Slujirea, o calitate divină
Cei care slujesc se vor strădui să-l înnobileze, să-l modeleze şi să-l ajute pe aproapele său.
Toate lucrurile pe care le-a făcut Hristos pentru salvarea noastră sunt unice. El a putut să înfăptuiască lucrarea Sa mântuitoare în aproape trei ani de slujire. Astăzi, aş dori să evidenţiez trei scopuri ale vieţii Salvatorului pe pământ.
1. Jertfa Sa ispăşitoare
Primul şi cel mai mare scop a fost angajamentul de neegalat şi uimitor pe care i L-a dat Tatăl Său: de a duce la împlinire jertfa nesfârşită şi veşnică pentru toată omenirea.
Fiind Singurul Fiu Născut în trup al Tatălui Ceresc, El a moştenit toate calităţile divine ale Tatălui Său, iar de la mama sa muritoare, Maria, El a moştenit trăsăturile omeneşti.
Numai jertfa Sa ne poate salva de la starea noastră muritoare şi căzută (Alma 34:8-14). El a venit pe lume cu scopul precis de a-Şi da viaţa, de vreme ce doar viaţa Sa ne poate oferi viaţă veşnică.
Nicio altă fiinţă muritoare, din trecut, din prezent sau din viitor din existenţa pământului, nu a trăit şi nici nu va trăi pentru a duce la împlinire ispăşirea pentru păcatele noastre. El este Salvatorul şi Mântuitorul nostru (vezi Ioan 3:16).
El se va reîntoarce pentru a conduce şi a domni printre noi cu mare putere şi slavă.
2. Doctrina Lui
Al doilea Său scop de a fi trăit printre noi a fost predarea doctrinei învăţată de la Tatăl Său, în care sunt incluse rânduielile şi legămintele salvării şi exaltării (vezi Marcu 1:27; Ioan 7:16).
Doctrina Lui este una a dragostei, iertării şi milei. Este modul de a trăi în pace şi armonie printre oameni şi modul de a ne întoarce să trăim alături de Dumnezeu.
3. Slujirea Sa faţă de copiii lui Dumnezeu
Al treilea scop al Său a fost de a clădi împărăţia prin slujirea celorlalţi. Acesta era un mod diferit de a conduce. Slujirea este o trăsătură a ucenicilor Săi – o calitate divină.
„Voi Mă numiţi: «Învăţătorul şi Domnul», şi bine ziceţi, căci sunt.
Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu” (Ioan 13:13-15).
El a trăit pentru a predica Evanghelia împărăţiei şi pentru a vindeca toate felurile de boli (vezi Matei 4:23-24). Două dintre responsabilităţile pe care le-am acceptat atunci când am fost botezaţi sunt de a predica doctrina Lui şi de a sluji aproapelui nostru. Acestea ne schimbă, devenind slujitori fideli ai lui Hristos.
Odată, după ce a predat doctrina Sa, I s-a făcut milă de oameni şi a înfăptuit miracolul înmulţirii pâinilor şi a peştişorilor, hrănind mulţimea, dezvăluindu-Şi caracterul milos şi altruist. În următoarea zi mulţimea era şi mai numeroasă, datorită hranei pe care o primise. El le-a propovăduit cu hotărâre şi având o viziune veşnică:
„Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea, şi v-aţi săturat.
Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică, şi pe care v-o va da Fiul omului” (Ioan 6:26-27).
În calitate de Biserică, noi trebuie să-i hrănim pe cei flămânzi, să-i alinăm pe cei bolnavi, să-i îmbrăcăm pe cei goi şi să oferim adăpost celor nevoiaşi. Prin intermediul darurilor de post, noi ne asigurăm că membrii au lucrurile necesare şi urgente, iar cu ajutorul planului de bunăstare îi ajutăm să aibă asigurate lucrurile necesare pe termen lung. În cazul dezastrelor naturale, prin intermediul slujirii umanitare, noi oferim asistenţă pentru fraţii şi surorile noastre care nu sunt de aceeaşi credinţă cu noi.
Fără a neglija aceste nevoi temporale, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, prin poruncă de la Domnul, susţine cea mai sublimă şi nobilă muncă de slujire, aceea de a binecuvânta pe toţi oamenii, predân- du-le doctrina lui Hristos şi invitându-i să primească rânduielile salvatoare, pentru ca ei să obţină „nemurirea şi viaţa veşnică” (Moise 1:39).
O schimbare a gândirii şi a atitudinii
Eu ştiu că Dumnezeu ne iubeşte. El ne permite să ne exercităm libertatea morală chiar şi atunci când o folosim greşit. El ne permite să luăm singuri deciziile.
Hristos nu ne poate ajuta, dacă nu ne punem încrederea în El; nu ne poate învăţa, dacă nu Îi slujim. El nu ne va forţa să facem ce e drept dar, ne va arăta calea atunci când decidem să Îi slujim. Desigur, pentru ca noi să slujim în împărăţia Lui, Hristos ne cere să avem parte de o schimbare a gândirii şi a atitudinii.
„Căci, cum poate un om să cunoască stăpânul pe care nu l-a slujit şi care este un străin pentru el şi departe de gândurile şi intenţiile sale?” (Mosia 5:13).
Binecuvântări datorate slujirii
Eu mărturisesc că prin slujirea faţă de aproapele nostru ajungem să-L cunoaştem pe Domnul. Slujirea ne face puternici în credinţă şi de folos în împărăţia Lui. Slujirea ne dă un scop şi curaj în viaţă. Ne aduce mai aproape de Dumnezeu şi ne ajută să ne perfecţionăm natura divină. Ea ne învaţă să ne iubim şi să ne înţelegem aproapele, şi ne ajută să uităm de dorinţele noastre, înlăturând egoismul, mândria şi nerecunoştinţa. Ne învaţă să ne gândim la nevoile altora, ceea ce ne permite să dezvoltăm virtuţiile pe care le are Salvatorul.
Bunătatea, dragostea, răbdarea, înţelegerea şi unitatea se vor mări când slujim, în timp ce intoleranţa, gelozia, răutatea, lăcomia şi egoismul se vor micşora sau vor dispărea. Cu cât renunţăm mai mult la noi înşine, cu atât mai mult va creşte capacitatea noastră de a sluji, de a fi înţelegători şi de a iubi.
Cei care slujesc vor încerca mereu să-L mulţumească pe Dumnezeu şi să trăiască în armonie alături de El. Ei vor fi plini de pace, vor avea o înfăţişare veselă şi un spirit de bunătate.
Cei care slujesc se vor strădui să-l înnobileze, să-l modeleze şi să-l ajute pe aproapele său; de aceea, ei vor vedea binele din ceilalţi, nu vor găsi niciun motiv sau nu vor avea timp să se simtă jigniţi. Ei şi-au dezvoltat virtutea de a se ruga pentru cei care critică. Ei nu se aşteaptă să fie lăudaţi sau răsplătiţi. Ei au dragostea lui Hristos.
Cei care slujesc, vor fi mereu dornici să împărtăşească ceea ce au şi ce ştiu în orice clipă, în orice loc şi cu toţi oamenii.
Cei care slujesc chiar şi în condiţii vitrege vor menţine o speranţă vie pentru un viitor mai bun. Ei vor continua să fie neclintiţi în mijlocul unei situaţii de criză, deoarece speranţa lor este în Hristos.
Cei care slujesc îşi vor accepta îndatoririle cu modestie, recunoscându-şi limitele, dar având convingerea că două persoane pot face toate lucrurile pe care şi le propun să le facă, atâta vreme cât una dintre acestea este Dumnezeu.
Prin inspiraţie divină, regele Beniamin a declarat: „Atunci când sunteţi în slujba aproapelui, sunteţi numai în slujba Dumnezeului vostru” (Mosia 2:17). Cei care slujesc vor avea o înţelegere mai mare despre personalitatea şi trăsăturile lui Dumnezeu.
Cei care slujesc cu devotament, chiar şi-atunci când lucrurile nu ies aşa cum şi-ar dori, nu se descurajează, nu istovesc şi nu sunt frustraţi uşor, datorită promisiunii de linişte a minţii şi datorită tovărăşiei Duhului Sfânt care nu-i va părăsi nicicând.
Slujirea în întreaga lume şi pe plan local
În Biserică sunt zeci de mii de membri care slujesc în mod altruist în peste 170 de naţiuni de o mare diversitate de dialecte şi limbi. Ei oferă slujire altruistă prin intermediul conducerii, predării şi a grijii faţă de ceilalţi, fără remuneraţie sau răsplată materială, fără ovaţii sau recunoaştere din partea lumii. Ei îşi oferă timpul, talentele şi resursele; sacrifică tot ce au şi slujesc în mod eficace şi incredibil de bine. După un anumit timp, ei sunt eliberaţi pentru a da ocazia şi altora de a sluji.
Datorită doctrinei şi slujirii Sale, Biserica restaurată, Biserica lui Isus Hristos, binecuvântează vieţile membrilor ei continuu. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru dumneavoastră, toţi sfinţii credincioşi care aţi simţit bucuria de a sluji, cei care o simţiţi chiar acum şi cei care veţi simţi această bucurie slujind altora. Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze mereu pentru acest lucru. În numele lui Isus Hristos, amin.