Spre sfârşitul slujirii Sale din viaţa muritoare, Salvatorul a plecat din Galilea şi, în drumul Său spre Ierusalim, a călătorit prin Perea, o zonă la est de râul Iordan. În timp ce se afla în Perea, El i-a invitat pe copilaşi să vină la El şi l-a sfătuit pe un tânăr conducător bogat să-şi vândă toate avuţiile şi să-L urmeze. În Ierusalim, Salvatorul a observat o văduvă săracă care a aruncat doi bănuţi în vistieria templului. Mai târziu, în timp ce lua cina în Betania, Maria L-a uns cu mir pe Isus ca parte a pregătirii pentru înmormântarea Sa. Salvatorul a suferit în Ghetsimani şi, mai târziu, a fost judecat şi condamnat la moarte. După ce a murit pe cruce şi a înviat, Domnul le-a apărut apostolilor Săi şi i-a însărcinat să ducă Evanghelia lumii.
Isus propovăduieşte doctrina căsătoriei şi îi invită pe copilaşi să vină la El
Imagine
copilaşi jucându-se
Imagine
copilaşi în jurul învăţătoarei
Imagine
copilaşi interpretând roluri în sceneta naşterii Domnului
Gândiţi-vă la copilaşii pe care îi cunoaşteţi.
Ce calităţi sau trăsături admiraţi la copilaşi?
Pe măsură ce studiaţi Marcu 10:1-16, căutaţi un adevăr care ne învaţă de ce trebuie să devenim precum copilaşii.
În Marcu 10:1-12, citim ce i-a învăţat Salvatorul pe oameni despre importanţa căsătoriei. Pentru mai multe informaţii legate de învăţăturile Salvatorului, puteţi recapitula materialul pentru Matei 19:1-12.
Referitor la învăţăturile lui Isus Hristos cu privire la căsătorie şi divorţ din Matei 19:1-12 şi Marcu 10:1-12, vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul Celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat:
Imagine
Vârstnicul Bruce R. McConkie
„Aşa cum sunt consemnate aici, învăţăturile Domnului cu privire la căsătorie şi divorţ sunt fragmentate şi incomplete. Ele pot fi înţelese numai în contextul legii căsătoriei celestiale revelate din nou în vremurile moderne. Aceleaşi principii generale care stau la baza căsătoriei eterne au fost cunoscute şi înţelese de către ucenici în vremea lui Isus şi, de asemenea, cel puţin în parte, de către farisei. Însă relatările consemnate atât de Matei, cât şi de Marcu cu privire la discuţia despre căsătorie şi divorţ a Învăţătorului sunt atât de comprimate şi de prescurtate, încât nu oferă o imagine clară a problemei …
Divorţul nu face parte din planul Evangheliei, indiferent de situaţie. Dar, pentru că oamenii, în practică, nu trăiesc întotdeauna în armonie cu standardele Evangheliei, Domnul permite divorţul dintr-un motiv sau altul, în funcţie de stabilitatea spirituală a partenerilor… În zilele noastre, este permis ca oamenii să divorţeze în acord cu legea civilă şi Biserica permite persoanelor divorţate să se recăsătorească fără să fie vinovate de imoralitate, de care ar fi vinovate sub un regulament mai divin” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:546-547).
Citiţi Marcu 10:13-14, căutând ce s-a întâmplat când unii oameni au adus nişte copilaşi să-L vadă pe Isus.
Citiţi Marcu 10:15-16 pentru a afla ce i-a învăţat Salvatorul pe ucenicii Săi când i-a invitat pe copilaşi să vină la El. Expresia „va primi împărăţia lui Dumnezeu” din versetul 15 se referă la faptul de a primi Evanghelia şi de a deveni membru al Bisericii Sale.
Potrivit acestor versete, ce se va întâmpla când primim Evanghelia aşa cum o primesc copilaşii? Răspundeţi la întrebare completând următorul principiu: Când primim Evanghelia precum o primesc copilaşii, vom fi pregătiţi pentru .
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
Ce credeţi că înseamnă să primim Evanghelia „ca un copilaş” (Marcu 10:15)?
Dacă cineva ar primi Evanghelia ca un copilaş, cum credeţi că ar citi scripturile, s-ar ruga sau ar preaslăvi în Biserică?
Salvatorul îl îndeamnă pe un conducător tânăr să-şi vândă toate avuţiile şi să-L urmeze; El îi sfătuieşte pe ucenicii Săi să slujească unul altuia
Citiţi Marcu 10:17-20 şi fiţi atenţi ce s-a întâmplat după ce Isus a binecuvântat copilaşii. Puteţi marca ce L-a întrebat bărbatul pe Salvator şi ce răspuns a primit.
Cum l-aţi descrie pe bărbatul care a venit la Isus?
Matei 19 conţine, de asemenea, relatarea despre acest bărbat care a venit la Salvator. Citiţi Matei 19:20 şi fiţi atenţi ce a răspuns bărbatul la îndemnul Salvatorului de a ţine poruncile. Puteţi marca întrebările suplimentare pe care tânărul I le-a adresat.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi următoarea întrebare: Ce-mi mai lipseşte? Veţi răspunde la nişte întrebări suplimentare legate de aceasta ulterior, în cadrul lecţiei.
Citiţi Marcu 10:21 pentru a afla cum i-a răspuns Salvatorul tânărului.
Observaţi expresia „Isus s-a uitat ţintă la El, l-a iubit” din verserul 21. De ce credeţi că este important să ştim că Isus l-a iubit pe acest tânăr înainte de a-i spune ce îi lipsea?
Din aceste versete, noi putem învăţa că, deoarece ne iubeşte, Domnul ne va ajuta să ştim ce ne mai lipseşte din eforturile noastre de a-L urma şi, dacă Îi cerem Domnului, El ne va învăţa ce trebuie să facem pentru a moşteni viaţa veşnică.
Citiţi Marcu 10:22 şi fiţi atenţi cum a reacţionat tânărul când Salvatorul l-a sfătuit să vândă tot ce avea. Potrivit celor relatate în versetul 22, de ce a reacţionat în acel fel?
Cu toate că, probabil, nouă nu ni se va cere să renunţăm la bogăţii mari pentru a-L urma pe Domnul, El ne-a cerut să facem alte sacrificii pentru a-I sluji şi să ţinem poruncile Sale.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, sub întrebarea „Ce-mi mai lipseşte?”, răspundeţi la următoarele întrebări:
Care sunt câteva dintre sacrificiile pe care Domnul ni le-a cerut şi care ar putea fi greu de făcut?
Scrieţi despre un sacrificiu pe care Domnul vi l-a cerut (sau vi-l cere), care ar putea fi greu de făcut.
Reflectaţi rugându-vă la întrebarea: „Ce-mi mai lipseşte?” şi supuneţi-vă oricăror îndemnuri pe care le primiţi cu privire la sacrificiile pe care Domnul doreşte să le faceţi.
Citiţi Marcu 10:23-27. Următorul fragment din Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Marcu 10:26, clarifică cuvintele Salvatorului din Marcu 10:27: „Este cu neputinţă ca oamenii care îşi pun încrederea în bogăţii să fie salvaţi; dar acest lucru nu este cu neputinţă pentru oamenii care îşi pun încrederea în Dumnezeu şi lasă totul de dragul Meu, pentru că, pentru aceştia, toate lucrurile sunt cu putinţă.
De ce credeţi că celor care îşi pun încrederea în bogăţii sau în alte lucruri lumeşti le este greu să intre în împărăţia lui Dumnezeu? Ce credeţi că înseamnă că toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cei care au încredere în Dumnezeu?
Citiţi Marcu 10:28-31 şi căutaţi ce le-a promis Isus celor care sunt dispuşi să renunţe la tot pentru a-L urma. Următorul fragment din Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Marcu 10:30-31, clarifică cuvintele Salvatorului din Marcu 10:31: „Dar sunt mulţi care se pun pe locul dintâi, care vor fi cei de pe urmă şi cei de pe urmă vor fi cei dintâi. A spus acest lucru mustrându-l pe Petru”.
Din aceste versete, învăţăm următorul principiu: Pentru a dobândi viaţa veşnică, trebuie să fim dornici să renunţăm la tot ce ne cere Domnul.
De ce merită viaţa veşnică orice sacrificiu?
În Marcu 10:35-45, învăţăm că Iacov şi Ioan L-au întrebat pe Isus dacă vor putea sta la dreapta şi la stânga Lui în împărăţia eternă. Apoi, Salvatorul i-a învăţat pe cei Doisprezece Apostoli că nu trebuie să fie cum sunt conducătorii neamurilor care şi-au exercitat autoritatea asupra altora. Cei care sunt cei mai mari în împărăţia lui Dumnezeu sunt slujitorii tuturor.
Salvatorul propovăduieşte la templu şi observă că o văduvă aruncă bănuţi în vistieria templului
În fiecare dintre următoarele situaţii, doi oameni oferă donaţii Domnului. Gândiţi-vă care sunt diferenţele dintre donaţiile din fiecare situaţie.
O femeie i-a dat episcopului său o sumă foarte mare de bani ca donaţie de post. O altă femeie din aceeaşi episcopie i-a dat episcopului său o sumă foarte mică de bani ca donaţie de post.
Un bărbat slujeşte în calitate de preşedinte de ţăruş. Un alt bărbat din cadrul aceluiaşi ţăruş slujeşte în calitate de învăţător la Societatea Primară.
Cum s-ar simţi cineva dacă donaţiile lui sau ale ei către Domnul ar părea mici în comparaţie cu donaţiile altora?
Pe măsură ce studiaţi Marcu 11-13, căutaţi adevăruri care vă vor ajuta să ştiţi ce crede Domnul despre donaţiile pe care I le faceţi.
Imagine
Intrarea triumfatoare în Ierusalim
În Marcu 11:1-12:40, învăţăm că, spre sfârşitul slujirii Salvatorului din viaţa muritoare, El a intrat călare triumfător în Ierusalim, i-a alungat pe schimbătorii de bani din templu şi i-a învăţat pe oameni acolo.
În timp ce Isus era la templu, El a văzut mai multe persoane care aduceau bani în vistieria templului ca donaţie lui Dumnezeu. Citiţi Marcu 12:41-44 şi căutaţi ce a văzut Salvatorul la vistierie.
Ce a spus Salvatorul despre donaţia văduvei în comparaţie cu donaţiile celorlalţi?
Gândiţi-vă care este moneda cu cea mai mică valoare din ţara voastră. Un bănuţ reprezenta „cea mai mică monedă din bronz folosită de iudei” (Ghid pentru scripturi, „Bani”).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: De ce credeţi că Salvatorul a considerat că văduva a dat mai mult decât toţi ceilalţi?
Având în vedere ceea ce a spus Domnul despre văduvă, putem învăţa următorul principiu: Dacă suntem dispuşi să-I dăruim Domnului tot ce avem, El ne va accepta donaţia, chiar dacă pare mică în comparaţie cu donaţia altora.
E nevoie de credinţă pentru a da totul Domnului. Acest principiu al sacrificiului este predat în Lectures on Faith. „Să observăm că o religie care nu cere sacrificarea tuturor lucrurilor nu va avea niciodată suficientă putere pentru a genera credinţa necesară pentru viaţă şi salvare” (Lectures on Faith [1985], p. 69).
În Marcu 13, învăţăm că Salvatorul i-a învăţat pe apostolii Săi despre a Doua Venire. Aţi studiat despre aceasta în Joseph Smith – Matei (vezi lecţia de la unitatea 6: ziua 2).
După ce Salvatorul i-a învăţat pe ucenicii Săi semnele celei de-a Doua Sale Veniri , El a plecat din Ierusalim şi a mers în Betania, la casa unui om pe nume Simon, care fusese mai demult bolnav de lepră. În ultima săptămână din viaţa Salvatorului, El a mers de mai multe ori din Betania în Ierusalim şi invers.
Citiţi Marcu 14:3 şi Ioan 12:3 şi căutaţi ce act de credinţă şi de dragoste a făcut Maria pentru Isus.
Imagine
Vârstnicul James E. Talmage
Vârstnicul James E. Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus: „A unge capul unui musafir cu ulei obişnuit însemna a-i aduce onoare; a unge picioarele unui musafir însemna, de asemenea, a-i arăta o stimă deosebită; dar a unge capul şi picioarele unui musafir cu mir din abundenţă era un act de respect reverenţios oferit chiar şi regilor. Actul Mariei a fost un expresie de adorare; a fost revărsarea înmiresmată a unei inimi pline de slavă şi afecţiune” (Jesus the Christ, ediţia a 3-a, [1916], p. 512).
Citiţi Marcu 14:4-9 şi căutaţi modul în care au reacţionat unii dintre cei aflaţi la cină la ceea ce a făcut Maria.
Ce le-a spus Salvatorul celor care au criticat-o pe Maria?
Expresia „ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine” din versetul 6 arată că Salvatorul era mulţumit cu ceea ce făcuse Maria. Expresia „ea a făcut ce a putut” din versetul 8 implică faptul că ea îi dăduse tot ce avea mai bun Domnului.
Din aceste versete, învăţăm că Salvatorul este mulţumit când Îi oferim tot ce avem mai bun.
Gândiţi-vă la acest principiu şi la principiul precedent pe care l-am identificat în relatarea cu bănuţii văduvei şi scrieţi următoarele în jurnalul vostru pentru studiul scripturilor:
Explicaţi în ce mod faptul de a crede aceste adevăruri îi poate ajuta pe cei care simt că nu prea au ce să Îi dea Domnului.
Descrieţi un moment în care aţi văzut pe cineva care Îi dădea tot ce avea mai bun Domnului.
Gândiţi-vă dacă, în prezent, Îi daţi tot ce aveţi mai bun Domnului. Alegeţi un aspect din viaţa voastră în care puteţi să vă îmbunătăţiţi şi fixaţi-vă un obiectiv care vă va ajuta să-I oferiţi tot ce aveţi mai bun Domnului.
Isus începe să înfăptuiască ispăşirea când suferă în Ghetsimani; El este trădat de Iuda Iscarioteanul şi adus înaintea conducătorilor iudei
În Marcu 14:10-16:20, învăţăm că Isus şi apostolii au sărbătorit Paştele evreiesc şi Isus le-a prezentat simbolurile împărtăşaniei. Apoi, ei au mers în Grădina Ghetsimani, unde Isus a suferit pentru păcatele noastre. El a fost trădat de Iuda Iscarioteanul, a fost judecat pe nedrept de Sinedriu şi condamnat la moarte. După ce Salvatorul a murit pe cruce şi a înviat, El S-a arătat apostolilor Săi şi le-a spus să ducă Evanghelia lumii, promiţându-le că semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede. (Aţi studiat acest material în lecţia care cuprindea Matei 26-28).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:
Am studiat Marcu 10-16 şi am încheiat această lecţie în data de (data).
Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: