Apostolul Pavel a propovăduit despre binecuvântările care rezultă atunci când renaşti spiritual şi te supui voinţei Tatălui Ceresc. El a propovăduit despre respingerea de către Israel şi urmaşii săi a legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam şi urmaşi săi. Pavel a propovăduit că poporul ales al lui Dumnezeu era stabilit mai mult în funcţie de credinţa faţă de legăminte decât de descendenţă şi a propovăduit despre ducerea Evangheliei la neamuri.
Pavel descrie binecuvântările de a fi renăscut spiritual
Cunoaşteţi pe cineva care a moştenit ceva de mare valoare sau importanţă de la altcineva? De exemplu, uneori, un părinte sau bunic va dărui ceva de mare valoare copiilor sau nepoţilor lor.
Dacă aţi putea moşteni bunurile cuiva, ale cui bunuri le-aţi alege şi de ce le-aţi dori?
Gândiţi-vă la binecuvântările pe care le-aţi primi dacă aţi moşteni toate bunurile pe care le are Tatăl Ceresc. În timp ce studiaţi Romani 8:1-18, căutaţi ce trebuie să facem pentru a fi moştenitori ai tuturor bunurilor pe care le are Tatăl Ceresc.
Citiţi Romani 8:1, 5-7,13 şi căutaţi ce a propovăduit Pavel despre faptul de a umbla „după lucrurile firii pământeşti” sau de a ceda tendinţei de a păcătui şi despre faptul de a umbla după „lucrurile Duhului”.
În aceste versete, Pavel a propovăduit despre două atitudini opuse: aceea de a „[umbla] după lucrurile firii pământeşti” şi de a „[umbla] după lucrurile Duhului”(Romani 8:6). A umbla după lucrurile firii pământeşti înseamnă a fi preocupat de plăceri fizice, pasiuni şi pofte ale trupului fizic. Ce credeţi că înseamnă a umbla după lucrurile Duhului?
Expresia a face să „moară faptele trupului” (Romani 8:13) înseamnă a învinge sau a scăpa de slăbiciunile, ispitele şi păcatele legate de trupurile noastre muritoare (vezi Mosia 3:19). Din acest verset, învăţăm că, dacă urmăm influenţa Spiritului, putem învinge tendinţa de a păcătui.
Citiţi Romani 8:14-17 şi căutaţi modul în care Pavel s-a referit la cei care urmează Spiritul. Cuvântul fii din versetul 14 înseamnă copii şi include şi fiicele (vezi D&L 25:1).
Scripturile vorbesc despre noi ca fiind „copii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:16) în mai multe sensuri. Primul, fiecare fiinţă umană este literalmente un copil de spirit iubit al Tatălui Ceresc. Al doilea, noi suntem născuţi din nou în calitate de copii ai lui Dumnezeu printr-o relaţie stabilită prin legământ cu Isus Hristos când ne pocăim, suntem botezaţi şi primim Duhul Sfânt.
Înfierea era un lucru obişnuit în lumea romană şi a fost un concept cunoscut cititorilor lui Pavel. O persoană care înfia în mod legal pe cineva îi conferea acelei persoane toate drepturile şi privilegiile pe care le-ar fi avut un copil biologic. De aceea, când primim un «duh de înfiere» (Romani 8:15) prin intrarea în legământul Evangheliei, noi devenim copiii lui Dumnezeu şi «împreună moştenitori cu Hristos» (Romani 8:17).
În Cartea lui Mormon, regele Beniamin a propovăduit, de asemenea, modul în care putem deveni „copii ai lui Hristos” (veziMosia 5:5-10).
Imagine
Preşedintele Joseph Fielding Smith
Preşedintele Joseph Fielding Smith ne-a învăţat că Isus Hristos „devine Tatăl nostru deoarece… El ne oferă viaţă, viaţă eternă, prin ispăşirea pe care a înfăptuit-o pentru noi”. El a explicat: „Noi devenim copii, fii şi fiice ale lui Isus Hristos, prin legămintele noastre de a fi supuşi Lui” (Doctrines of Salvation, compilaţie realizată de Bruce R. McConkie, 3 volume [1954-1956], 1:29).
Citiţi, din nou, Romani 8:17. (Moştenitor cu altcineva este o persoană care primeşte o moştenire egală cu alţi moştenitori.)
