionaţi conform doctrinelor despre care ştiţi că sunt adevărate şi ţineţi poruncile în fiecare zi, în fiecare lună, tot restul vieţii voastre.
Despre Noul Testament
Biblia nu este o singură carte. Este o colecţie de cărţi. Cuvântul grecesc din care este derivat cuvântul biblie înseamnă „cărţile”. „Biblia creştină are două părţi, de obicei cunoscute ca Vechiul şi Noul Testament” (Ghid pentru scripturi, „Biblie”, scriptures.lds.org). Cuvântul care a fost tradus drept testament poate fi tradus şi legământ. Astfel, Noul Testament este noul legământ.
În contextul Evangheliei, un legământ este o înţelegere specială între Domnul şi o persoană sau un grup de persoane. Vechiul Testament sau vechiul legământ este legea pe care Domnul a dat-o poporului Său în vechime. „Când Salvatorul a venit la jumătatea timpului, El a restaurat Evanghelia pentru evreii din Palestina. De vreme ce ei se îndepărtaseră chiar şi de legea lui Moise, a fost un legământ nou pentru ei” (Bible Dictionary, „Bible”).
Noul Testament este, în mod obişnuit, împărţit în Evanghelii, Faptele apostolilor, epistolele lui Pavel, epistolele soborniceşti şi cartea Apocalipsa.
-
Evangheliile. Cărţile lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan sunt numite Evanghelii şi fiecare este intitulată după numele autorului ei. Cuvântul Evanghelie înseamnă „veste bună”. Deşi cele patru evanghelii diferă în unele detalii şi aspecte, toate relatează evenimente din viaţa Salvatorului şi din timpul slujirii Sale pe pământ printre iudei. Toate cele patru evanghelii propovăduiesc şi depun mărturie că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi Salvatorul lumii. „Consemnările lui Matei, Marcu şi Luca prezintă o colecţie de materiale întrucâtva similare şi au un număr considerabil de expresii, precum şi elemente principale în comun şi, de aceea, sunt uneori numite «evangheliile sinoptice» (însemnând «vedere similară»). Chiar aşa, fiecare este unică şi conţine multe detalii care nu se regăsesc în celelalte. Consemnarea lui Ioan este întru totul diferită de celelalte trei în privinţa vocabularului, expresiilor şi prezentării evenimentelor” (Bible Dictionary, „Gospels”).
-
Faptele apostolilor. Faptele apostolilor a fost scrisă de Luca şi este o relatare despre creşterea Bisericii sub îndrumarea lui Petru şi a celorlalţi apostoli vezi Bible Dictionary, „Acts of the Apostles”).
-
Epistolele lui Pavel. Epistolele sau scrisorile lui Pavel sunt numite după ramura Bisericii sau după persoana sau grupul pentru care au fost scrise. Epistolele lui Pavel sunt aranjate „după lungime, în ordine descrescătoare, de la cea mai lungă (Romani) la cea mai scurtă (Filimon). Epistola către evrei este o excepţie, ea fiind plasată ultima, deoarece unii s-au întrebat dacă ea a fost scrisă sau nu de către Pavel” (Bible Dictionary, „Pauline Epistles”).
-
Epistolele sobornicești. Cărţile de la Iacov până la Iuda sunt, deseori, numite epistole sobornicești, deoarece, cu excepţia lui 2 şi 3 Ioan, ele nu sunt adresate unei persoane anume sau unei ramuri a Bisericii. Ele sunt numite după autorii care le-au scris. (Vezi Bible Dictionary, „General Epistles”.)
-
Cartea Apocalipsa. Cartea Apocalipsa (uneori numită Revelaţia) a fost scrisă de apostolul Ioan, care a scris, de asemenea, evanghelia şi epistolele care poartă numele său. Ea este relatarea despre o revelaţie pe care Ioan a primit-o de la Domnul. (Vezi Bible Dictionary, „Revelation of John”.)
Traducerea lui Joseph Smith şi Joseph Smith – Matei
Domnul i-a poruncit profetului Joseph Smith să facă o traducere sau o revizie a versiunii King James a Bibliei. Traducerea lui Joseph Smith (deseori prescurtată ca TJS) nu este o traducere a Bibliei dintr-o limbă în alta. Mai exact, ea cuprinde modificări pe care Domnul l-a inspirat pe profet să le aducă textului Bibliei.
Joseph Smith a început traducerea sa în luna iunie a anului 1830 şi a terminat-o în luna iulie a anului 1833, cu toate că el a continuat să aducă modificări manuscrisului până la scurt timp înainte de moartea sa în anul 1844 (vezi Ghid pentru scripturi, „Traducerea lui Joseph Smith”). În timp ce părţi ale traducerii profetului Joseph Smith au fost publicate în cursul vieţii lui, întreaga traducere inspirată a Bibliei a fost pentru prima dată publicată în anul 1867 de către Biserica Reorganizată a Sfinţilor din Zilele din Urmă (cunoscută acum drept Comunitatea lui Hristos). Începând din anul 1979, ediţia SZU a Bibliei în versiunea King James include în notele de subsol şi anexă sute de fragmente din Traducerea lui Joseph Smith, importante din punct de vedere doctrinar. (Vezi Robert J. Matthews, „Joseph Smith’s Efforts to Publish His Bible «Translation»”, Ensign, ian. 1983, p. 57-64; Bible Dictionary, „Joseph Smith Translation”.) De asemenea, începând din anul 2009, ediţia SZU a Bibliei în limba spaniolă, versiunea Reina-Valera, include fragmente în notele de subsol şi anexă. În anul 2015, ediţia SZU a Bibliei a fost publicată în limba portugheză.
Joseph Smith – Matei, din Perla de mare preţ, este un extras din Traducerea lui Joseph Smith (Traducerea lui Joseph Smith, Matei 23:39-24:56). Este traducerea inspirată a fragmentului Matei 23:39-24:55.
Traducerea lui Joseph Smith ne ajută să înţelegem mai bine Noul Testament restaurând unele din adevărurile simple şi preţioase care au fost pierdute din conţinutul Bibliei (vezi 1 Nefi 13:20-41) şi adăugând completările şi clarificările Domnului.