Într-o viziune, apostolul Ioan a văzut fiinţe glorificate preaslăvindu-L pe Tatăl Ceresc în timp ce El stătea pe scaunul Său de domnie. El a văzut, de asemenea, o carte care era pecetluită cu şapte peceţi şi L-a văzut pe Miel sau pe Isus Hristos, care este demn să deschidă cartea.
Ioan vede fiinţe glorificate care-L preaslăvesc pe Tatăl Ceresc
Imaginaţi-vă că sunteţi în împărăţia celestială. Cum vă imaginaţi împărăţia celestială? Cum credeţi că va fi?
După cum este consemnat în Apocalipsa 4-5, apostolul Ioan a văzut, într-o viziune, o parte din împărăţia celestială.
Citiţi Apocalipsa 4:1-8. În jurnalul pentru studiul scripturilor, desenaţi o diagramă simplă despre ceea ce a văzut Ioan. Observaţi că a fi „în Duhul” (versetul 2) înseamnă să fim într-o stare care ne permite să primim revelaţie sau să avem o viziune prin Spirit.
În Apocalipsa 4:3, Ioan a scris că a se uita la Tatăl Ceresc a fost precum a se uita la „pietre de iaspis şi de sardiu”. Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat:
Imagine
Vârstnicul Bruce R. McConkie
„În încercarea de a consemna pentru înţelegerea omenească măreţia, gloria şi frumuseţea Atotputernicului Atotputernicilor, Ioan Îi aseamănă înfăţişarea cu cea a pietrelor preţioase şi semipreţioase. Cei care comentează pe seama iaspisului menţionat cred că este vorba despre un diamant …
Cum ar putea profeţii muritori să găsească limbajul prin care să le dezvăluie muritorilor splendoarea şi frumuseţea supremă a lumii eterne care caracterizează puterea şi gloria celestială? Ei vorbesc despre curcubeie şi despre bijuterii, despre inele de foc, despre tăciuni aprinşi din care ies fulgere; vorbesc despre tunete şi glasuri, despre sunetul şi vuietul unor ape mari şi despre privelişti maiestuoase ale puterii şi frumuseţii – toate acestea în încercarea de a consemna, folosind cuvinte ale muritorilor, ceea ce poate fi văzut şi ştiut doar prin puterea Spiritului (Ezechiel 1 şi 10; Isaia 6). Însă Îi mulţumim Domnului pentru că ei au făcut astfel de încercări pentru ca cei care nu au văzut şi nu au auzit să poată dobândi puţină cunoaştere despre acele lucruri ascunse dincolo de zăgazurile cerurilor” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 3:464-466).
Revelaţia din zilele noastre ne ajută să înţelegem mai multe despre ce a văzut Ioan. De exemplu, Domnul a dat revelaţia consemnată în Doctrină şi legăminte 77 după ce profetul Joseph Smith L-a rugat să explice unele dintre simbolurile şi evenimentele consemnate în Apocalipsa 1-11.
Desenaţi următorul tabel în jurnalul pentru studiul scripturilor. Citiţi fiecare referinţă suplimentară şi scrieţi, în tabel, informaţiile pe care le găsiţi despre ceea ce a văzut Ioan. (Când terminaţi, verificaţi-vă răspunsurile cu cele de la sfârşitul lecţiei.)
Citiţi Apocalipsa 4:8-11 şi aflaţi ce au spus şi au făcut cei adunaţi în jurul Tatălui Ceresc.
Ce ar putea să reprezinte bătrânii care îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie al Tatălui Ceresc?
Un principiu pe care îl putem învăţa din aceste versete este că, atunci când recunoaştem măreţia Tatălui Ceresc, dorim să-L preaslăvim şi să-I aducem laude.
Gândiţi-vă la ce ne poate ajuta să recunoaştem măreţia Tatălui Ceresc.
În seara aceasta, înainte să vă rugaţi, gândiţi-vă la marele plan al fericirii şi la cum v-a binecuvântat Tatăl Ceresc. Când vă rugaţi, aduceţi-vă aminte să-I mulţumiţi, concret, pentru toate lucrurile cu care El v-a binecuvântat.
Ioan vede o carte care era pecetluită cu şapte peceţi şi pe Mielul care este demn s-o deschidă
Citiţi Apocalipsa 5:1-4 şi aflaţi ce a văzut Ioan în mâna Tatălui Ceresc.
Imagine
sul cu peceţi
Observaţi că această carte sau acest sul, pe care a văzut-o Ioan, a fost pecetluită cu şapte peceţi. În vechime, documentele importante erau pecetluite cu peceţi de lut sau ceară. Doar proprietarul documentului şi cei pe care acesta îi autoriza aveau dreptul să rupă peceţile şi să citească textul.
Perioada de 7.000 de ani a „existenţei temporale” (D&L 77:6) a pământului se referă la timpul scurs de la căderea lui Adam şi a Evei. Nu se referă la vechimea exactă a pământului, incluzând perioadele creării. Fiecare pecete reprezintă o perioadă de 1.000 de ani.
Potrivit celor relatate în Apocalipsa 5:2, cum trebuia să fie cel care putea să deschidă cartea?
Observaţi că Ioan a plâns când a văzut că nimeni nu putea deschide cartea. Este posibil ca el să fi crezut că „voinţa… tainele şi lucrările” lui Dumnezeu (Doctrină şi legăminte 77:6) cu privire la salvarea copiilor Săi nu vor fi revelate sau îndeplinite. Ce s-ar fi întâmplat copiilor Tatălui Ceresc dacă planul Său pentru salvarea lor nu ar fi putut fi desfăşurat?
Citiţi Apocalipsa 5:5-7 şi aflaţi de ce i s-a spus lui Ioan să nu plângă. Citiţi, de asemenea, Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Apocalipsa 5:6 (în Ghid pentru scripturi, scriptures.lds.org). În scripturi, coarnele sunt adesea un simbol al puterii sau autorităţii; ochii pot simboliza lumina şi cunoaşterea; iar numărul doisprezece poate simboliza conducerea şi modul de organizare divine sau preoţia.
Titlul „Miel” (Apocalipsa 5:6) indică rolul lui Isus Hristos de jertfă oferită pentru a ispăşi pentru copiii lui Dumnezeu (vezi, de asemenea, Isaia 53:7; 1 Corinteni 5:7; 1 Petru 1:18-19). Expresia „un Miel [care] părea înjungheat” (Apocalipsa 5:6) se referă la Mielul care arăta semnele faptului că fusese ucis. Ioan Botezătorul L-a numit pe Salvator „Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1:29, 36).
Citiţi Apocalipsa 5:8-10 şi aflaţi cum Îl slăveau pe Miel făpturile care erau în jurul scaunului de domnie al Tatălui Ceresc.
Ţinând cont de ceea ce Ioan a văzut şi a auzit cu privire la Miel, învăţăm că, Isus Hristos este Singurul care este demn şi capabil să ne mântuiască.
De ce credeţi că Isus Hristos este Singurul care este demn şi capabil să ne mântuiască?
Potrivit celor relatate în Apocalipsa 5:10, cei care sunt mântuiţi de Isus Hristos devin împăraţi şi preoţi, aici fiind incluse femeile ca împărătese şi preotese.
Citiţi Apocalipsa 5:11-14 şi aflaţi cum s-au alăturat alţii pentru a-I preaslăvi pe Isus Hristos şi pe Tatăl Ceresc şi pentru a Le aduce laude.
Fiinţele şi făpturile glorificate şi toate creaţiile au recunoscut bunătatea Tatălui Ceresc şi a lui Isus Hristos şi au simţit recunoştinţă în ceea ce priveşte rolul Mielului în planul Tatălui Ceresc. Prin urmare, ele I-au preaslăvit pe Tatăl şi pe Fiul şi Le-au adus laude. În mod asemănător, când recunoaştem ceea ce Tatăl Ceresc şi Isus Hristos au făcut pentru noi şi suntem recunoscători pentru aceste lucruri, dorim să-I preaslăvim şi să Le aducem laude.
Imagine
Vârstnicul Bruce R. McConkie
Vârstnicul Bruce R. McConkie ne-a învăţat următoarele despre preaslăvire: „Preaslăvirea adevărată şi perfectă constă în faptul de a urma paşii Fiului lui Dumnezeu; constă în ţinerea poruncilor şi supunerea faţă de voia Tatălui în aşa măsură încât avansăm, din har în har, până când suntem glorificaţi în Hristos aşa cum El este în Tatăl Său. Înseamnă mult mai mult decât faptul de a ne ruga, de a rosti cuvântări şi de a cânta imnuri. Înseamnă să trăim, să facem şi să ne supunem. Înseamnă să trăim asemenea vieţii Exemplului suprem [Isus Hristos]” („How to Worship”, Ensign, dec. 1971, p. 129, 130).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
Enumeraţi câteva motive pentru care simţiţi recunoştinţă şi dragoste faţă de Tatăl Ceresc şi Isus Hristos.
Cum vă influenţează lucrurile pe care le-aţi enumerat dorinţa de a-I preaslăvi pe Tatăl Ceresc şi pe Isus Hristos şi de a Le aduce laude?
Gândiţi-vă la următoarea întrebare: Ce altceva puteţi să faceţi pentru a-I preaslăvi pe Tatăl Ceresc şi pe Isus Hristos? Întocmiţi un plan şi acţionaţi conform îndrumărilor pe care le primiţi.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:
Am studiat Apocalipsa 4-5 şi am încheiat această lecţie în data de (data).
Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: