În duminica de după răstignire, Maria Magdalena a descoperit că mormântul în care fusese pus trupul lui Isus era gol şi i-a anunţat pe Ioan şi Petru, care, apoi, au venit în fugă la mormânt. Hristosul înviat S-a arătat Mariei şi, apoi, ucenicilor Săi. Pe malul Mării Galileii, Isus l-a invitat pe Petru să-şi arate dragostea faţă de El păscând oile Sale.
Maria Magdalena găseşte mormântul lui Isus gol şi le spune lui Ioan şi Petru, care, apoi, vin în fugă la mormânt
Imagine
Înmormântarea lui Isus
Imaginaţi-vă cum v-aţi fi simţit dacă aţi fi fost de faţă când trupul lui Isus a fost pus în mormânt. Era o zi de vineri şi înmormântarea Sa trebuia să fie finalizată până la începerea sabatului iudeilor la apus, care continua până sâmbăta la apus. În timp ce citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Joseph B. Wirthlin, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, imaginaţi-vă cum s-au simţit ucenicii lui Isus:
Imagine
Vârstnicul Joseph B. Wirthlin
„Mă gândesc cât de neagră a fost vinerea în care Hristos a fost ridicat pe cruce.
În acea zi de vineri teribilă, pământul s-a cutremurat şi s-a întunecat. Furtuni înspăimântătoare au lovit pământul.
Acei oameni ticăloşi, care au vrut să-I ia viaţa, s-au bucurat. Acum că Isus nu mai era, cu siguranţă, cei care-L urmaseră s-ar fi împrăştiat. În acea zi, ei erau triumfători.
În acea zi, perdeaua dinăuntrul templului s-a rupt în două.
Maria Magdalena şi Maria, mama lui Isus, erau amândouă copleşite de supărare şi disperare. Omul superb pe care-L iubiseră şi-L onoraseră zăcea pe cruce, fără viaţă.
În acea vineri, apostolii au fost devastaţi. Isus, Salvatorul lor – omul care mersese pe apă şi înviase morţii – era, El Însuşi, la mila celor ticăloşi. Au privit, neputincioşi, cum a fost distrus de către duşmanii Lui.
În acea zi de vineri, Salvatorul omenirii a fost umilit şi lovit, batjocorit şi ocărât.
A fost o zi de vineri plină de supărare devastatoare, distrugătoare, care a chinuit sufletele celor care L-au iubit şi onorat pe Fiul lui Dumnezeu.
Cred că, dintre toate zilele de la începutul istoriei acestei lumi, acea vineri a fost cea mai întunecată” („Duminica va veni”, Ensign sau Liahona, nov. 2006, p. 29).
Imaginaţi-vă că eraţi un reporter în momentul în care Isus a murit şi a înviat şi că aţi fost rugaţi să scrieţi o serie de articole despre aceste evenimente. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi un articol de ştiri ca şi cum i-aţi fi intervievat pe ucenicii lui Isus după moartea şi înmormântarea Sa. Puteţi menţiona gânduri sau sentimente pe care au spus că le-au avut când au privit închiderea mormântului lui Isus.
În pofida tragediei morţii şi înmormântării Salvatorului, vârstnicul Wirthlin a spus: „Dar judecata acelei zile triste n-a durat mult” („Duminica va veni”, p. 30).
Pe măsură ce studiaţi Ioan 20, aflaţi în ce mod „judecata acelei zile triste n-a durat mult”.
Citiţi Ioan 20:1-2 şi aflaţi ce a descoperit Maria Magdalena când a ajuns la mormântul lui Isus duminică dimineaţă.
Ce a făcut Maria când a descoperit că piatra de la intrarea mormântului fusese dată la o parte? Ce a crezut că s-a întâmplat?
Citiţi Ioan 20:3-10 şi aflaţi ce au făcut Petru şi Ioan, numit „celălalt ucenic” (versetul 2, versetul 3) după ce au aflat vestea Mariei.
Cum a reacţionat Ioan când a văzut mormântul gol? Ce a crezut el?
Până nu a văzut mormântul gol, Ioan nu a înţeles în totalitate declaraţia Salvatorului că avea să învie din morţi în cea de-a treia zi. Când a văzut mormântul gol, Ioan şi-a amintit şi a crezut (vezi Ioan 20:8-9).
Salvatorul înviat Se arată Mariei Magdalena şi, mai târziu, ucenicilor Săi
Citiţi Ioan 20:11-15 şi aflaţi cine i-a vorbit Mariei după ce Petru şi Ioan au plecat de la mormânt.
Citiţi Ioan 20:16-18 şi aflaţi ce a instruit-o Isus pe Maria să facă.
Imagine
Vârstnicul Bruce R. McConkie
Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat înţelesul expresiei „nu mă [ţine]” din Ioan 20:17: „În versiunea King James a Bibliei în limba engleză, declaraţia lui Isus a fost tradusă: «Nu Mă atinge». În Traducerea Bibliei de Joseph Smith, a fost tradusă: «Nu Mă ţine». Diferite traduceri din limba greacă ale acestui fragment sunt: «Nu te ţine de Mine» sau «Nu Mă ţine». Alţii au declarat că înseamnă: «Nu te mai ţine de Mine» sau «Nu Mă mai ţine». Unii vorbesc despre faptul că îndemnul era ca Maria să nu se mai ţină de El, sugerând astfel că ea se ţinea deja de El. Există un motiv valid care ne îndeamnă să presupunem că ceea ce i-a comunicat Domnul înviat Mariei este, de fapt: «Nu mă poţi ţine aici pentru că o să Mă înalţ la Tatăl meu»” (The Mortal Messiah: From Bethlehem to Calvary, 4 volume [1979-1981], 4:264).
Imagine
Hristos şi Maria
Isus înviat Se arată Mariei Magdalena.
Potrivit celor relatate în Ioan 20:17, ce alte instrucţiuni i-a dat Isus Mariei?
Continuaţi să vă imaginaţi că eraţi un reporter în timpul acestor evenimente. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi un articol de ştiri ca şi cum aţi fi intervievat-o pe Maria Magdalena. Puteţi scrie despre mărturia ei despre Domnul înviat şi răspunsurile ei la următoarele întrebări: Ce ai crezut când ai găsit mormântul gol? Ce ai făcut apoi? Când ţi-ai dat seama că Isus Hristos este încă în viaţă? În articolul vostru de ştiri, scrieţi dacă aţi fi crezut sau nu relatarea Mariei şi de ce.
Amintiţi-vă că unora dintre ucenici le-a fost greu să creadă mărturia Mariei (vezi Marcu 16:11). Citiţi Ioan 20:19-20 şi aflaţi ce s-a întâmplat în acea seară.
Din această relatare învăţăm că Isus Hristos a învins moartea prin învierea Sa.
Potrivit celor relatate în Ioan 20:20, cum s-au simţit ucenicii când L-au văzut pe Domnul înviat?
Vârstnicul Joseph B. Wirthlin a explicat de ce „judecata acelei [vineri negre] n-a durat mult”:
Imagine
Vârstnicul Joseph B. Wirthlin
„Disperarea n-a ţinut mult, pentru că duminică, Domnul înviat a rupt legăturile morţii. S-a ridicat din mormânt şi a apărut triumfător şi glorios ca Salvator al întregii omeniri …
Fiecare dintre noi vom avea propria noastră vineri – acea zi în care universul însuşi pare că se năruie şi ruinele lumii noastre zac împrăştiate în bucăţi în jurul nostru. Toţi vom trece prin această experienţă a acelor timpuri dezastruoase, când ni se pare că niciodată nu vom mai fi la fel. Toţi vom avea vinerile noastre.
Dar vă depun mărturie, în numele Celui care a învins moartea – duminica va veni. În întunericul durerii noastre, duminica va veni.
Nu contează disperarea noastră, nu contează supărarea noastră, duminica va veni. În această viaţă sau în viaţa viitoare, duminica va veni” („Duminica va veni”, p. 30).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
În ce moduri ne poate ajuta cunoaşterea faptului că Isus Hristos a înviat atunci când suferim din cauza morţii unei persoane dragi?
Cum ne poate ajuta promisiunea învierii în timpul altor experienţe dificile din timpul vieţii?
În Ioan 20:21-23, este consemnat faptul că, după ce Isus le-a arătat ucenicilor Săi rănile de pe mâinile şi de pe coasta Sa, El i-a împuternicit să facă lucrarea Sa. El le-a spus: „Luaţi Duh Sfânt!” (Ioan 20:22), ceea ce poate însemna că i-a binecuvântat să primească darul Duhului Sfânt, dar nu aveau să se bucure pe deplin de acele binecuvântări decât mai târziu. El i-a învăţat, de asemenea, despre responsabilitatea lor de a-i ajuta pe alţii să primească iertare pentru păcatele lor.
Citiţi Ioan 20:24-25 şi aflaţi ce apostol nu era de faţă la acea adunare sacră.
Observaţi în versetul 25 ce a spus Toma că avea nevoie pentru a crede. De ce credeţi că i-a fost greu să creadă că Isus înviase?
Pentru cei mai mulţi dintre ucenici sau chiar pentru toţi, conceptul de înviere era dificil de înţeles în timpul vieţii muritoare a lui Isus. Asemenea altor ucenici, Toma nu a putut în acel moment să înţeleagă ce este învierea şi a căutat o mărturie fizică.
Citiţi Ioan 20:26-29 şi aflaţi de ce experienţă a avut parte Toma opt zile mai târziu.
Observaţi că Isus l-a invitat pe Toma să „nu [fie] necredincios, ci credincios” (Ioan 20:27). Din experienţa lui Toma, învăţăm că vom fi binecuvântaţi dacă alegem să credem în Isus Hristos chiar şi atunci când nu Îl putem vedea.
Vârstnicul Gerrit W. Gong, din Cei Şaptezeci, ne-a învăţat:
Imagine
Vârstnicul Gerrit W. Gong
„Faptul de a crede este o alegere …
Când alegem să credem, înţelegem şi vedem lucrurile într-un mod diferit. Când vedem şi trăim în acel mod, suntem fericiţi şi bucuroşi într-un mod pe care doar Evanghelia îl poate aduce” („Choose Goodness and Joy”, New Era, aug. 2011, p. 44).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
De ce alegeţi să credeţi în Isus Hristos chiar dacă nu L-aţi văzut cu ochii voştri muritori?
Ce putem face pentru a arăta că am ales să credem în Isus Hristos?
Cum aţi fost binecuvântaţi pentru că aţi ales să credeţi în Isus Hristos?
Citiţi Ioan 20:30-31 şi aflaţi de ce a consemnat Ioan aceste evenimente.
Din aceste versete, putem învăţa următoarele adevăruri: Apostolii şi profeţii depun mărturie despre Isus Hristos pentru ca noi să credem că El este Fiul lui Dumnezeu. Dacă alegem să credem în mărturia despre Isus Hristos oferită de apostoli şi profeţi şi, apoi, trăim potrivit acelei mărturii, putem primi viaţă veşnică.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi cel puţin două paragrafe ca răspuns la următoarele întrebări: Dintre toate consemnările din Evangheliile după Matei, Marcu, Luca şi Ioan, ce povestire, eveniment sau învăţătură din slujirea din viaţa muritoare a Salvatorului v-a ajutat să credeţi că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu? De ce? Pregătiţi-vă să împărtăşiţi membrilor clasei ceea ce scrieţi.
Domnul înviat Se arată unora dintre ucenicii Săi la Marea Tiberiadei
În Ioan 21:1-17 este consemnat faptul că Domnul înviat S-a arătat, din nou, mai multor ucenici ai Săi când aceştia pescuiau. Când L-au văzut pe Isus, ei s-au întors repede la mal şi au mâncat peşte şi pâine cu El. În timpul acestei mese, Isus l-a invitat pe Petru să-şi dovedească dragostea faţă de El prin faptul de a-şi abandona viaţa de pescar şi de a-i sluji pe oamenii Domnului.
Isus prezice martiriul lui Petru şi translatarea lui Ioan
În Ioan 21:18-19, citim că Isus a profeţit că, atunci când Petru urma să îmbătrânească, El avea „[să îşi întindă] mâinile” (Ioan 21:18) şi să fie dus acolo unde nu va dori să meargă. Tradiţia spune că Petru a murit răstignit. Totuşi, se spune că Petru a cerut să fie răstignit cu capul în jos, deoarece, fiind umil, nu se considera demn să moară în acelaşi mod ca Salvatorul (vezi Joseph Fielding Smith, Doctrines of Salvation, compilaţie realizată de Bruce R. McConkie, 3 volume [1954-1956], 3:151-152).
După ce a auzit această profeţie, Petru a întrebat ce avea să se întâmple cu apostolul Ioan sau Ioan cel Iubit (vezi Ioan 21:20-21). Citiţi Ioan 21:22-23 şi aflaţi cum a răspuns Salvatorul la întrebarea lui Petru.
Termenul rămână, din versetul 22, înseamnă a rămâne în viaţă pe pământ. Astfel, Ioan avea să rămână pe pământ ca fiinţă translatată până la a Doua Venire a lui Isus Hristos. Fiinţele translatate sunt „persoane care sunt schimbate, astfel încât să nu aibă experienţa durerii sau a morţii, până la învierea lor în viaţa nemuritoare” (Ghid pentru scripturi, „Fiinţe schimbate” scriptures.lds.org).
Potrivit celor relatate în Ioan 21:22, asupra căror lucruri a vrut Isus ca Petru să-şi concentreze atenţia în loc să se gândească la ce avea să se întâmple cu Ioan?
Citiţi Ioan 21:24-25 şi aflaţi ce a dorit Ioan să afle toată lumea când şi-a încheiat consemnarea.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:
Am studiat Ioan 20-21 şi am încheiat această lecţie în data de (data).
Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: