Unitatea 18: ziua 4

Faptele apostolilor 10-12

Introducere

Dumnezeu i-a revelat lui Petru într-o viziune că Evanghelia trebuie predicată neamurilor. Petru a predicat Evanghelia lui Corneliu şi casei sale şi, mai târziu, a rezolvat neînţelegerea din rândul sfinţilor iudei cu privire la predicarea Evangheliei la neamuri. În pofida persecuţiei, lucrarea Domnului a continuat să progreseze. Irod Agripa I, nepotul lui Irod cel Mare, l-a ucis pe apostolul Iacov, iar apoi l-a arestat şi întemniţat pe Petru. Cu o noapte înainte ca Petru să fie executat, un înger l-a ajutat să scape din închisoare. Irod a fost distrus de un înger al lui Dumnezeu, iar Evanghelia a continuat să fie răspândită mai departe.

Faptele apostolilor 10

Dumnezeu îi revelează lui Petru, într-o viziune, că Evanghelia trebuie predicată neamurilor

Ce anume vă oferă încrederea de a urma pe cineva?

Imaginaţi-vă că sunteţi cu un grup de oameni care se rătăcesc. Mai mulţi membri ai grupului se oferă să conducă pe toată lumea înapoi în siguranţă, fiecare sugerând un traseu diferit. Ce ar determina sau influenţa ce persoană ai urma?

Pe măsură ce studiaţi Faptele apostolilor 10-12, căutaţi adevăruri care vă pot ajuta să dobândiţi încredere în a-i urma pe aceia pe care Domnul i-a chemat să conducă Biserica.

Până în acest moment din vremea Noului Testament, Evanghelia fusese propovăduită, cu câteva excepţii, exclusiv iudeilor. Chiar şi Isus a propovăduit doar „oilor pierdute ale casei lui Israel” şi a poruncit apostolilor Săi să facă acelaşi lucru (veziMatei 10:5-6). Cu toate acestea, Salvatorul le-a spus ucenicilor Săi că, după ce Duhul Sfânt Se va pogorî peste ei, vor predica Evanghelia „până la marginile pământului” (Faptele apostolilor 1:8). În Faptele apostolilor 10, citim despre o schimbare însemnată a modului în care funcţiona Biserica, care urma să ajute ca acest lucru să se întâmple.

Citiţi Faptele apostolilor 10:1-2, pentru a căuta detalii cu privire la un bărbat din rândul neamurilor, numit Corneliu.

Corneliu era un sutaş. Un sutaş era „ ofiţer în armata romană având în subordine o companie de 50 până la 100 de oameni. O astfel de companie forma a şaizecea parte a legiunii romane (Ghid pentru scripturi, „Sutaş”, scriptures.lds.org.

În conformitate cu procedura din Biserică la acea vreme, făcând parte din rândul neamurilor, Corneliu nu se putea alătura Bisericii lui Hristos fără ca, mai întâi, să se convertească la iudaism. Chiar dacă nu se putea alătura Bisericii deoarece făcea parte din rândul neamurilor, cum şi-a arătat Corneliu credinţa în Dumnezeu?

Petru şi Corneliu

După cum este relatat în Faptele apostolilor 10:3-48, Petru a avut o viziune pe care, iniţial, nu a înţeles-o. Cu toate acestea, fiind îndrumat de Spirit, Petru a fost prezentat lui Corneliu, care avusese o viziune în care un înger i-a spus că Domnul i-a ascultat rugăciunile. Petru a intrat în casa lui Corneliu şi le-a propovăduit acestuia şi familiei sale Evanghelia. Duhul Sfânt S-a pogorât asupra tuturor acelora care erau în casă. Petru şi-a dat seama că viziunea sa, în care i s-a poruncit să mănânce animale care fuseseră declarate ca fiind necurate, era o învăţătură cerească de a propovădui neamurilor Evanghelia şi de a le permite să fie botezate fără ca mai întâi să fie convertite la iudaism.

1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, completaţi următoarele:

   1. Citiţi Faptele apostolilor 10:34-35 şi consemnaţi fiecare gând sau sentiment pe care îl aveţi despre ceea ce ni se spune în aceste două versete că a învăţat Petru.

   2. Citiţi 2 Nefi 26:33 iar, apoi, răspundeţi la următoarea întrebare: Ce înseamnă faptul că „Dumnezeu nu este părtinitor” (Faptele apostolilor 10:34)?

Gândiţi-vă la următoarea declaraţie în care se spune despre Dumnezeu că nu este „părtinitor”:

„Evanghelia lui Isus Hristos este pentru toţi oamenii. Cartea lui Mormon ne învaţă că «negri şi albi, sclavi şi liberi, bărbaţi şi femei…toţi sunt egali în faţa lui Dumnezeu» (2 Nefi 26:33). Aceasta este învăţătura oficială a Bisericii.

„Încă de la început, oameni de toate rasele au fost întotdeauna bine primiţi şi botezaţi în Biserică …

Biserica condamnă fără echivoc rasismul, inclusiv orice formă de rasism din trecut săvârşită de către persoane atât din interiorul, cât şi din afara Bisericii. În 2006, preşedintele de atunci al Bisericii, Gordon B. Hinckley, a declarat: «Niciun om care îi critică pe cei care sunt de altă rasă nu se poate considera un adevărat ucenic al lui Hristos. Nici nu se poate considera că el este în armonie cu învăţăturile Bisericii lui Hristos… Să recunoaştem că fiecare dintre noi este un fiu sau o fiică a Tatălui Ceresc care îi iubeşte pe toţi copiii Lui» [„Nevoia de mai multă bunătate”, Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 58]” („Race and the Church: All Are Alike unto God”, mormonnewsroom.org/article/race-church).

Faptele apostolilor 11:1-18

Petru rezolvă neînţelegerile din rândul sfinţilor iudei cu privire la predicarea către neamuri a Evangheliei

Din ceea ce aţi citit în Faptele apostolilor 10:28, cum credeţi că s-au simţit sfinţii iudei când au auzit despre interacţiunea lui Petru cu un om din rândul neamurilor?

Citiţi Faptele apostolilor 11:1-3 pentru a căuta cum au reacţionat ucenicii când au aflat ce făcuse Petru.

După cum este relatat în Faptele apostolilor 11:4-15, Petru le-a descris ucenicilor viziunile pe care le-au avut el şi Corneliu. El le-a spus cum au primit învăţăturile lui Isus Hristos Corneliu şi casa lui iar, apoi, au avut parte de puterea Duhului Sfânt în acelaşi mod ca Petru şi ceilalţi ucenici.

Citiţi Faptele apostolilor 11:16-17 şi aflaţi care sunt cuvintele pe care Petru le adresează, în final, ucenicilor.

Ce credeţi că a vrut să spună Petru când a afirmat: „Cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu” (Faptele apostolilor 11:17)?

Citiţi Faptele apostolilor 11:18 şi aflaţi cum au reacţionat ucenicii când au auzit explicaţia lui Petru.

Cum au reacţionat ucenicii după ce au aflat că Petru fusese îndrumat de Dumnezeu?

Din această relatare putem învăţa următorul principiu: Când ştim că cei care prezidează asupra Bisericii sunt îndrumaţi de Dumnezeu, îi putem susţine şi urma cu încredere. Acest principiu a fost confirmat în scripturile din zilele din urmă, în care este relatat faptul că Dumnezeu a revelat voinţa Sa acelora care deţin cheile preoţiei pentru a prezida asupra Bisericii (vezi D&L 1:38; 28:2, 7; 42:11; 107:65-66).

2. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. Cum aţi ajuns să cunoaşteţi că cei care prezidează asupra Bisericii sunt îndrumaţi de Dumnezeu?

   2. Ce sfat al profeţilor aţi ales să urmați pentru că ştiţi că profeţii sunt îndrumaţi de Dumnezeu?

3. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi un obiectiv care să vă ajute să vă întăriţi mărturia precum că cei care prezidează asupra Bisericii sunt îndrumaţi de Dumnezeu.

Faptele apostolilor 11:19-30

În pofida persecuţiei, lucrarea Domnului continuă să progreseze

În Faptele apostolilor 11:19-26 se relatează faptul că, din cauza persecuţiei, unii dintre ucenici s-au risipit în întreaga regiune dar, oriunde s-au dus, au propovăduit cu credinţă Evanghelia lui Isus Hristos. Faptele apostolilor 11:27-30 relatează faptul că profeţii au mers „de la Ierusalim la Antiohia”, iar Agab, unul dintre profeţi, a depus mărturie că urma să fie foamete. Apoi, au fost depuse eforturi pentru a oferi sprijin oamenilor din Iudea.

Faptele apostolilor 12:1-17

Irod îl ucide pe Iacov şi îl arestează pe Petru, care scapă în mod miraculos din închisoare

busolă

O busolă indică nordul pentru că polul nord magnetic al Pământului atrage capătul de nord al magnetului din busolă. Trasaţi un X undeva aproape de busolă (dar nu în apropierea punctului care indică nordul) şi imaginaţi-vă că X reprezintă un magnet portabil.

Cum influenţează acest magnet modul în care se mişcă acul busolei?

Cum afectează acest lucru abilitatea noastră de a face alegerea potrivită cu privire la direcţia în care ar trebui să mergem?

Pe măsură ce studiaţi Faptele apostolilor 12, căutaţi o influenţă care poate interfera cu abilitatea voastră de a lua decizii corecte.

De la martiriul lui Ştefan, membrii Bisericii din Ierusalim, dar şi din afara acestuia au fost persecutaţi din ce în ce mai mult. Citiţi Faptele apostolilor 12:1-4 şi căutaţi în ce mod a contribuit regele Irod Agripa la această persecuție.

Pe cine a cerut Irod să fie ucis?

Personajul numit Iacov, menţionat în versetul 2, a fost apostolul Iacov, fratele apostolului Ioan şi fiul lui Zebedei. Potrivit relatărilor, Iacov a fost primul apostol martir din perioada de început a Bisericii creştine. De asemenea, el a fost membru al Primei Preşedinţii alături de Petru şi Ioan.

Conform celor relatate în Faptele apostolilor 12:3, cine a fost mulţumit de moartea lui Iacov?

Sintagma „iudeilor”, din versetul 3, se referă la conducătorii iudei influenţi din Ierusalim, care au încurajat persecutarea Bisericii lui Isus Hristos. Irod Agripa „era nerăbdător să fie privit ca un iudeu ortodox” (Bible Dictionary, „Herod”) şi a căutat să-i mulţumească pe aceşti conducători iudei. Lângă X-ul de lângă busolă, scrieţi: Dacă vom căuta să fim plăcuţi altora și nu lui Dumnezeu, atunci…

Ce a făcut Irod, după ce a văzut că uciderea lui Iacov i-a mulţumit pe conducătorii iudei? (De notat este că Petru a fost pus sub paza a şaisprezece ostaşi.)

Având în vedere imaginea busolei şi X-ul, în ce mod dorinţa lui Irod de a fi plăcut altora și nu lui Dumnezeu i-a afectat direcţia lui în viaţă?

Ţinând cont de ce aţi învăţat din exemplul lui Irod, completaţi următorul principiu: Dacă vom căuta să fim plăcuţi altora și nu lui Dumnezeu, atunci .

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. În afară de exemplul lui Irod, care sunt alte câteva exemple care demonstrează faptul că dorinţa de a fi plăcuţi altora și nu lui Dumnezeu poate duce spre păcat?

   2. Care sunt câteva moduri în care dorinţa de a fi plăcuţi altora v-ar putea îndepărta de Tatăl vostru Ceresc? Ce veţi face pentru a nu fi conduşi spre păcat?

Gândiţi-vă la moduri prin care aţi lăsa ca dorinţa voastră de a fi plăcuţi altora să vă îndepărteze de Tatăl vostru Ceresc?

Citiţi Faptele apostolilor 12:5-6. Ce au făcut membrii Bisericii în acest moment?

Citiţi Faptele apostolilor 12:7-10. Ce restricţii şi obstacole a întâmpinat Petru în timpul evadării sale?

îngerul şi Petru în închisoare

Un înger al Domnului l-a eliberat pe Petru din închisoare.

Citiţi Faptele apostolilor 12:11-15. Când şi-a dat Petru seama că ceea ce s-a întâmplat a fost real şi nu o viziune?

Ce s-a întâmplat când Petru a bătut la poarta casei Mariei?

Citiţi Faptele apostolilor 12:16-17. Cui a fost recunoscător Petru pentru eliberarea sa din închisoare?

Recitiţi Faptele apostolilor 12:5 şi gândiţi-vă la legătura dintre acest verset şi eliberarea lui Petru din închisoare.

Ce credeţi că sugerează expresia „nu înceta să înalţe rugăciuni”, (Faptele apostolilor 12:5) despre sinceritatea şi ardoarea rugăciunilor membrilor Bisericii?

Această relatare ilustrează adevărul că rugăciunile noastre sincere şi pline de ardoare invită binecuvântările şi minunile lui Dumnezeu în vieţile noastre, dar şi în vieţile altora.

Ce înseamnă a ne ruga cu sinceritate şi cu ardoare?

Acest principiu nu înseamnă că, dacă rugăciunile noastre sunt sincere şi pline de ardoare, vom primi în mod automat ceea ce am cerut. Alţi factori care contribuie la a avea parte de miracolele şi binecuvântările lui Dumnezeu sunt voinţa şi timpul ales de Dumnezeu, precum şi libertatea de a alege a fiecăruia .

Citiţi următoarea declaraţie şi căutaţi de ce este importantă rugăciunea: „Rugăciunea este actul prin care voia Tatălui şi voia copilului sunt puse de acord. Scopul rugăciunii nu este de a schimba voia lui Dumnezeu, ci de a ne asigura nouă şi celorlalţi binecuvântările pe care Dumnezeu este deja dornic să ni le ofere, doar că trebuie să cerem pentru a le primi. Binecuvântările necesită muncă sau efort din partea noastră înainte de a le putea primi. Rugăciunea este un mod de a munci şi o modalitate desemnată pentru a obţine cele mai înalte dintre binecuvântări” (Ghid pentru scripturi ,„Rugăciune”).

5. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la două sau la mai multe dintre întrebările următoare:

   1. În conformitate cu această afirmaţie din Ghid pentru scripturi, care este un scop important al rugăciunii?

   2. De ce este important să ne amintim că scopul rugăciunii nu este de a schimba voinţa lui Dumnezeu?

   3. În ce moment aţi simţit că rugăciunea a adus binecuvântările şi miracolele Domnului atât în viaţa dumneavoastră, cât şi în vieţile celor pentru care v-aţi rugat?

Gândiţi-vă pentru cine sau pentru ce v-aţi putea ruga. Gândiţi-vă la modul în care v-aţi putea ruga cu mai multă sinceritate şi ardoare pentru a invita binecuvântările şi minunile pe care Dumnezeu este dispus să vi le dăruiască atât dumneavoastră, cât şi altora.

Faptele apostolilor 12:18-25

Irod este doborât de un înger al lui Dumnezeu, iar Evanghelia continuă să se răspândească

Faptele apostolilor 12:18-25 relatează faptul că Irod a aflat de evadarea lui Petru şi a ordonat executarea paznicilor pe care i-a considerat responsabili de evadarea acestuia. De asemenea, în aceste versete aflăm că Irod a ţinut un discurs poporului, care l-a copleşit cu laude şi a susţinut că el a vorbit ca un dumnezeu. Pentru că Irod nu a acordat slavă lui Dumnezeu, un înger l-a lovit cu o boală care i-a cauzat moartea.

Este important să înţelegeţi că pedeapsa lui Dumnezeu pentru cei păcătoşi este în acord cu voinţa Sa şi timpul hotărât de El. Nu toţi oamenii păcătoşi sunt pedepsiţi imediat (vezi Alma 14:10-11).

Conform celor relatate în Faptele apostolilor 12:24, ce s-a întâmplat cu munca misionară a Bisericii, în pofida persecuţiei cu care membrii s-au confruntat?

Revedeţi adevărurile pe care le-aţi învăţat în această lecţie şi cugetaţi asupra modului în care le veţi pune în practică în viaţa voastră.

6. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat Faptele apostolilor 10-12 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: