2010-2019
Există putere în Cartea lui Mormon
Note de subsol

Hide Footnotes

Temă

Există putere în Cartea lui Mormon

Cea mai mare putere a Cărţii lui Mormon este impactul ei în a ne aduce mai aproape de Isus Hristos.

În data de 14 iunie 1989, din cauza unor informaţii eronate despre Biserică, guvernul ghanez a interzis orice activitate a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă în acea ţară africană. Guvernul a confiscat toate proprietăţile Bisericii şi toată activitatea misionară a încetat. Membrii Bisericii, care numesc acea perioadă „îngheţul”, au făcut tot ce-au putut pentru a trăi conform Evangheliei fără a avea adunări ale ramurii sau sprijinul misionarilor. Există multe povestiri care inspiră despre modul în care membrii au păstrat vie lumina Evangheliei preaslăvind în casele lor şi îngrijindu-se unul de celălalt în calitate de învăţători de acasă şi de învăţătoare vizitatoare.

În cele din urmă, neînţelegerea a fost rezolvată şi, în data de 30 noiembrie 1990, „îngheţul” s-a terminat şi Biserica şi-a reluat activităţile obişnuite.1 De atunci, a existat o relaţie excelentă între Biserică şi guvernul ghanez.

Membrii care au trăit „îngheţul” sunt foarte prompţi în a menţiona binecuvântările care au rezultat ca urmare a acelei perioade neobişnuite. Credinţa multora a fost întărită datorită adversităţii cu care s-au confruntat. Însă, una dintre binecuvântările „îngheţului” a venit într-un mod neobişnuit.

Nicholas Ofosu-Hene era un tânăr poliţist desemnat să păzească una dintre casele de întruniri SZU în timpul „îngheţului”. Sarcina lui era să păzească clădirea pe timp de noapte. Când Nicholas a sosit prima dată la casa de întruniri, a văzut că lucrurile fuseseră răscolite, foile de hârtie, cărţile şi mobila fiind răvăşite. În toată această dezordine, el a văzut un exemplar al Cărţii lui Mormon. A încercat să ignore cartea, deoarece i se spusese că era ceva rău. Însă, în mod straniu, s-a simţit atras de ea. În cele din urmă, Nicholas n-a mai putut ignora cartea. A ridicat-o de unde se afla. A simţit îndemnul de a începe s-o citească. A citit de-a lungul nopţii şi, în timp ce făcea aceasta, lacrimi i-au curs pe obraji.

Prima dată când a ridicat-o, a citit 1 Nefi în întregime. A doua oară, a citit 2 Nefi în întregime. Când a ajuns la 2 Nefi, capitolul 25, a citit următoarele: „Şi noi vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos, predicăm despre Hristos, profeţim despre Hristos şi scriem după profeţiile noastre pentru ca să ştie copiii noştri la ce sursă să se uite pentru iertarea păcatelor lor”2.

În acel moment, Nicholas a simţit Spiritul atât de puternic, încât a început să plângă în hohote. Şi-a dat seamă că, în timp ce citea, a simţit mai multe îndemnuri spirituale că această carte este scriptură, că este cea mai corectă carte pe care o citise vreodată. Şi-a dat seama că sfinţii din zilele din urmă, contrar celor auzite, cred cu tărie în Isus Hristos. După ce „îngheţul” a luat sfârşit şi misionarii au revenit în Ghana, Nicholas, soţia şi copiii lor s-au alăturat Bisericii. Când l-am văzut anul trecut, era căpitan de poliţie şi slujea, în cadrul Bisericii, în calitate de preşedinte al Districtului Tamale Ghana. El a spus: „Biserica mi-a transformat viaţa… Îi mulţumesc Dumnezeului Celui Atotputernic că m-a condus la această Evanghelie”3.

Alibert Davies, un alt ghanez, şi-a însoţit un prieten la una dintre casele noastre de întruniri, unde prietenul avea o adunare a unei preşedinţii. În timp ce-şi aştepta prietenul, Alibert a citit dintr-o carte pe care o găsise prin preajmă. După ce s-a terminat adunarea, Alibert a dorit să ia cartea acasă. I s-a permis nu doar să ia acea carte, ci şi un exemplar al Cărţii lui Mormon. După ce a ajuns acasă, a început să citească din Cartea lui Mormon. N-a putut s-o lase din mână. El a citit, la lumina lumânării, până la ora 3 dimineaţa. A făcut acest lucru mai multe nopţi fiind puternic impresionat de ceea ce citise şi simţise. Acum, Alibert este membru al Bisericii.