Dacă noi suntem deja copii ai lui Dumnezeu Tatăl, de ce nu primim în mod automat o moştenire egală cu cea a lui Isus Hristos? De ce este necesar să devenim fii şi fiice ale lui Isus Hristos?
Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks
Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a explicat: Noi suntem cu toţii moştenitori ai părinţilor noştri cereşti. «Suntem copii ai lui Dumnezeu», ne-a învăţat apostolul Pavel, «şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos» (Romani 8:16-17). Aceasta înseamnă, aşa cum ni se spune în Noul Testament, că suntem „moştenitori ai vieţii veşnice”(Tit 3:7) şi că, dacă venim la Tatăl, noi vom „moşteni aceste lucruri” (Apocalipsa 21:7) − tot ceea ce are El − concept pe care mintea noastră de oameni muritori cu greu îl poate înţelege. Însă putem, cel puţin, să înţelegem că împlinirea acestui destin suprem în eternitate este posibilă numai dacă Îl urmăm pe Salvatorul nostru, Isus Hristos, care ne-a învăţat că „nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6)” („Ucenici ai lui Hristos”, Liahona, mai 2013, p. 98).
Bazându-ne pe propria noastră demnitate, noi n-am primi nimic, deoarece toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu (vezi Romani 3:23). Cu toate acestea, când suntem înfiaţi de Isus Hristos, imperfecţiunile noastre sunt înlăturate prin viaţa Sa şi ispăşirea Sa perfecte. Astfel, prin legămintele noastre şi supunerea faţă de Isus Hristos, noi devenim moştenitori împreună cu Isus Hristos şi „suferim împreună cu [Isus Hristos]” (Romani 8:17). Aceasta nu înseamnă că noi suferim la fel ca Salvatorul ca parte a sacrificiului Său ispăşitor. Ci suferim cu El urmându-L şi sacrificând lucrurile lumeşti, supunându-ne poruncilor şi îndurând cu credinţă opoziţia.
Din Romani 8:14-18, învăţăm că, dacă suntem copii de legământ credincioşi ai lui Dumnezeu, noi putem deveni moştenitori împreună cu Isus Hristos a tot ce are Tatăl Ceresc.
Faceţi un tabel cu trei coloane în jurnalul pentru studiul scripturilor şi denumiţi prima coloanăCerinţe, coloana din mijloc Opoziţie şi a treia coloană Moştenire. După aceea, completaţi următoarele:
În coloana „Cerinţe”, enumeraţi patru sau cinci porunci sau standarde concrete conform cărora trebuie să trăim pentru a fi consideraţi copii de legământ credincioşi ai lui Dumnezeu.
În coloana „Opoziţie”, enumeraţi unele exemple de opoziţie cu care ne-am putea confrunta în timp ce ne străduim să trăim astfel, încât să fim consideraţi copii de legământ credincioşi ai lui Dumnezeu.
În coloana „Moştenire”, enumeraţi câteva binecuvântări pe care le putem moşteni de la Tatăl Ceresc dacă ne străduim să trăim aşa cum trăiesc copiii de legământ credincioşi ai Săi.
Uitaţi-vă la ceea ce aţi scris în jurnalul pentru studiul scripturilor şi comparaţi binecuvântările primite atunci când suntem moştenitori împreună cu Hristos cu cerinţele pe care trebuie să le îndepliniţi şi opoziţia cu care vă puteţi confrunta. Ce aţi spune cuiva care ar întreba dacă merită să fim credincioşi în ţinerea poruncilor Domnului?
Citiţi Romani 8:18 şi căutaţi ce a spus Pavel despre felul în care se compară ceea ce sacrificăm cu ceea ce primim de la Tatăl Ceresc ca moştenire.
Romani 8:19-30 consemnează că Pavel a propovăduit că Spiritul ne ajută în slăbiciunile noastre şi că Isus Hristos a fost chemat în viaţa premuritoare să fie Salvatorul copiilor lui Dumnezeu. (În Romani 8:29-30, cuvintele i-a hotărât mai dinainte înseamnă i-a prerânduit sau chemat. Veţi studia mai mult despre învăţăturile apostolului Pavel cu privire la prerânduire în epistola sa către Efeseni.)
Citiţi Romani 8:28, 31-39 şi căutaţi adevăruri propovăduite de Pavel despre dragostea lui Dumnezeu în raport cu opoziţia, cu provocările şi suferinţele din timpul vieţii muritoare. Puteţi să marcaţi cuvintele şi expresiile care au însemnătate pentru voi.
