Capitolul 40
Hristos înfăptuieşte învierea tuturor oamenilor—Morţii cei drepţi se duc în paradis, iar cei păcătoşi se duc în întunericul de afară ca să aştepte ziua învierii lor—La înviere, toate lucrurile vor fi restaurate la forma lor adevărată şi perfectă. Circa 74 î.H.
1 Acum, fiul meu, iată încă ceva ce aş dori să-ţi spun ţie; căci simt că mintea ta este neliniştită în legătură cu învierea morţilor.
2 Iată, îţi zic ţie că nu este nici o înviere—sau, aş spune cu alte cuvinte, că acest muritor nu se înveşmântează cu nemurire, această corupţie nu se înveşmântează cu incorupţie—până după venirea lui Hristos.
3 Iată, El va aduce la înfăptuire învierea morţilor. Dar iată, fiul meu, învierea încă nu este aici. Acum, eu îţi dezvălui ţie o taină; cu toate acestea, există multe taine care sunt păstrate pentru ca nimeni să nu le cunoască în afară de Dumnezeu Însuşi. Dar îţi arăt ţie un lucru despre care L-am întrebat cu sârguinţă pe Dumnezeu, ca să pot să-l cunosc—acesta este în legătură cu învierea.
4 Iată, este un anumit timp determinat când toţi vor trebui se ridice din morţi. Acum, când acest va veni timp, nimeni nu ştie; dar Dumnezeu cunoaşte timpul care este stabilit.
5 Acum, dacă va fi un timp sau un al doilea timp, sau al treilea timp pentru ca oamenii să se ridice din morţi, aceasta nu este important; căci Dumnezeu cunoaşte toate aceste lucruri; şi este destul pentru mine să ştiu că aceasta este situaţia—că este un timp stabilit când toţi se vor ridica din morţi.
6 Acum, trebuie să fie un timp între momentul morţii şi cel al învierii.
7 Şi acum, eu aş întreba ce se întâmplă cu sufletele oamenilor de la timpul morţii până la timpul stabilit pentru înviere?
8 Acum, dacă este mai mult decât un timp stabilit pentru oameni să se ridice din morţi, aceasta nu este important; căci nu toţi mor deodată, şi aceasta nu este important; totul este ca o singură zi pentru Dumnezeu, iar timpul este măsurat numai pentru oameni.
9 De aceea, este un timp stabilit pentru oameni pentru ca ei să se ridice din morţi; şi este un interval de timp între momentul morţii şi cel al învierii. Şi acum, în legătură cu acest interval de timp, ceea se întâmplă cu sufletele oamenilor este lucrul despre care eu L-am întrebat cu sârguinţă pe Domnul pentru ca să cunosc; şi acesta este lucrul pe care eu îl cunosc.
10 Şi atunci când vine timpul ca toţi să se ridice, atunci ei vor afla că Dumnezeu cunoaşte toate timpurile care sunt stabilite pentru om.
11 Acum, în legătură cu starea sufletului dintre moarte şi înviere—Iată, mi-a fost făcut mie cunoscut de către un înger cum că spiritele tuturor oamenilor, imediat ce părăsesc acest corp muritor da, spiritele tuturor oamenilor, fie că ei sunt buni sau răi, sunt luate acasă la acel Dumnezeu care le-a dat lor viaţă.
12 Şi apoi se va întâmpla că spiritele celor care sunt drepţi sunt primite într-o stare de fericire, care este numită paradis, o stare de odihnă, o stare de pace în care se vor odihni de toate necazurile lor şi de toate grijile şi întristările.
13 Şi apoi se va întâmpla că spiritele celor păcătoşi, da, ale acelora care sunt răi—căci iată, ele nu au nici parte şi nici părticică din Spiritul Domnului; căci iată, ei aleg lucruri rele în loc de bune; de aceea, spiritul diavolului a intrat în ei şi a pus stăpânire pe casa lor—şi aceştia vor fi aruncaţi în întunericul de afară; acolo va fi plâns şi gemete şi scrâşniri de dinţi; şi aceasta din cauza nedreptăţilor lor, ei fiind înrobiţi de către voinţa diavolului.
14 Acum, aceasta este starea sufletelor păcătoşilor, da, în întuneric; şi o stare de groaznică şi înfricoşată aşteptare a indignării arzătoare a mâniei lui Dumnezeu asupra lor; astfel, ei rămân în această stare, tot aşa cum cei drepţi rămân în paradis până la timpul învierii.
15 Acum, sunt unii care au înţeles că această stare de fericire şi această stare de nefericire a sufletului, înainte de înviere, a fost o primă înviere. Da, eu recunosc că aceasta ar putea să fie numită o înviere, înălţarea spiritului sau a sufletului şi consemnarea lor la fericire sau la nefericire, potrivit cuvintelor care au fost spuse.
16 Şi iată, iarăşi a fost vorbit că este o primă înviere, o înviere a tuturor acelora care au fost sau care sunt, sau care vor fi, până la învierea lui Hristos din morţi.
17 Acum, noi nu credem că această primă înviere, despre care se vorbeşte în felul acesta, poate fi învierea sufletelor şi consemnarea lor la fericire sau la nefericire. Tu nu poţi să presupui că aceasta este ceea ce înseamnă.
18 Iată, eu îţi zic ţie: Nu; ci aceasta înseamnă reunirea sufletului cu trupul ale acelora din zilele lui Adam până la învierea lui Hristos.
19 Acum, dacă sufletele şi trupurile acelora despre care s-a vorbit vor fi toate reunite dintr-odată, cei păcătoşi, precum şi cei drepţi, eu nu o spun; să fie destul că eu spun că ei toţi vor veni; sau, cu alte cuvinte, învierea lor se înfăptuieşte înainte de învierea celor care mor după învierea lui Hristos.
20 Acum, fiul meu, eu nu spun că învierea lor va veni la învierea lui Hristos; ci iată, eu numai îmi spun părerea că sufletele şi trupurile celor drepţi sunt reunite la învierea lui Hristos şi la înălţarea Lui la cer.
21 Dar dacă aceasta va fi la învierea Lui sau după aceea, eu nu o spun; dar atât spun, anume că este un interval de timp între moartea şi învierea trupului şi starea de fericire sau de nefericire a sufletului până la timpul care este stabilit de Dumnezeu pentru ca morţii să vină şi să fie reuniţi, suflet şi trup, şi să fie aduşi să stea în faţa lui Dumnezeu şi să fie judecaţi potrivit faptelor lor.
22 Da, aceasta aduce restaurarea acelor lucruri care au fost spuse de către gura profeţilor.
23 Sufletul va fi înapoiat trupului, iar trupul sufletului; da, şi fiecare membru şi încheietură vor fi înapoiate trupului lor; da, nici un fir de păr de pe cap nu va fi pierdut; ci toate lucrurile vor fi restaurate la forma lor proprie şi perfectă.
24 Şi acum, fiul meu, aceasta este restaurarea despre care s-a vorbit de către gura profeţilor—
25 Şi atunci, cei drepţi vor străluci în împărăţia lui Dumnezeu.
26 Dar iată, o moarte groaznică vine asupra celor păcătoşi; căci ei mor în ceea ce priveşte lucrurile legate de lucrurile dreptăţii; căci ei sunt necuraţi şi nici un lucru necurat nu poate să moştenească împărăţia lui Dumnezeu; ci ei sunt alungaţi şi consemnaţi să se împărtăşească din roadele faptelor lor sau ale lucrărilor lor, care au fost rele; şi ei beau drojdia unei cupe amare.