Introducere la 2 Timotei
De ce studiem această carte?
Epistola a doua a lui Pavel către Timotei a subliniat importanţa puterii primite datorită mărturiei despre Isus Hristos (vezi 2 Timotei 1:7-8). De asemenea, conţine o profeţie cu privire la „[vremurile] grele” din zilele lui Pavel şi ale lui Timotei, precum şi din ultimele zile (vezi 2 Timotei 3:1-7). Pentru a-l ajuta pe Timotei cu încercările pe care le avea, Pavel l-a încurajat să se încreadă în scripturi şi în conducătorii Bisericii (vezi 2 Timotei 3:14-17) şi să se bazeze pe doctrina adevărată (vezi 2 Timotei 4:2). Studiind această carte, veţi învăţa doctrine şi principii care vă pot ajuta să trăiţi cu credinţă în vremurile grele din zilele din urmă.
Cine a scris această carte?
Apostolul Pavel a scris 2 Timotei (vezi 2 Timotei 1:1).
Când şi unde a fost scrisă?
Cel mai probabil, cea de a doua epistolă a lui Pavel către Timotei a fost scrisă între anii 64 şi 65 d.H. (vezi Ghid pentru scripturi, „Epistolele lui Pavel”, scriptures.lds.org). Pavel a scris această epistolă în timpul celei de a doua sa încarcerări la Roma, cu puţin timp înaintea martiriului său (vezi Bible Dictionary, „Pauline Epistles”).
În timpul încarcerării sale, Pavel era în lanţuri (vezi 2 Timotei 1:16; 2:9), cel mai probabil, într-o celulă sau o carceră şi era expus frigului (vezi 2 Timotei 4:13, 21), iar prietenii săi se străduiau să-l găsească (vezi 2 Timotei 1:17). Aparent, Luca era singurul care îl vizita cu regularitate (vezi 2 Timotei 4:11), iar Pavel se aştepta ca viaţa sa să se sfârşească curând (vezi 2 Timotei 4:6-8).
Pentru cine a fost scrisă această carte şi de ce?
În această scrisoare, Pavel l-a încurajat pe Timotei şi i-a oferit tărie să-l ajute să meargă mai departe după moartea iminentă a lui Pavel. Pavel era conştient că nu mai avea timp şi dorea să-l vadă pe Timotei, pe care îl numea „copilul meu preaiubit” (2 Timotei 1:2).
La sfârşitul scrisorii sale, Pavel a cerut ca Timotei şi Marcu să-l viziteze şi să-i aducă câteva lucruri de care avea nevoie (vezi 2 Timotei 4:9-13). Deşi scrisoarea lui Pavel era adresată în mod special lui Timotei, sfatul său poate fi aplicat şi în vieţile celor care trăiesc în „zilele din urmă” (2 Timotei 3:1) deoarece Pavel a propovăduit despre încercări şi soluţii care sunt relevante atât pentru zilele noastre, cât şi pentru ale sale.
Care sunt unele dintre trăsăturile distinctive ale acestei cărţi?
Această scrisoare, împreună cu 1 Timotei şi Tit, este una dintre epistolele pastorale şi „conţine ultimele cuvinte ale apostolului şi arată minunatul curaj şi încrederea cu care a înfruntat moartea” (vezi Bible Dictionary, „Pauline Epistles”). Se pare că, din punct de vedere cronologic, 2 Timotei a fost ultima scrisoare a lui Pavel din Noul Testament (vezi 2 Timotei 4:6).
Această scrisoare conţine câteva dintre gândurile lui Pavel cu privire la binecuvântările şi dificultăţile faptului de a sluji în calitate de „[propovăduitor] şi [apostol]… şi învăţător al neamurilor” (2 Timotei 1:11). Pavel a declarat: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii” (2 Timotei 4:7-8), indicând faptul că simţea o asigurare personală că va moşteni viaţa veşnică. Pentru că Îi slujise lui Isus Hristos timp de mai bine de 30 de ani, Pavel avea cunoştinţele necesare pentru a-l instrui pe Timotei cum să slujească eficient pentru a întări credinţa altora (vezi 2 Timotei 2:15-17, 22-26; 4:1-2, 5).
Rezumat
2 Timotei 1. Pavel vorbeşte despre darul şi puterea lui Dumnezeu, care sunt primite prin rânduirea la oficii ale preoţiei. El ne învaţă că „[duhul] de frică” (2 Timotei 1:7) nu vine de la Dumnezeu şi că nu ar trebui să ne fie ruşine de mărturia noastră despre Isus Hristos. Pavel depune mărturie că Isus Hristos l-a chemat să predice Evanghelia (vezi 2 Timotei 1:11).
2 Timotei 2. Pavel foloseşte metaforele cu ostaşul bun, atletul victorios şi plugarul harnic pentru a ilustra nevoia de a îndura greutăţile pentru a primi slavă eternă. El aseamănă învăţătorii adevăraţi şi pe cei mincinoşi cu vasele care au întrebuinţare de cinste şi de ocară. El îl avertizează pe Timotei să evite controversele şi să îi înveţe cu răbdare pe cei care trebuie să se pocăiască.
2 Timotei 3-4. Pavel descrie situaţiile rele din ultimele zile şi îl încurajează pe Timotei să folosească scripturile în calitatea sa de conducător al preoţiei. El scrie despre moartea sa iminentă şi declară: „Am păzit credinţa” (2 Timotei 4:7). Pavel depune mărturie că Domnul îl va primi în „împărăţia Lui cerească” (2 Timotei 4:18).