2010-2019
Recunoştinţa în ziua de sabat

Recunoştinţa în ziua de sabat

Pentru sfinţii din zilele din urmă, sabatul este o zi plină de recunoştinţă şi de dragoste.

Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, care sunteţi răspândiţi în întreaga lume în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, sunt recunoscător pentru că preşedintele Thomas S. Monson m-a rugat să vorbesc la conferinţă în această zi de sabat. Mă rog ca Duhul Sfânt să ducă cuvintele mele în inimile dumneavoastră.

Astăzi, doresc să vorbesc despre unele sentimente ale inimii. Cel asupra căruia îmi voi concentra atenţia este recunoştinţa – în special în ziua de sabat.

Avem sentimente de recunoştinţă faţă de multe lucruri: un gest bun făcut de un străin, o masă atunci când suntem înfometaţi, un acoperiş uscat deasupra capului atunci când apar furtunile, un os rupt care se vindecă şi strigătul puternic al unui nou-născut. Mulţi dintre noi îşi amintesc că au fost recunoscători în asemenea momente.

Pentru sfinţii din zilele din urmă, sabatul este un moment, de fapt, o zi plină de recunoştinţă şi de dragoste. În anul 1831, Domnul i-a instruit pe sfinţii din ţinutul Jackson, Missouri, că rugăciunile şi mulţumirile lor trebuie adresate lui Dumnezeu. Sfinţii din perioada de început a Bisericii au primit o revelaţie despre cum să ţină ziua de sabat şi cum să postească şi să se roage.1

Domnul le-a spus lor şi ne-a spus şi nouă cum să preaslăvim şi cum să aducem mulţumiri în ziua de sabat. După cum puteţi observa, ceea ce contează cel mai mult este dragostea noastră faţă de cei care oferă darurile. Domnul ne-a oferit aceste cuvinte despre cum să oferim mulţumiri şi cum să iubim în ziua de sabat:

„Le dau o poruncă, ce spune astfel: Iubeşte-L pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată tăria ta; şi Îl vei sluji în numele lui Isus Hristos…

Mulţumeşte-I Domnului, Dumnezeului tău, pentru toate lucrurile.

Oferă-I Domnului, Dumnezeului tău, un sacrificiu în neprihănire, chiar acela al unei inimi frânte şi al unui spirit smerit”2.

Şi, apoi, Domnul a continuat să avertizeze despre pericolul faptului de a nu reuşi să Le mulţumim Tatălui Ceresc şi lui Isus Hristos pentru darurile pe care ni le oferă: „Şi cu nimic nu Îl supără omul pe Dumnezeu sau împotriva nimănui nu este aprinsă mânia Sa, decât împotriva acelora care nu mărturisesc mâna Lui în toate lucrurile şi nu se supun poruncilor Sale”3.

Mulţi dintre cei care ascultaţi vă bucuraţi deja de ziua de sabat, aceasta fiind pentru dumneavoastră o zi în care să vă amintiţi de Dumnezeu şi să-I mulţumiţi pentru binecuvântări. Vă amintiţi imnul familiar:

Când în viaţă tu eşti foarte tulburat,

Crezând c-ai pierdut tot eşti descurajat,

Priveşte la tot cu ce-ai fost înzestrat

Şi vei fi mirat ce mult Domnul ţi-a dat.

Toate binecuvântările,

Rând pe rând, bine numără-le.

Vezi ce multe

Dumnezeu ţi-a dat…

Eşti vreodată de greutăţi obosit?

Îţi pare grea crucea ce-o porţi compleşit,

Priveşte ce mult Domnul ţi-a dăruit,

Grija va zbura, vei cânta fericit.4

Primesc scrisori şi sunt vizitat de sfinţi credincioşi din zilele din urmă, care se simt obosiţi de greutăţi. Unii dintre ei simt că, cel puţin în cazul lor, aproape totul este pierdut. Sper şi mă rog ca lucrurile pe care le voi spune despre faptul de a fi recunoscători în ziua de sabat să vă ajute ca îndoielile să dispară şi ca, în inima dumneavoastră, să înceapă cântecele.

Una dintre binecuvântările pentru care putem fi recunoscători este cea că participăm la acea adunare de împărtăşanie, adunaţi cu mai mult de unul sau doi dintre ucenicii Săi, în numele Său. Există persoane care sunt acasă pentru că nu se pot ridica din pat. Există persoane cărora le-ar plăcea să fie unde suntem noi, dar, în schimb, slujesc în spitale ori pentru siguranţa publică sau ne apără cu riscul propriei vieţi într-un deşert sau o junglă. Faptul că ne putem aduna chiar şi cu un singur sfânt şi putem lua din împărtăşanie ne va ajuta să începem să simţim recunoştinţă şi dragoste pentru bunătatea lui Dumnezeu.

Datorită profetului Joseph Smith şi al Evangheliei restaurate, o altă binecuvântare pe care o putem număra este ocazia pe care o avem de a lua din împărtăşanie în fiecare săptămână – pregătită, binecuvântată şi distribuită de slujitorii autorizaţi ai lui Dumnezeu. Putem fi recunoscători când Sfântul Spirit ne confirmă că acele cuvinte rostite în cadrul rugăciunilor de la împărtăşanie de către acei deţinători ai preoţiei autorizaţi, sunt cinstite de Tatăl nostru Ceresc.

Dintre toate binecuvântările pe care le putem număra, de departe, cea mai măreaţă este sentimentul de iertare pe care îl avem când luăm din împărtăşanie. Vom simţi o dragoste mai mare şi mai multă apreciere pentru Salvator, al cărui sacrificiu infinit a făcut posibilă curăţarea noastră de păcat. Când luăm din apă şi din pâine, ne amintim că a suferit pentru noi. Şi, când suntem recunoscători pentru ce a făcut El pentru noi, vom simţi dragostea Sa faţă de noi şi dragostea noastră faţă de El.

Binecuvântarea dragostei pe care o primim ne va ajuta să ţinem porunca de „[a ne aminti] întotdeauna de El”5. Puteţi să simţiţi dragoste şi recunoştinţă, cum simt şi eu, chiar şi faţă de Duhul Sfânt, despre care Tatăl Ceresc a promis că va fi mereu cu noi dacă rămânem credincioşi legămintelor pe care le-am făcut. Putem număra toate acele binecuvântări în fiecare duminică şi putem fi recunoscători.

De asemenea, sabatul este momentul perfect pentru a ne aminti legămintele pe care le-am făcut la ieşirea din apele botezului de a-i iubi pe copiii Tatălui Ceresc şi de a le sluji. Respectarea acelei promisiuni în ziua de sabat include participarea la o clasă sau un cvorum cu toată inima pentru a întări credinţa şi iubirea dintre fraţii şi surorile noastre, care sunt acolo, cu noi. Acea promisiune include îndeplinirea, cu bucurie, a chemărilor noastre.

Sunt recunoscător pentru multele duminici în care am predat în cadrul cvorumului diaconilor în Bountiful, Utah, precum şi timpul în care am fost învăţător la o clasă a Şcolii de duminica în Idaho. Îmi amintesc chiar şi de perioada în care am slujit în calitate de asistent al soţiei mele la creşă, unde principalele mele îndatoriri erau să înmânez jucării şi să-i ridic pe cei mici.

După câţiva ani, am înţeles, prin Spirit, că slujirea mea simplă pentru Domnul era importantă în vieţile copiilor Tatălui Ceresc. Spre surprinderea mea, unii dintre ei şi-au amintit şi mi-au mulţumit pentru încercările mele imperfecte de a-i sluji pentru Învăţător în acele zile de sabat.

Aşa cum, uneori, nu putem vedea rezultatele propriei noastre slujiri în cursul sabatului, este posibil să nu vedem eforturile cumulate ale altor slujitori ai Domnului. Dar Domnul Îşi clădeşte împărăţia în linişte, prin intermediul slujitorilor Săi credincioşi şi umili, fără prea multă fanfară, spre gloriosul său viitor milenar. Este necesar Sfântul Spirit pentru a vedea cum devine din ce în ce mai măreaţă.

Am crescut mergând la adunările de împărtăşanie ale unei ramuri mici din New Jersey, unde veneau doar câţiva membri şi o singură familie, familia mea. Acum şaptezeci şi cinci de ani, am fost botezat în Philadelphia, în singura capelă la care puteam merge în Pennsylvania sau New Jersey. Totuşi, acolo unde era o mică ramură în Princeton, New Jersey, acum sunt două episcopii mari. Şi, cu doar câteva zile în urmă, mii de tineri au participat la o celebrare care a precedat dedicarea Templului Philadelphia, Pennsylvania.

Când eram tânăr băiat, am fost chemat în calitate de misionar la nivel de district, în locul în care preaslăveam duminica, în singura capelă din Albuquerque, New Mexico. Astăzi, acolo sunt patru ţăruşi şi un templu.

Am plecat din Albuquerque pentru a merge la şcoală în Cambridge, Massachusetts. Acolo era o capelă şi un district care se întindea de-a lungul unei părţi mari a statelor Massachusetts şi Rhode Island. Am condus maşina pe dealurile acelei frumoase părţi a ţării pentru a merge la adunări de împărtăşanie din ramuri micuţe, cele mai multe având loc în clădiri mici, închiriate sau case mici, reamenajate. Acum, în Belmont, Massachusetts, există un templu sacru al lui Dumnezeu şi ţăruşi împrăştiaţi în toată zona.

Ce nu puteam vedea clar atunci era că Domnul revărsa Spiritul Său asupra oamenilor în timpul acelor mici adunări de împărtăşanie. Puteam să simt acest lucru, dar nu puteam vedea amploarea sau timpul ales de Domnul pentru a clădi şi a slăvi împărăţia Sa. Un profet, prin revelaţie, a văzut şi a consemnat ceea ce noi putem observa acum. Nefi a spus că totalul membrilor din Biserică nu va fi mare, dar că lumina acestora va fi impresionantă:

„Şi s-a întâmplat că am văzut Biserica Mielului lui Dumnezeu şi ea număra puţini…

Şi s-a întâmplat că eu, Nefi, am văzut puterea Mielului lui Dumnezeu cum se pogora asupra sfinţilor Bisericii Mielului, precum şi asupra celor care făcuseră legământ cu Domnul, care erau împrăştiaţi pe toată faţa pământului; iar ei erau înarmaţi cu dreptate şi cu puterea lui Dumnezeu în mare slavă”6.

În această dispensaţie, o descriere profetică similară cu privire la situaţia şi ocaziile noastre din viitor este consemnată în Doctrină şi legăminte:

„Voi nu aţi înţeles încă ce mari sunt binecuvântările pe care Tatăl le are în mâinile Sale şi pe care le-a pregătit pentru voi;

Şi voi nu puteţi suporta toate lucrurile acum; totuşi, îndrăzniţi, pentru că Eu vă voi conduce. Împărăţia este a voastră şi binecuvântările ei sunt ale voastre şi bogăţiile eternităţii sunt ale voastre.

Şi acela care primeşte toate lucrurile cu recunoştinţă va fi slăvit; şi lucrurile acestui pământ vor fi date lui în plus, chiar de o sută de ori, da, mai mult”7.

Am observat acea schimbare care constă în creşterea recunoştinţei pentru binecuvântări şi a dragostei pentru Dumnezeu printre membrii Bisericii. Pare că această schimbare este mai mare în cazul membrilor Bisericii aflaţi în perioade şi în locuri în care credinţa lor este încercată, în care trebuie să-L implore pe Dumnezeu pentru a primi ajutor chiar pentru a continua să trăiască.

Perioadele prin care vom trece ne vor aduce încercări grele, aşa cum s-a întâmplat cu oamenii lui Alma, conduşi de nemilosul Amulon, care a pus, pe umerii lor, poveri prea greu de suportat:

„Şi s-a întâmplat că glasul Domnului a venit către ei în suferinţele lor, zicând: Ridicaţi-vă capul şi fiţi mângâiaţi, căci Eu cunosc legământul pe care voi l-aţi făcut cu Mine; şi Eu voi face un legământ cu poporul Meu şi îl voi elibera pe el din sclavie.

Şi Eu, de asemenea, voi uşura poverile care sunt puse pe umerii voştri pentru ca nici măcar să nu le simţiţi pe spinările voastre, chiar când sunteţi în sclavie; şi aceasta o voi face Eu pentru ca voi să fiţi martori pentru Mine de acum încolo şi pentru ca voi să ştiţi cu siguranţă că Eu, Domnul Dumnezeu, vizitez poporul Meu în suferinţele lui.

Şi acum, s-a întâmplat că poverile care erau puse asupra lui Alma şi a fraţilor lui s-au făcut uşoare; da, Domnul i-a întărit pe ei pentru ca să-şi poată purta poverile cu uşurinţă, iar ei s-au supus cu bucurie şi cu răbdare voinţei Domnului”8.

Dumneavoastră şi cu mine am observat că, de fiecare dată când ne-am ţinut legămintele cu Dumnezeu, în special atunci când acest lucru a fost greu, El ne-a ascultat rugăciunile de mulţumire pentru lucrurile pe care El le-a făcut deja pentru noi şi a răspuns rugăciunilor noastre de a primi tărie pentru a îndura cu credinţă. Nu doar o dată, El ne-a ajutat să fim atât bucuroşi, cât şi puternici.

Vă puteţi întreba, de asemenea, ce puteţi face pentru a trăi şi a preaslăvi în această zi de sabat pentru a vă arăta recunoştinţa şi a vă întări pe dumneavoastră şi pe alţii pentru încercările din viitor.

Puteţi începe astăzi cu o rugăciune personală şi una în familie pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut pentru voi. Vă puteţi ruga să ştiţi ce doreşte Domnul să faceţi pentru a-I sluji Lui şi altora. Vă puteţi ruga, în special, ca Duhul Sfânt să vă spună despre o persoană care se simte singură sau care este nevoiaşă şi la care Domnul doreşte să mergeţi.

Vă promit că veţi primi răspunsuri la rugăciunile dumneavoastră şi că, pe măsură ce acţionaţi potrivit răspunsurilor pe care le primiţi, veţi găsi bucurie în ziua de sabat şi inimile dumneavoastră vor fi inundate de mulţumiri.

Depun mărturie că Dumnezeu Tatăl vă cunoaşte şi vă iubeşte. Salvatorul, Domnul Isus Hristos, a ispăşit pentru păcatele dumneavoastră deoarece vă iubeşte. Ei, Tatăl şi Fiul, vă ştiu numele aşa cum au ştiut numele profetului Joseph Smith când i S-au arătat. Depun mărturie că aceasta este Biserica lui Isus Hristos şi că El va respecta legămintele pe care le faceţi şi cele pe care le reînnoiţi cu Dumnezeu. Chiar caracterul dumneavoastră va fi schimbat pentru a vă asemăna mai mult Salvatorului. Veţi fi întăriţi împotriva ispitei şi a sentimentelor de îndoială în privinţa adevărului. Veţi găsi bucurie în ziua de sabat. Vă promit aceste lucruri, în numele Domnului Isus Hristos, amin.