Angelo Scarpulla şi-a început studiile teologice, în Italia sa natală, la vârsta de 10 ani. În cele din urmă, a devenit preot şi a slujit, cu devotament, în biserica sa. La un moment dat, a început să aibă întrebări legate de credinţa sa, astfel încât a căutat şi a primit ocazii de a-şi aprofunda studiile. Însă, cu cât studia mai mult, cu atât devenea mai îngrijorat. Ceea ce citise şi simţise l-a convins că a avut loc o apostazie generală faţă de adevărata doctrină predicată de Isus şi de primii Săi apostoli. Angelo a căutat adevărata religie a lui Dumnezeu în diverse credinţe, însă a rămas mulţi ani fără răspunsuri.

Într-o zi, a întâlnit doi membri ai Bisericii care-i ajutau pe misionari să găsească mai mulţi oameni cărora să le predea. S-a simţit atras de ei şi le-a ascultat, cu bucurie, mesajul. Angelo a acceptat, de bunăvoie, un exemplar al Cărţii lui Mormon.

În acea seară, a început să citească din carte. A simţit o bucurie foarte puternică. Prin Spirit, Dumnezeu i-a oferit lui Angelo asigurarea interioară că, în Cartea lui Mormon, avea să găsească adevărul pe care-l căuta de mulţi ani. A avut parte de sentimente minunate. Ceea ce a citit şi ceea ce a învăţat de la misionari i-au confirmat concluzia că avusese loc o apostazie generală, dar a aflat şi că adevărata Biserică a lui Dumnezeu a fost restaurată pe pământ. La scurt timp, Angelo a fost botezat în Biserică.4 Când l-am întâlnit prima dată, era preşedintele Ramurii Rimini, din Italia.

Ceea ce Nicholas, Alibert şi Angelo au trăit cu privire la Cartea lui Mormon este asemănător experienţei lui Parley P. Pratt:

„Am deschis [cartea] cu nerăbdare… Am citit toată ziua, nedorind să mă opresc pentru a mânca; nu aveam deloc dorinţa de a mânca; nu doream să dorm când venea noaptea, deoarece preferam să citesc.

În timp ce citeam, Spiritul Domnului S-a revărsat asupra mea şi am ştiut şi am înţeles că această carte este adevărată, tot atât de clar şi de limpede cum un om înţelege şi ştie că el există. Bucuria mea era deplină şi această bucurie mi-a răsplătit toate necazurile, sacrificiile şi truda vieţii”5.

Unii oameni au experienţe foarte puternice legate de Cartea lui Mormon când o deschid prima dată, însă, în cazul altora, mărturia despre veridicitatea ei vine treptat, pe măsură ce citesc din ea şi se roagă în legătură cu ea. Aşa a fost şi în cazul meu. Am citit prima dată Cartea lui Mormon când eram adolescent, cursant la seminar. Acesta este exemplarul Cărţii lui Mormon pe care l-am citit. Nu vă pot spune momentul sau locul exact unde s-a întâmplat, însă, la un moment dat, în timp ce citeam, am început să simt ceva. Au fost o căldură şi un spirit pe care le-am simţit de fiecare dată când am deschis cartea. Sentimentul a devenit mai intens pe măsură ce am continuat să citesc. Acel sentiment continuă şi în ziua de astăzi. De fiecare dată când deschid Cartea lui Mormon, este ca şi cum apăs pe un buton – Spiritul Se revarsă asupra inimii şi sufletului meu.

În cazul altora, mărturia despre Cartea lui Mormon vine mai încet, după mult studiu şi după multe rugăciuni. Am un prieten care a citit Cartea lui Mormon căutând să afle dacă este adevărată. El a pus în practică invitaţia din Moroni, aceea de a-L întreba pe Dumnezeu cu inima sinceră, cu intenţie adevărată şi cu credinţă în Hristos despre veridicitatea Cărţii lui Mormon.6 Însă, nu a primit imediat răspunsul spiritual promis. Totuşi, într-o zi, când cugeta profund în timp ce şofa, Spiritul i-a depus mărturie despre veridicitatea Cărţii lui Mormon. A fost atât de fericit şi de emoţionat, încât a coborât geamul maşinii şi a strigat, către nimeni în particular şi, în acelaşi timp, către toată lumea: „Este adevărată!”.

Indiferent dacă mărturia noastră despre Cartea lui Mormon vine de prima dată ce deschidem cartea sau după un timp, ea ne va influenţa de-a lungul întregii vieţi, dacă vom continua s-o citim şi să-i punem în practică învăţăturile. Preşedintele Ezra Taft Benson ne-a învăţat: „Există o putere în carte care va începe să se reverse în viaţa dumneavoastră în momentul în care veţi începe să studiaţi cu seriozitate cartea. Veţi avea o putere mai mare de a vă împotrivi ispitei. Veţi avea puterea de a evita înşelăciunea. Veţi găsi puterea de a rămâne pe cărarea strâmtă şi îngustă”7.

Vă încurajez pe toţi cei care primiţi acest mesaj, inclusiv pe deţinătorii Preoţiei aaronice care participă în această seară la această adunare, să descoperiţi puterea Cărţii lui Mormon. Preşedintele Thomas S. Monson ne-a încurajat: „Citiţi Cartea lui Mormon. Cugetaţi asupra învăţăturilor ei. Întrebaţi-L pe Tatăl Ceresc dacă este adevărată”8. În timpul acelui proces, veţi simţi Spiritul lui Dumnezeu în viaţa dumneavoastră. Acel Spirit va fi parte a mărturiei dumneavoastră că această carte, Cartea lui Mormon, este adevărată, că Joseph Smith a fost un profet al lui Dumnezeu şi că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este Biserica adevărată a lui Dumnezeu pe pământ astăzi. Acea mărturie vă va ajuta să vă împotriviţi ispitei.9 Vă va pregăti pentru „marea chemare [privind sârguinţa… de a lucra] în via Domnului”10. Va fi ca o ancoră sigură când acuzaţii sau afirmaţii calomnioase vor fi folosite pentru a vă zdruncina credinţa şi va fi o temelie clădită pe stâncă atunci când vi se vor adresa întrebări la care nu veţi putea răspunde, cel puţin nu pe loc. Veţi putea discerne între adevăr şi minciună şi veţi simţi asigurarea Duhului Sfânt confirmându-vă mărturia, din nou şi din nou, pe măsură ce veţi continua să citiţi Cartea lui Mormon de-a lungul vieţii.

De asemenea, îi încurajez pe toţi părinţii care aud sau citesc acest mesaj să facă din Cartea lui Mormon un element important al căminului lor. Când copiii noştri creşteau, noi am citit din Cartea lui Mormon în timpul micului dejun. Acesta este semnul de carte pe care l-am folosit. Pe faţa semnului, este un citat în care preşedintele Benson promite că Dumnezeu va revărsa o binecuvântare asupra noastră când citim Cartea lui Mormon.11 Pe verso, este următoarea promisiune a preşedintelui Marion G. Romney, fost consilier în Prima Preşedinţie: „Sunt sigur că, dacă, în căminele noastre, părinţii vor citi, cu pioşenie şi cu regularitate, din Cartea lui Mormon, atât ei doi, cât şi alături de copiii lor, spiritul acelei cărţi deosebite ne va pătrunde în cămine şi-i va cuprinde pe toţi cei de acolo… Spiritul de ceartă va pleca. Părinţii îşi vor sfătui copiii cu mai multă dragoste şi înţelepciune. Copiii vor fi mult mai sensibili şi mai ascultători la sfatul părinţilor. Neprihănirea va spori. Credinţa, speranţa şi caritatea – dragostea pură a lui Hristos – vor fi din abundenţă în căminele şi în viaţa noastră aducând cu ele pace, bucurie şi fericire”12.

Acum, după ce au trecut mulţi ani de când copiii noştri au plecat din casa părintească şi au propriile familii, putem vedea clar împlinirea promisiunii preşedintelui Romney. Familia noastră nu este perfectă, dar noi putem să depunem mărturie despre puterea Cărţii lui Mormon şi despre binecuvântările pe care cititul din ea le-a adus şi continuă să le aducă în viaţa întregii noastre familii.

Cea mai mare putere a Cărţii lui Mormon este impactul ei în a ne aduce mai aproape de Isus Hristos. Este un martor puternic al Lui şi al misiunii Sale mântuitoare.13 Prin ea, ajungem să înţelegem măreţia şi puterea ispăşirii Sale.14 Ea predă, în mod clar, doctrina Sa.15 Şi, datorită minunatelor capitole care descriu vizita Hristosului înviat făcută nefiţilor, Îl vedem şi Îl simţim iubindu-i, binecuvântându-i şi învăţându-i pe acei oameni şi ajungem să înţelegem că El va face acelaşi lucru cu noi, dacă venim la El trăind conform Evangheliei Sale.16

Stimaţi fraţi, eu depun mărturie despre puterea Cărţii lui Mormon. Indiferent dacă o citesc în engleză, italiană sau franceză, tipărită sau pe un dispozitiv electronic, găsesc acelaşi spirit minunat care pătrunde în viaţa mea din capitolele şi versetele ei. Depun mărturie despre capacitatea ei de a ne apropia de Hristos. Mă rog ca fiecare dintre noi să profite din plin de puterea care se găseşte în această minunată carte de scripturi. În numele lui Isus Hristos, amin.