În Traducerea lui Joseph Smith, în limba engleză, în Romani 8:31 este scris: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate triumfa asupra noastră?” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Romani 8:31).
Unele adevăruri pe care le putem identifica în aceste versete includ următoarele: Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, toate lucrurile vor conlucra pentru binele nostru. Prin Isus Hristos, putem învinge toate încercările şi suferinţele din timpul vieţii muritoare. Nimic nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu, care se manifestă în ispăşirea lui Isus Hristos.
Completaţi una sau mai multe dintre următoarele activităţi în jurnalul pentru studiul scripturilor:
Gândiţi-vă la încercările şi suferinţele pe care le-aţi avut şi, apoi, scrieţi două declaraţii din Romani 8:28, 31-39 care vă atrag atenţia în mod deosebit şi explicaţi de ce.
Descrieţi cum aţi simţit dragostea lui Dumnezeu în timpul încercărilor voastre.
Scrieţi câteva moduri prin care vă puteţi arăta dragostea faţă de Dumnezeu. Stabiliţi un ţel pentru a pune în practică ceea ce aţi scris şi aveţi încredere că toate lucrurile vor conlucra pentru binele vostru.
Pavel propovăduieşte despre respingerea legământului lui Dumnezeu de către Israel şi despre răspândirea Evangheliei printre neamuri
Conform celor arătate în Romani 9-11, apostolul Pavel a folosit termenii Israel şi israeliţi în loc de iudei. În Vechiul Testament, Dumnezeu a ales descendenţii lui Iacov sau Israel, pentru a face parte din legământul Său cu Avraam (vezi Romani 9:4-5). Acest legământ a inclus binecuvântări, cum ar fi o ţară, autoritatea preoţiei şi responsabilitatea de a împărtăşi binecuvântările Evangheliei oamenilor din întreaga lume, ceea ce face posibilă viaţa eternă.
Citiţi Romani 9:6, 8 şi căutaţi ce a propovăduit Pavel despre membrii casei lui Israel.
Ce credeţi că a vrut să spună Pavel prin expresia „nu toţi cei ce se coboară din Israel, sunt Israel” (Romani 9:6)?
Unii iudei nu au înţeles faptul că nu toţi oamenii născuţi în casa lui Israel erau demni să facă parte din legământul lui Dumnezeu cu Israel. Ei au crezut în mod eronat că descendenţa lor le asigura, automat, binecuvântările legământului.
Citiţi Romani 10:8-13 şi căutaţi modul prin care oricine, israelit sau nu, poate deveni parte din poporul de legământ al lui Dumnezeu.
În aceste versete, cuvântul din limba greacă tradus prin a mărturisi înseamnă o recunoaştere în mod deschis a acceptării sau a legământului iar cuvântul din limba greacă tradus prin crezi înseamnă devotament plin de încredere. Această încredere profundă în Salvator conduce oamenii spre o recunoaştere deschisă a acceptării Lui în modul stabilit de El. Aceste moduri includ supunerea faţă de poruncile lui Dumnezeu, pocăinţa şi primirea rânduielilor Evangheliei necesare salvării, care includ botezul şi darul Duhului Sfânt.
Conform învăţăturilor lui Pavel, dacă Îl acceptăm pe Isus Hristos şi Evanghelia Sa şi ne supunem lui Isus Hristos şi Evangheliei Sale, putem primi binecuvântările legământului lui Dumnezeu şi putem fi salvaţi.
Unii oameni au folosit Romani 10:9, 13 pentru a pretinde că tot ceea trebuie să facem pentru a fi salvaţi este să ne mărturisim verbal credinţa în Isus Hristos. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi despre modul în care adevărurile discutate în această lecţie vă pot ajuta să răspundeţi acestei presupuneri eronate.
În restul versetelor din Romani 10-11, citim că Pavel a propovăduit faptul că ascultarea cuvântului lui Dumnezeu este esenţială pentru dezvoltarea credinţei în Hristos. El a explicat mai mult despre respingerea Evangheliei lui Isus Hristos de către israeliţi şi a folosit analogia altoirii de ramuri dintr-un măslin sălbatic într-un măslin cultivat pentru a reprezenta înfierea neamurilor în casa lui Israel (vezi Iacov 5). De asemenea, el a propovăduit că Evanghelia va fi din nou predicată iudeilor.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:
Am studiat Romani 8-11 şi am încheiat această lecţie în data de (data).
Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: