Selecţiuni din Cartea lui Moise

1 Cuvintele lui Dumnezeu adresate lui Moise într-un moment în care Moise a fost ridicat pe un munte foarte înalt.

2 Şi el L-a văzut pe Dumnezeu, faţă-n faţă, şi a vorbit cu El, şi slava lui Dumnezeu a fost asupra lui Moise; de aceea, Moise a putut îndura prezenţa Sa.

3 Şi Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, spunând: Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul Atotputernic şi Fără de Sfârşit este numele Meu; pentru că Eu sunt fără început al zilelor sau sfârşit al anilor; şi nu este aceasta fără sfârşit?

4 Şi, iată, tu eşti fiul Meu; de aceea, priveşte şi Eu am să-ţi arăt măiestria mâinilor Mele; dar nu toată, pentru că lucrările Mele sunt fără sfârşit şi, de asemenea, cuvintele Mele, pentru că ele niciodată nu se opresc.

5 De aceea, nici un om nu poate vedea toate lucrările Mele, dacă nu vede toată slava Mea; şi nici un om nu poate vedea toată slava Mea şi după aceea să rămână în trup pe pământ.

6 Şi Eu am o lucrare pentru tine, Moise, fiul Meu şi tu eşti asemănător Singurului Meu Născut; şi Singurul Meu Născut este şi va fi Salvatorul, pentru că El este plin de har şi adevăr; dar nu există Dumnezeu în afară de Mine, şi toate lucrurile sunt prezente înaintea Mea, pentru că Eu le cunosc pe toate.

7 Şi acum, iată, îţi arăt un lucru ţie, Moise, fiul Meu, pentru că tu eşti în lume, şi acum Eu ţi-l arăt.

8 Şi s-a întâmplat că Moise s-a uitat şi a văzut lumea în care el a fost creat; şi Moise a văzut lumea, marginile ei şi toţi copiii oamenilor care sunt şi care au fost creaţi; de acestea el s-a minunat şi s-a mirat foarte mult.

9 Şi prezenţa lui Dumnezeu S-a retras de lângă Moise, astfel că slava Sa n-a mai fost asupra lui Moise; şi Moise a fost lăsat singur. Şi când a fost lăsat singur el a căzut la pământ.

10 Şi s-a întâmplat că au trecut multe ore până când Moise şi-a regăsit forţa lui naturală de om; şi el şi-a spus: Acum, datorită acestui fapt, eu ştiu că omul nu este nimic, lucru pe care niciodată nu mi l-am închipuit.

11 Dar acum, ochii mei L-au văzut pe Dumnezeu; dar nu cu ochii mei fireşti, ci cu ochii mei spirituali, pentru că ochii mei fireşti n-ar fi putut vedea; pentru că m-aş fi uscat şi aş fi murit în prezenţa Sa; dar slava Sa a fost asupra mea; şi I-am văzut faţa, pentru că am fost transfigurat înaintea Sa.

12 Şi s-a întâmplat că atunci când Moise a spus aceste cuvinte, iată, Satana a venit, ispitindu-l, spunând: Moise, fiul omului, preaslăveşte-mă pe mine.

13 Şi s-a întâmplat că Moise s-a uitat la Satana şi a spus: Cine eşti tu? Pentru că, iată, eu sunt un fiu al lui Dumnezeu, asemănător cu Singurul Său Fiu Născut; şi unde este slava ta, ca să te preaslăvesc pe tine?

14 Pentru că, iată, eu nu m-aş fi putut uita la Dumnezeu, dacă slava Sa n-ar fi venit asupra mea şi dacă n-aş fi fost transfigurat înaintea Sa. Dar, eu pot să mă uit la tine ca om firesc. Nu este cu siguranţă aşa?

15 Binecuvântat fie numele Dumnezeului meu, pentru că Spiritul Său nu a fost în întregime retras de la mine, sau altfel, unde este slava ta, pentru că ea este întuneric pentru mine? Şi eu pot judeca între tine şi Dumnezeu; pentru că Dumnezeu mi-a spus: Preaslăveşte-L pe Dumnezeu, pentru că numai pe El trebuie să-L slujeşti.

16 Pleacă Satano; nu mă amăgi; pentru că Dumnezeu mi-a spus: Tu eşti asemănător cu Singurul Meu Născut.

17 Şi El mi-a dat, de asemenea, porunci când m-a chemat din rugul arzând, spunând: Cheamă-L pe Dumnezeu în numele Singurului Meu Născut şi preaslăveşte-Mă.

18 Şi din nou Moise a spus: Nu voi înceta să-L chem pe Dumnezeu, am alte lucruri să cer de la El: pentru că slava Lui a fost asupra mea, de aceea pot să judec între El şi tine. Pleacă de aici, Satano!

19 Şi acum, când Moise a spus aceste cuvinte, Satana a strigat cu glas tare şi s-a răstit cu violenţă pe pământ şi a poruncit, spunând: Eu sunt Singurul Născut, preaslăviţi-mă.

20 Şi s-a întâmplat că Moise a început să se teamă foarte mult; şi când a început să se teamă, el a văzut amărăciunea iadului. Cu toate acestea, chemându-L pe Dumnezeu, el a primit forţă şi el a poruncit, spunând: Pleacă de la mine, Satano, pentru că numai pe acest Dumnezeu Îl voi preaslăvi, care este Dumnezeul slăvii.

21 Şi acum, Satana a început să tremure şi pământul s-a zguduit; şi Moise a primit forţă şi L-a chemat pe Dumnezeu, spunând: În numele Singurului Născut, pleacă de aici, Satana.

22 Şi s-a întâmplat că Satana a strigat cu glas tare, cu plânsete şi tânguieli şi scrâşniri ale dinţilor; şi el a plecat de aici, chiar din prezenţa lui Moise, astfel că el nu l-a mai văzut.

23 Şi acum, despre acest lucru Moise a depus mărturie; dar, din cauza răutăţii, copiii oamenilor nu au avut cunoştinţă de ea.

24 Şi s-a întâmplat că atunci când Satana a plecat din prezenţa lui Moise, Moise şi-a ridicat ochii spre cer, fiind plin de Duhul Sfânt, care depune mărturie despre Tatăl şi Fiul;

25 Şi chemând numele lui Dumnezeu, el a văzut, din nou, slava Sa, pentru că era asupra lui; şi el a auzit un glas spunând: Binecuvântat eşti tu, Moise, pentru că Eu, Atotputernicul, te-am ales pe tine şi tu vei fi făcut mai puternic decât multe ape; pentru că ele se vor supune poruncii tale ca şi când tu ai fi fost Dumnezeu.

26 Şi iată, Eu sunt cu tine chiar până la sfârşitul zilelor tale; pentru că tu vei elibera din robie poporul Meu, chiar Israel, alesul Meu.

27 Şi s-a întâmplat că, în timp ce glasul vorbea încă, Moise şi-a aruncat privirea şi a văzut pământul, chiar întreg; şi nu era o particulă din el pe care nu a văzut-o, recunoscând-o prin Spiritul lui Dumnezeu.

28 Şi el a văzut, de asemenea, locuitorii de pe el şi nu era nici un suflet pe care nu l-a văzut; şi el i-a recunoscut prin Spiritul lui Dumnezeu; şi numărul lor era mare, chiar nenumărat, ca nisipul pe malul mării.

29 Şi el a văzut multe ţări; şi fiecare ţară se numea pământ şi erau locuitori pe suprafaţa lui.

30 Şi s-a întâmplat că Moise L-a chemat pe Dumnezeu, spunând: Spune-mi, Te rog, de ce aceste lucruri sunt aşa şi prin ce le-ai făcut?

31 Şi iată, slava Domnului a fost asupra lui Moise, astfel încât Moise a stat în prezenţa lui Dumnezeu şi a vorbit cu El, faţă-n faţă. Şi Domnul Dumnezeu a spus lui Moise: Pentru scopul Meu propriu am făcut aceste lucruri. Aici este înţelepciune şi ea rămâne în Mine.

32 Şi le-am creat prin cuvântul puterii Mele, care este Singurul Fiu Meu Născut, care este plin de har şi de adevăr.

33 Şi lumi fără număr am creat; şi, de asemenea, le-am creat pentru scopul Meu propriu; şi le-am creat prin Fiul, care este Singurul Meu Născut.

34 Şi pe primul om dintre toţi oamenii l-am numit Adam, adică mulţi.

35 Dar numai o relatare referitoare la acest pământ şi la locuitorii lui îţi dau. Pentru că, iată, sunt multe lumi care au pierit prin cuvântul puterii Mele. Şi sunt multe care acum există, şi sunt nenumărate pentru om; dar toate lucrurile Îmi sunt numărate, pentru că sunt ale Mele şi Eu le cunosc.

36 Şi s-a întâmplat că Moise a vorbit către Domnul, spunând: Fii milostiv faţă de slujitorul Tău, o, Dumnezeule, şi spune-mi mie cu privire la pământ şi la locuitorii de pe el şi, de asemenea, cu privire la ceruri, şi atunci slujitorul Tău va fi mulţumit.

37 Şi Domnul Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, spunând: Cerurile sunt multe şi ele nu pot fi numărate de către om; dar ele Îmi sunt numărate Mie, pentru că sunt ale Mele.

38 Şi aşa cum un pământ şi cerurile sale vor trece, tot aşa un altul va veni; şi nu există sfârşit la lucrările Mele şi nici la cuvintele Mele.

39 Pentru că, iată, aceasta este lucrarea Mea şi slava Mea—să realizez nemurirea şi viaţa veşnică a omului.

40 Şi acum, Moise, fiul Meu, Eu îţi voi vorbi cu privire la acest pământ pe care stai; şi tu vei scrie lucrurile pe care am să ţi le spun.

41 Şi într-o zi, în care copiii oamenilor nu vor aprecia deloc cuvintele Mele şi vor scoate multe dintre ele din cartea pe care o vei scrie, iată, Eu voi ridica un altul, asemănător cu tine; şi ele vor fi din nou printre copiii oamenilor—printre toţi aceia care vor crede.

42 (Aceste cuvinte au fost spuse către Moise pe muntele al cărui nume nu va fi cunoscut printre copiii oamenilor. Şi acum, ele îţi sunt spuse ţie. Nu le arăta decât acelora care cred. Chiar aşa. Amin.)