2010-2019
Un martor al lui Dumnezeu

Un martor al lui Dumnezeu

Vă sugerez să nu vă mai simţiţi vinovaţi cu privire la ceea ce credeţi că v-a lipsit când aţi împărtăşit Evanghelia. Ci rugaţi-vă să „fiţi [un martor al] lui Dumnezeu”. Aceasta este o motivaţie mult mai bună decât vina.

O mare parte din lucrarea lui Dumnezeu nu este văzută de ochii lumii. În secolul al şaselea înainte de Hristos au trăit gânditori iluştri, precum Confucius în China şi Buddha în India de Est, dar puterea preoţiei lui Dumnezeu a fost asupra lui Daniel, profetul care trăia în robie în timpul domniei împăratului babilonian Nebucadneţar.

Tulburat din pricina unui vis pe care-l avusese noaptea, împăratul Nebucadneţar le-a cerut vrăjitorilor şi descântătorilor lui să-i spună ce visase şi să-i tălmăcească visul. Desigur, ei nu au putut să-i spună împăratului ce visase şi au protestat. „Nu este nimeni pe pământ care să poată [face acest lucru şi niciun împărat care să ceară] aşa ceva”1. Împăratul Nebucadneţar s-a mâniat din cauza eşecului lor şi a poruncit ca toţi sfătuitorii lui să fie ucişi.

Daniel, unul dintre înţelepţii împăratului, s-a rugat cerând „îndurarea [lui Dumnezeu]… pentru această taină”2.

A avut loc un miracol. Secretul cu privire la visul împăratului i-a fost revelat lui Daniel.

Daniel a fost adus înaintea împăratului. „Eşti tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat şi tâlcuirea lui?”.

Daniel a răspuns:

„Înţelepţii, cititorii în stele, vrăjitorii [nu îţi pot spune ce ai visat]… 

Dar este în ceruri un Dumnezeu, care [poate revela aceste lucruri şi El] face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă… 

Dumnezeul cerurilor”, a spus Daniel, „[va ridica] o împărăţie, o piatră [dezlipită] fără ajutorul vreunei mâini [care] s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul [pentru a nu fi distrusă niciodată… ci] a dăinui veşnic…

 Visul este adevărat şi tâlcuirea lui… temeinică”3, a spus Daniel.

După ce i s-a explicat şi tâlcuit visul, împăratul a spus foarte direct: „Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor”4.

Din răspunsul miraculos pe care Dumnezeu i l-a oferit lui Daniel, a rezultat profeţia cu privire la viitorul Evangheliei lui Isus Hristos care avea să fie restaurată pe pământ, o împărăţie care va umple întregul pământ, „[pentru a nu mai fi distrusă niciodată]… [ci a] dăinui veşnic”.

Numărul membrilor Bisericii în zilele din urmă va fi relativ mic, după cum a profeţit Nefi, dar ei vor fi pe toată suprafaţa pământului, iar puterea şi rânduielile preoţiei vor fi disponibile tuturor celor care le doresc, umplând pământul aşa cum a prezis Daniel.5

În anul 1831, profetul Joseph Smith a primit următoarea revelaţie: „Cheile împărăţiei lui Dumnezeu [şi ale adunării lui Israel din cele patru părţi ale lumii] sunt încredinţate omului pe pământ şi, de aici, Evanghelia se va rostogoli până la marginile pământului, aşa cum piatra care se desprinde din munte, fără ajutorul vreunei mâini, se rostogoleşte până când umple tot pământul”6.

O responsabilitate comună

Adunarea lui Israel este un miracol. Este ca un puzzle imens ale cărui piese vor fi puse cap la cap înainte de evenimentele glorioase ale celei de-a Doua Veniri. La fel cum noi am putea fi dezorientaţi în faţa unui munte de piese de puzzle, tot aşa sfinţii de la începuturile Bisericii trebuie să fi crezut că însărcinarea de a duce Evanghelia restaurată lumii întregi era aproape imposibilă. Dar, ei au început cu câte o persoană, câte o piesă din puzzle, pe rând, găsind marginile, lucrând pentru a face conturul acestei lucrări divine. Puţin câte puţin, piatra dezlipită fără ajutorul vreunei mâini a început să se rostogolească; de la sute la mii, la zeci de mii, la sute de mii şi acum milioane de sfinţi din zilele din urmă care au făcut legăminte din fiecare naţiune pun cap la cap piesele acestei lucrări minunate şi ale acestui miracol.

Fiecare dintre noi este o piesă a puzzle-ului şi fiecare dintre noi ajută la găsirea locului celorlalte piese esenţiale. Aveţi un rol important în această cauză măreaţă. Perspectiva noastră este acum clară. Putem să vedem miracolul continuând şi mâna Domnului îndrumându-ne în timp ce completăm locurile rămase libere. Apoi, „Marele Iehova va spune că lucrarea este terminată”7 şi Se va întoarce cu măreţie şi slavă.

Preşedintele Thomas S. Monson a spus: „A sosit vremea ca membrii şi misionarii să-şi unească forţele, să lucreze împreună… pentru a aduce suflete la El… El ne va ajuta în eforturile noastre dacă vom acţiona cu credinţă pentru a îndeplini lucrarea Sa”8.

Responsabilitatea dată de Divinitate, care cândva a fost numai pe umerii misionarilor cu timp deplin, este acum pe umerii noştri, ai tuturor. Noi, toţi, vrem să împărtăşim Evanghelia restaurată şi suntem recunoscători că mii de oameni sunt botezaţi în fiecare săptămână. Dar, chiar şi cu această binecuvântare minunată, grija noastră faţă de fraţii şi surorile noastre şi dorinţa de a-L mulţumi pe Dumnezeu ne îndeamnă puternic să împărtăşim şi să întărim împărăţia lui Dumnezeu mai repede în întreaga lume.

Limitările vinei

Chiar dacă aveţi o dorinţă puternică de a împărtăşi Evanghelia, este posibil să nu fiţi prea mulţumiţi de succesul pe care l-aţi avut în trecut. Poate vă simţiţi ca un prieten care a spus: „Am vorbit cu membrii familiei şi prietenii despre Biserică, dar puţini au fost interesaţi şi, cu fiecare respingere, am devenit mai ezitant. Ştiu că ar trebui să fac mai mult, dar m-am împotmolit şi mă simt foarte vinovat”.

Permiteţi-mi să vă ajut.

Vina are un rol important, deoarece ne face să ne dăm seama care sunt schimbările pe care trebuie să le facem, însă vina ne poate ajuta până într-un punct.

Vina este ca bateria unei maşini care merge pe benzină. Poate ilumina maşina, va porni motorul şi va aprinde farurile, dar nu va oferi combustibilul pentru călătoria lungă ce ne aşteaptă. Bateria, singură, nu este suficientă. Şi nici vina.

Vă sugerez să nu vă mai simţiţi vinovaţi cu privire la ceea ce credeţi că v-a lipsit când aţi împărtăşit Evanghelia. Dimpotrivă, rugaţi-vă aşa cum ne-a învăţat Alma, pentru ocazii „să fiţi [un martor al] lui Dumnezeu în toate timpurile şi în toate lucrurile şi în toate locurile… ca [alţii] să [poată] fi mântuiţi de Dumnezeu şi să [se numere] printre aceia de la învierea dintâi [şi să poată] avea viaţă veşnică”9. Aceasta este o motivaţie mult mai puternică decât vina.

A fi martor al lui Dumnezeu în toate timpurile şi în toate locurile reflectă atât modul în care trăim, cât şi pe cel în care vorbim.

Fiţi deschişi cu privire la credinţa dumneavoastră în Hristos. Când se iveşte ocazia, vorbiţi despre viaţa Lui, învăţăturile Sale şi darul Lui fără seamăn pentru întreaga omenire. Împărtăşiţi adevărurile Sale preţioase din Cartea lui Mormon. El ne-a făcut următoarea promisiune: „Orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu… în ceruri”10. Vă promit că, pe măsură ce vă rugaţi des şi sincer pentru ocazii de a „fi martorii lui Dumnezeu”, acele ocazii se vor ivi şi cei care caută mai multă lumină şi cunoaştere vă vor fi puşi în cale. Când daţi ascultare îndemnurilor spirituale, Duhul Sfânt va duce cuvintele dumneavoastră la inima celuilalt şi, într-o zi, Salvatorul vă va mărturisi înaintea Tatălui Său.

Un efort comun

Lucrarea spirituală de a ajuta pe cineva să vină în împărăţia lui Dumnezeu implică un efort comun. Folosiţi-vă de ajutorul misionarilor cât mai curând şi rugaţi-vă pentru ajutor divin. Dar ţineţi minte, momentul convertirii altei persoane nu depinde în totalitate de dumneavoastră.11

Kamla Persand era din Mauritius şi frecventa cursurile şcolii de medicină din Bordeaux, Franţa, când am cunoscut-o în luna februarie a anului 1991. Ne rugasem ca familie să putem împărtăşi Evanghelia cuiva care căuta adevărul şi am învăţat-o pe Kamla în căminul nostru. Am avut privilegiul de a o boteza, dar nu noi am avut cea mai mare influenţă în faptul că ea s-a alăturat Bisericii. Prieteni, misionari şi chiar membri ai familiei fuseseră „martorii lui Dumnezeu” în ţara sa natală şi, într-o zi, în Franţa, când a sosit momentul potrivit pentru Kamla, ea a luat hotărârea de a fi botezată. Acum, 25 de ani mai târziu, binecuvântările acelei hotărâri sunt vizibile peste tot în jurul ei iar fiul său este misionar în Madagascar.

Vă rog, nu priviţi eforturile dumneavoastră de a-i împărtăşi cuiva dragostea Salvatorului ca pe un examen pe care l-aţi trecut sau nu, fiind notaţi în funcţie de răspunsul prietenilor la sentimentele pe care le-aţi împărtăşit sau invitaţia de a întâlni misionarii.12 Cu ochii noştri muritori, noi nu putem să judecăm rezultatele eforturilor noastre, nici nu putem stabili momentul oportun. Când împărtăşiţi dragostea Salvatorului altora, luaţi mereu nota 10.

Unele guverne au restricţionat munca misionarilor nevoindu-i pe membrii noştri nobili să arate mai mult curaj în a fi „martorii lui Dumnezeu în toate timpurile şi în toate… locurile”.

Nadezhda, din Moscova, oferă deseori altora un exemplar al Cărţii lui Mormon şi multe bomboane într-o cutie de cadou. „Le zic”, a spus ea, „că este cel mai dulce dar pe care l-aş putea oferi”.

La scurt timp după ce a fost botezată în Ucraina, Svetlana a primit îndemnul de a împărtăşi Evanghelia unui bărbat pe care-l tot vedea în autobuz. Când bărbatul a coborât, ea l-a întrebat: „Aţi vrea să ştiţi mai multe despre Dumnezeu?”. Bărbatul a spus: „Da!”. Misionarii i-au propovăduit lui Viktor, iar el a fost botezat. Mai târziu, el şi Svetlana au fost pecetluiţi în Templul Freiberg, Germania.

Aveţi grijă, binecuvântările dumneavoastră pot veni în moduri neaşteptate.

În urmă cu şapte ani, Kathy şi cu mine i-am cunoscut pe Diego Gomez şi pe familia sa minunată în oraşul Salt Lake. Ei au participat, împreună cu noi, la o casă deschisă a unui templu, dar au refuzat politicos invitaţia noastră de a afla mai multe despre Biserică. În luna mai a acestui an, spre surprinderea mea, m-a sunat Diego. S-au petrecut lucruri în viaţa lui care l-au făcut să îngenuncheze. I-a găsit singur pe misionari, a participat la lecţiile acestora şi era pregătit pentru botez. În data de 11 iunie anul acesta, am păşit în apele botezului cu prietenul şi colegul meu ucenic, Diego Gomez. Convertirea lui s-a întâmplat la momentul potrivit cu ajutorul şi sprijinul multor persoane care au fost pentru el „martorii lui Dumnezeu”.

O invitaţie pentru tineri

Pe tinerii noştri şi pe tinerii noştri adulţi extraordinari din întreaga lume îi invit şi îi provoc să fie „martorii lui Dumnezeu”. Cei din jurul dumneavoastră sunt deschişi faţă de informaţii spirituale. Vă aduceţi aminte de puzzle? Nu veniţi la masa de joc cu mâinile goale, ci cu tehnologia şi reţelele de socializare disponibile. Avem nevoie de dumneavoastră; Domnul are nevoie să fiţi şi mai implicaţi în această cauză măreaţă.

Salvatorul a spus: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”13.

Nu locuiţi din întâmplare în Africa, Asia, Europa, America de Nord, Centrală sau de Sud, Pacific sau într-un alt loc în lumea lui Dumnezeu deoarece Evanghelia trebuie predicată „la fiecare naţiune, neam, limbă şi popor”14.

„Dumnezeul cerurilor [a ridicat] o împărăţie, o piatră [dezlipită] fără ajutorul vreunei mâini [care] s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul [pentru a nu fi distrusă niciodată… ci] a dăinui veşnic…

 Visul e adevărat şi tâlcuirea lui… temeinică.”15

Închei citând din Doctrină şi legăminte: „Chemaţi-L pe Domnul, astfel ca împărăţia Sa să meargă înainte în lume, pentru ca locuitorii pământului să o primească şi să fie pregătiţi pentru zilele care vin, în care Fiul Omului va veni jos [din] cer, îmbrăcat în strălucirea slavei Sale, pentru a întâlni împărăţia lui Dumnezeu… pe pământ”16. În numele lui Isus Hristos, amin.