Capitolul 5
Iacov îl pomeneşte pe Zenos în legătură cu pilda măslinului cultivat şi a celui sălbatic—Ei sunt asemănători lui Israel şi neamurilor—Se prevede împrăştierea şi adunare lui Israel—Se fac aluzii la nefiţi şi lamaniţi şi la întreaga casă a lui Israel—Neamurile vor fi altoite pe Israel—În cele din urmă, via va fi arsă. Circa 544–421 î.H.
1 Iată, fraţii mei, nu vă aduceţi aminte că aţi citit cuvintele profetului aZenos pe care le-a vorbit către casa lui Israel, zicând:
2 Ascultaţi, o, voi casă a lui Israel, şi ascultaţi cuvintele mele, un profet al Domnului.
3 Căci iată, aşa a spus Domnul, Eu te voi asemăna pe tine, o, casă a lui aIsrael, cu un bmăslin cultivat, pe care un om l-a luat şi l-a îngrijit în cvia sa; şi el a crescut şi a îmbătrânit şi a început să se dusuce.
4 Şi s-a întâmplat că stăpânul viei a venit şi a văzut măslinul cum a început să se usuce; şi a spus: Îl voi tunde şi voi prăşi în jurul lui şi-l voi îngrăşa, căci poate va da ramuri tinere şi fragede şi nu va pieri.
5 Şi s-a întâmplat că el l-a tuns şi l-a prăşit şi l-a îngrăşat, după cuvântul lui.
6 Şi s-a întâmplat că după multe zile a început să dea câteva ramuri tinere şi fragede; dar iată, vârful lui principal a început să piară.
7 Şi s-a întâmplat că stăpânul viei a văzut aceasta şi i-a spus slujitorului său: Mă întristează să pierd acest pom; prin urmare, du-te şi adună ramurile de la un măslin asălbatic şi adu-le aici la mine; şi noi vom smulge ramurile principale care au început să se veştejească şi le vom arunca în foc ca să ardă.
8 Şi iată, spune domnul viei, eu dau deoparte multe dintre aceste ramuri tinere şi fragede şi le voi altoi oriunde voi vrea; şi nu-i nimic dacă rădăcina acestui pom va pieri, dacă pot să păstrez roadele lui pentru mine; prin urmare, eu voi lua aceste ramuri tinere şi fragede şi le voi altoi oriunde vreau.
9 Ia ramurile măslinului sălbatic şi altoieşte-le în alocul lor; şi pe acestea pe care le-am smuls, le voi arunca în foc şi le voi arde, ca să nu mai stânjenească pământul viei mele.
10 Şi s-a întâmplat că slujitorul domnului viei a făcut potrivit cuvântul domnului viei şi a altoit ramurile măslinului asălbatic.
11 Şi domnul viei a dat ordin să fie prăşit şi tuns şi îngrăşat, zicând către slujitorul său: Mă întristează că trebuie să pierd acest pom; prin urmare, am făcut aceasta, căci poate voi reuşi să păstrez rădăcinile lui şi ele nu vor pieri ca să le pot păstra pentru mine.
12 Prin urmare, du-te pe drumul tău; observă pomul şi îngrijeşte-l potrivit cuvintelor mele.
13 Şi pe acestea le voi apune în partea cea mai de jos a viei mele, oriunde vreau, asta nu te interesează pe tine; şi eu fac aceasta ca să păstrez pentru mine ramurile fireşti ale pomului; şi, de asemenea, ca să pot să adun pentru mine rodul la timpul potrivit; căci pe mine mă întristează să pierd acest pom şi rodul lui.
14 Şi s-a întâmplat că domnul viei a plecat pe drumul său şi a ascuns ramurile fireşti ale măslinului cultivat în partea cea mai de jos a viei, unele într-o parte şi altele în cealaltă, după dorinţa şi plăcerea lui.
15 Şi s-a întâmplat că a trecut un timp îndelungat şi domnul viei a spus slujitorului său: Vino, hai să mergem jos la vie ca s-o lucrăm.
16 Şi s-a întâmplat că domnul viei şi, de asemenea, slujitorul s-au dus jos la vie ca să muncească. Şi s-a întâmplat că slujitorul a spus stăpânului său: Iată, priveşte aici; uită-te la pom.
17 Şi s-a întâmplat că domnul viei s-a uitat şi a văzut pomul în care ramurile sălbatice de măslin au fost altoite; şi el a crescut şi a început să poarte arod. Şi el a văzut că era bun; iar rodul lui era la fel ca rodul firesc.
18 Şi el i-a spus slujitorului: Iată, ramurile pomului sălbatic au folosit umezeala rădăcinii, aşa încât rădăcina i-a adus multă putere; şi, datorită puterii mari a rădăcinii, ramurile sălbatice au făcut roade altoite. Acum, dacă noi nu am fi altoit aceste ramuri, pomul ar fi pierit. Şi acum, iată, eu voi aduna multe roade pe care pomul le-a făcut; şi roadele acestea le voi aduna la vremea potrivită pentru mine însumi.
19 Şi s-a întâmplat că domnul viei i-a spus slujitorului: Vino, hai să mergem în partea cea mai de jos a viei şi să vedem dacă şi ramurile fireşti ale pomului au făcut multe roade, ca să culeg roadele la vremea potrivită pentru mine însumi.
20 Şi s-a întâmplat că s-au dus acolo unde stăpânul ascunsese ramurile fireşti ale pomului, iar el i-a spus slujitorului: Iată-le; şi el s-a uitat la aprima ramură care a făcut roade multe; şi el, de asemenea, a văzut că erau bune. Şi i-a spus slujitorului: Ia din roadele de acolo şi adună-le la vremea potrivită, ca să le pot păstra pentru mine însumi; căci iată, a spus, eu l-am îngrijit tot acest timp îndelungat, iar el a făcut multe roade.
21 Şi s-a întâmplat că slujitorul a spus către stăpânul său: Cum de ai venit aici ca să plantezi acest pom sau această ramură a pomului? Căci iată, acesta era cel mai rău loc din toată via.
22 Iar domnul viei i-a spus: Nu-mi da sfaturi; eu ştiu că aceasta era o parte proastă a pământului; prin urmare, ţi-am spus, eu l-am îngrijit tot acest timp îndelungat şi iată, vezi acum că a făcut multe roade.
23 Şi s-a întâmplat că domnul viei i-a spus slujitorului său: Priveşte aici; iată, eu am mai plantat încă o ramură a pomului; şi ştii că această bucată de pământ era şi mai proastă decât prima. Dar, priveşte pomul. Eu l-am îngrijit tot acest timp îndelungat şi el a făcut multe roade; de aceea, adună-le şi pune-le la un loc la vremea potrivită, pentru ca eu să le pot păstra pentru mine însumi.
24 Şi s-a întâmplat că domnul viei a spus iarăşi către slujitorul său: Priveşte aici şi iată încă o altă aramură pe care am plantat-o; iată, eu am îngrijit-o şi pe aceasta şi ea a făcut rod.
25 Şi el i-a spus slujitorului: Priveşte aici şi iat-o şi pe ultima. Iată, pe aceasta am plantat-o într-o parte abună de pământ; şi eu am îngrijit-o tot acest timp îndelungat şi numai o parte a pomului a făcut roade altoite, iar bcealaltă parte a făcut roade sălbatice; iată, eu am îngrijit acest pom la fel ca şi pe ceilalţi.
26 Şi s-a întâmplat că domnul viei i-a spus slujitorului: Smulge ramurile care nu au făcut aroade bune şi aruncă-le în foc.
27 Dar iată, slujitorul i-a spus: Să-l tundem şi să-l prăşim şi să-l îngrijim ceva mai mult, că poate o să-ţi facă roade bune pe care tu să le poţi aduna la vremea potrivită.
28 Şi s-a întâmplat că domnul viei şi slujitorul domnului viei au îngrijit de toate roadele din vie.
29 Şi s-a întâmplat că a trecut un timp îndelungat şi domnul viei i-a spus aslujitorului său: Vino, hai să mergem jos la vie ca să lucrăm din nou. Căci iată, bvremea se apropie şi csfârşitul vine în curând; prin urmare, eu trebuie să adun roade pentru mine însumi, la vremea potrivită.
30 Şi s-a întâmplat că domnul viei şi slujitorul s-au dus jos la vie; şi ei au ajuns la pomul ale cărui ramuri fireşti au fost tăiate şi ramurile sălbatice au fost altoite; şi iată, tot felul de aroade încărcaseră pomul.
31 Şi s-a întâmplat că domnul viei a gustat din roade, din fiecare fel după numărul lor. Şi domnul viei a spus: Iată, noi am îngrijit acest pom timp atât de îndelungat şi eu am cules multe roade pentru mine însumi, la vremea potrivită.
32 Dar iată, de data aceasta el a făcut multe roade şi anici unul din ele nu este bun. Şi iată, sunt tot felul de roade proaste; şi ele nu-mi aduc nici un folos, cu toată munca noastră; iar acum, pe mine mă întristează să pierd acest pom.
33 Iar domnul viei i-a spus slujitorului: Ce trebuie să facem cu acest pom pentru ca să pot păstra iarăşi roade bune de la el pentru mine însumi?
34 Iar slujitorul i-a spus stăpânului său: Iată, pentru că ai altoit ramurile măslinului sălbatic, ele au hrănit rădăcinile aşa încât acestea sunt vii şi nu au pierit; prin urmare, vezi că ele sunt încă bune.
35 Şi s-a întâmplat că domnul viei i-a spus slujitorului său: Pomul nu-mi este de nici un folos şi rădăcinile nu-mi sunt de nici un folos atât timp cât el produce roade rele.
36 Şi totuşi, eu ştiu că rădăcinile sunt bune şi eu le-am păstrat pentru scopurile mele; şi datorită tăriei lor, au făcut până acum roade bune din ramurile sălbatice.
37 Dar iată, ramurile sălbatice au crescut şi au anăpădit rădăcinile; şi pentru că ramurile sălbatice au năpădit rădăcinile, s-au făcut multe roade rele; şi pentru că s-au făcut atât de multe roade rele, vezi tu că a început să se usuce; şi în curând va fi gata să fie aruncat în foc, dacă nu facem ceva ca să-l păstrăm.
38 Şi s-a întâmplat că domnul viei i-a spus slujitorului său: Să mergem până la partea cea mai de jos a viei şi să vedem dacă ramurile fireşti au făcut, de asemenea, roade rele.
39 Şi s-a întâmplat că au mers până la partea cea mai de jos a viei. Şi s-a întâmplat, că au văzut că şi roadele ramurilor fireşti se stricaseră; da, aprimul şi al doilea şi, de asemenea, şi ultimul; şi ele toate se stricaseră.
40 Şi roadele asălbatice ale ultimei ramuri năpădiseră acea parte a pomului care facea roade bune, chiar într-atât ramura s-a veştejit şi a murit.
41 Şi s-a întâmplat că domnul viei a plâns şi a zis către slujitor: aCe aş mai fi putut face pentru via mea?
42 Iată, am ştiut că toate roadele viei, în afară de acestea, s-au stricat; Şi acum, acelea care au fost odată roade bune, de asemenea, s-au stricat; şi acum, toţi pomii viei mele nu sunt buni de nimic, decât să fie doborâţi şi aruncaţi în foc.
43 Şi iată, pe acesta din urmă, ale cărui ramuri s-au veştejit, l-am plantat într-un loc cu pământ abun; da, chiar în locul care era un loc ales, mai presus decât toate celelalte locuri din via mea.
44 Şi vezi că eu am tăiat ceea ce aera în locul acesta, ca să pot planta acest pom în loc.
45 Şi vezi că o parte din el a făcut roade bune, iar altă parte a făcut roade sălbatice; şi pentru că eu nu am smuls acele ramuri şi nu le-am aruncat în foc, iată, ele au năpădit ramurile bune care s-au veştejit.
46 Şi acum iată, în ciuda grijii mari pe care am avut-o pentru via mea, pomii ei s-au stricat într-atât, încât nu fac roade bune; şi am sperat să-i păstrez ca să facă roade la vremea potrivită pentru mine însumi. Dar iată, ei au devenit la fel ca şi măslinul sălbatic şi nu sunt buni de nimic, decât să fie adoborâţi şi aruncaţi în foc; şi mă întristează că trebuie să-i pierd.
47 Dar ce-aş fi putut să fac mai mult pentru via mea? Mi-am încetinit mâna într-atât, încât n-am hrănit-o? Nu, eu am hrănit-o şi am prăşit-o şi am tuns-o şi am îngrăşat-o; şi mi-am aîntins mâna aproape cât era ziua de lungă şi bsfârşitul se apropie. Şi mă întristează că trebuie să dobor toţi aceşti pomi din via mea şi să-i arunc în foc ca să ardă. Cine este acela care mi-a stricat via?
48 Şi s-a întâmplat că slujitorul i-a spus stăpânului său: Nu este semeţia viei tale—n-au năpădit ramurile rădăcinile care sunt bune? Şi pentru că ramurile au năpădit rădăcinile, iată, ele au crescut mai repede decât tăria rădăcinilor, luând tărie în ele însele. Iată, spun eu, nu este aceasta pricina pentru care pomii viei s-au stricat?
49 Şi s-a întâmplat că domnul viei i-a spus slujitorului: Să mergem şi să doborâm pomii viei şi să-i aruncăm în foc pentru ca să nu stânjenească pământul viei mele, căci eu am făcut totul. Ce aş fi putut să fac mai mult pentru via mea?
50 Dar iată, i-a spus slujitorul domnului viei: Păstrează-i încă puţin atimp.
51 Iar domnul a spus: Da, îi voi păstra încă puţin timp, căci mă întristează să pierd aceşti pomi din via mea.
52 Prin urmare, să luăm din aramurile acestora pe care le-am plantat în partea cea mai de jos a viei mele şi să le altoim în pomii din care se trag; şi să smulgem din pomi ramurile ale căror roade sunt cele mai amare şi să altoim în locul lor ramurile fireşti ale pomului.
53 Şi aceasta o voi face ca să nu piară pomul, pentru ca eventual să pot păstra rădăcinile pentru scopurile mele.
54 Şi iată, rădăcinile ramurilor fireşti ale pomului pe care l-am plantat unde am vrut, sunt încă vii; prin urmare, ca să le păstrez pentru scopurile mele, voi lua ramurile acestui pom şi le voi aaltoi pe acestea. Da, voi altoi pe ele ramurile pomului-mamă pentru ca să pot păstra şi rădăcinile pentru mine; pentru că atunci când vor fi destul de puternice poate vor face roade bune pentru mine şi eu încă mă voi mai putea bucura de rodul viei mele.
55 Şi s-a întâmplat că au luat din pomul firesc, care devenise sălbatic, şi au altoit pe ceilalţi pomi fireşti care, de asemenea, deveniseră sălbatici.
56 Şi ei, de asemenea, au luat din pomii fireşti care deveniseră sălbatici şi i-au altoit pe pomul-mamă.
57 Şi domnul viei i-a spus slujitorului: Nu smulge ramurile sălbatice ale pomilor, în afară de cele care sunt cele mai amare; şi altoieşte pe ele aşa cum ţi-am spus.
58 Şi vom îngriji iarăşi pomii viei şi le vom tunde ramurile; şi vom smulge din pomi acele ramuri care sunt nesănătoase, care trebuie să piară, şi le vom arunca în foc.
59 Şi fac aceasta pentru că, poate, rădăcinile vor căpăta tărie datorită bunătăţii lor; şi datorită schimbării ramurilor, pentru ca binele să poată predomina răul.
60 Şi pentru că am păstrat ramurile fireşti şi rădăcinile lor, şi am altoit iarăşi ramurile fireşti pe pomul-mamă şi am păstrat rădăcinile pomului-mamă ca pomii viei mele să poată iarăşi face aroade bune; şi ca eu să mă pot iarăşi bucura de roadele viei mele şi, poate, o să mă bucur foarte mult că am păstrat rădăcinile şi ramurile primului rod—
61 Prin urmare, du-te şi cheamă-i pe aslujitori pentru ca să putem blucra în vie cu hărnicie şi cu toată puterea noastră ca să pregătim calea, ca să pot iarăşi produce rodul firesc care rod firesc este bun şi foarte preţios, mai presus decât orice alt rod.
62 Prin urmare, să mergem şi să muncim cu toată puterea noastră pentru ultima oară căci iată, sfârşitul este aproape şi aceasta este ultima dată când Îmi voi tunde via.
63 Altoiţi ramurile; începeţi cu aultimele pentru ca ele să poată fi primele şi ca primele să poată fi ultimele; şi prăşiţi pomii, atât pe cei bătrâni, cât şi pe cei tineri, pe primii ca şi pe ultimii; şi primii şi ultimii pentru ca toţi să poată fi iarăşi îngrijiţi pentru ultima dată.
64 Prin urmare, săpaţi-i şi îngrăşaţi-i şi tundeţi-i încă odată, pentru ultima dată, căci sfârşitul este aproape. Şi dacă se va întâmpla ca aceste ultime altoaie să crească şi să producă roadele fireşti, atunci trebuie să le pregătiţi calea pentru ca ele să poată creşte.
65 Şi când încep să crească, voi trebuie să aîndepărtaţi ramurile care fac roade amare, în acord cu tăria şi mărimea celor bune; şi nu trebuie să îndepărtaţi ramurile cele rele toate dintr-odată, decât dacă rădăcinile lor sunt prea puternice pentru altoire, şi altoiul acesta ar pieri, iar eu aş pierde pomii viei mele.
66 Căci mă întristează să pierd pomii viei mele; prin urmare, voi curăţa ceea ce este rău în măsura în care ceea ce este bun creşte, pentru ca rădăcina şi vârful să fie la fel de puternice şi până când ceea ce este bun va domina asupra a ceea ce este rău, iar ceea ce este rău să fie doborât şi aruncat în foc pentru ca să nu stânjenească pământul viei mele; şi astfel, eu voi elimina ceea ce este rău în grădina mea.
67 Iar ramurile pomului firesc le voi altoi iarăşi pe pomul firesc.
68 Iar ramurile pomului firesc le voi altoi pe ramurile fireşti ale pomului; şi în felul acesta le voi aduce iarăşi laolaltă pentru ca să facă roade fireşti şi să fie unite.
69 Iar ceea ce este rău va fi aîndepărtat da, chiar afară din tot pământul viei mele; căci iată, numai de data aceasta voi tunde via mea.
70 Şi s-a întâmplat că domnul viei l-a trimis pe aslujitorul său; şi slujitorul s-a dus şi a făcut aşa cum domnul i-a poruncit şi a adus alţi slujitori; şi ei erau bpuţini.
71 Iar domnul viei a spus către ei: Duceţi-vă şi amunciţi în vie după puterea voastră. Căci iată, aceasta este bultima dată când voi îngriji via mea; căci sfârşitul este aproape, iar timpul se apropie repede; şi dacă munciţi cu toată puterea voastră împreună cu mine, atunci vă veţi cbucura de roadele pe care eu le voi aduna pentru mine la vremea care va veni în curând.
72 Şi s-a întâmplat că slujitorii s-au dus şi au muncit cu toată puterea lor; şi domnul viei, de asemenea, a muncit cu ei; şi ei s-au supus poruncilor domnului viei în toate lucrurile.
73 Şi iarăşi au început să se facă roade fireşti în vie; iar ramurile fireşti au început să crească şi să se dezvolte foarte bine; iar ramurile sălbatice au început să fie smulse şi aruncate; şi ei au păstrat rădăcina şi vârful la fel, după puterea acestora.
74 Şi astfel au muncit cu toată sârguinţa, după poruncile domnului viei, chiar până când ceea ce era rău a fost aruncat din vie, iar domnul a avut grijă ca pomii să aibă iarăşi rodul firesc; şi au devenit ca un asingur trup; iar roadele erau egale; iar domnul viei a păstrat pentru el rodul firesc care fusese foarte preţios pentru el de la început.
75 Şi s-a întâmplat că atunci când domnul viei a văzut că rodul era bun şi că via lui nu mai era stricată, el i-a chemat pe slujitorii săi şi le-a spus: Iată, pentru ultima dată am îngrijit via mea; şi vedeţi că am făcut aşa cum am vrut; şi am păstrat rodul firesc care este bun, chiar aşa cum a fost la început. Şi fiţi abinecuvântaţi căci voi aţi fost harnici lucrând cu mine în via mea şi aţi ţinut poruncile mele şi mi-aţi adus iarăşi rodul bfiresc, aşa încât via mea nu mai este stricată, iar ceea ce era rău a fost îndepărtat, iată, vă veţi bucura împreună cu mine datorită rodului viei mele.
76 Căci iată, un timp aîndelungat voi aduna din rodul viei mele pentru mine, în vremea care se apropie repede; şi pentru ultima dată am îngrijit via mea şi am curaţat-o şi am săpat-o şi am tuns-o; prin urmare, îmi voi aduna rodul pentru mine un timp îndelungat, aşa după cum am spus.
77 Şi atunci când timpul va veni ca rodul rău să apară iarăşi în via mea, atunci voi porunci ca ceea ce este bun şi ceea ce este rău să fie adunate; şi ceea ce este bun voi păstra pentru mine însumi, iar ceea ce este rău voi arunca în locul potrivit pentru aceasta. Şi apoi va veni atimpul şi sfârşitul; iar via mea o voi face să bardă în foc.